Castelul Gyulay Ferencz Kastély Marosnémeti, Mintia

A nemesi Gyulay család XVI. századi adatok szerint ekkor helyezi ide családi rezidenciáját a nemzei fejedelmek korában. A család földesurainak a sora Gyulay Mihály felyedelmi tanácsos tagjával kezdődik. Izabella királyné halálát követőel 1559-ben az országgyűlés Istambulba küldi, hogy elnyerje a szultán jóváhagyását az az Erdélyi Fejedelemség elismerésére és Szapolyai János Zsigmond fejedelemmé nyilvánítására. Gyulay Mihály az erdélyi fejedelemség első állandó követe a szultán udvaránál ki Isztambulban állandó rezidenciát tarthat fenn. Jelentős jövedelmeit felhalmozva növelte Hunyad vármegyei birtokainak területét, és főúri székhelyét Marosnémetibe helyezte át.

A marosnémeti kastély története

Az első telekkönyvi bejegyzések 1640-1642-ben Gyulay Ferencet jelölik Marosnémeti tulajdonosának. Gyulay Ferenc – Dévai várkapitány, később Zaránd vármegye főispánja, majd Várad alkapitánya (1651) és I. Rákoczi György híres generálisa – 1640 táján, a régi kuria helyén, egy új kastélyt építetett ami 1869-ig a marosnémeti uradalommal együtt a Gyulay család leszármazotainak tulajdona és rezidenciája maradt. Az építő Gyulay Ferenc után fia II. Ferenc Apafi Mihály tanácsosa Közép-Szolnok főispánja örökölte, ki 1694. június 2-án bárói, 1701. január 13-án pedig grófi rangot nyert I. Lipóttól. Kétszer nősült amiből egy-egy fia született amivel a család két ága alkult ki. Második házasságából Kapi Máriától született II. István fia örökölte tovább Marosnémeit, ami először idősebb fiára IV. Ferenc tábornokra szált, kinek Haller Karolínával való házasságából nem maradt utódja, igy fiatalabb öccsére Józsefre a kővári kapitányra szált a marosnéneti birtok. József idősebb fia III. István következett ki a marosnémeti park megalapítója is volt. Bánffy Borbálával való házasságukból gyermekük nem született, igy az akkor már elhunyt öccsének fiára Gyulay Lajosra szált Marosnémeti és az általa építetett Dédácsi kastély is, hol anyja lakott. Gyulay Lajos volt aki a marosnémeti kastélyt 1834-ben a mai klasszicista formájára átépít***e. Aglegény maradt, igy 1869-ben bekövetkezett halála után örökösének unokaöccsét Kuun Gézát t***e meg. Így Kuun Géza lakta és szépít***e tovább Marosnémetit, huga Irén, Fáy Bélával való 1878-as házassága hozományául kapta meg a dédácsi mai nevén Piski kastélyt. Kuun Géza 1905-ös halála után felesége Kemény Vilma mivel gyermekeik nem voltak unokaöcsének Kemény Józsfnek (1873-1925) adoményozta, és maga Kolozsvárra költözött. Kemény József pedig egy sikertelen válalkozása miatt anygi gondokba került, és 1910 körül eladta Horváth Tholdy Rudolfnak és feleségének Wass Ráchelnek. Fiuk Horváth Tholdy István örökölte tovább kitől a II. Világháború után államosították. A Román restitúciós törvények következtében végül 2007-ben Horváth Tholdy István fia Péter visszakapta és azóta is ott lakva birtokolja.

Despre localitate:

În maghiară Marosnémeti, în germană Bayersdorf. Este o așezare germană de pe vremea regelui Ștefan cel Sfânt. După Wertner Mór aici a avut rezidența strămoșul familiei Makray un anume Hermann din Nürnberg. Numele localității a fost atestat prima dată în 1330 sub numele de “Nemothy”. Acest lucru este susținut de faptul că în însemnările din anul 1330 apare numele clanului Hermann. Numele Németi însoțește denumirea localității în tot evul mediu.

Familia Gyulay din Marosnémeti:

După datele din secolul XVI, familia nobiliară Gyulai îsi mută rezidenta aici în această perioadă, în timpul Principatului Transilvaniei. Șirul moșierilor familiei Gyulai în localitate începe cu consilierul princiar Gyulai Mihály. După moartea reginei Isabella în 1559 adunarea îl trimite în Istambul, ca sa obțină acordul sultanului pentru recunoașterea Principatului Transilvaniei, și pentru recunoasterea lui Szapolyai János Zsigmond ( Ioan Sigismund), ca principe al Transilvaniei. Gyulai Mihály este primul delegat permanent al Principatului Transilvaniei la Istambul, care a avut o rezidență permanentă la curtea sultanului. Acumulând venituri importante si-a mărit domeniile, si si-a mutat rezidența nobiliară la Mintia de acum.

Istoria Castelului Gyulay Ferencz:

Primele însemnări de Carte funciară din 1640-1642 îl notează ca proprietar al domeniului din Mintia pe Gyulay Ferencz. Gyulay Ferencz - Căpitanul Cetătii de la Deva, mai târziu comitele principal al țării Zarandului, apoi subcăpitan de Oradea (1651), și general renumit a lui Rákóczi György. În jurul anilor 1640 în locul conacului vechi a construit un castel, care împreună cu domeniul ce-i aparținea, a rămas proprietatea și rezidența descendenților familiei Gyulay, pana la inceputul secolului XX. După Gyulay Ferencz, cel care a construit castelul a urmat fiul acestuia Gyulay Ferencz al II-lea, consilierul lui Apafi Mihály, primcomite de Solnoca de Mijloc. El a primit în 2 iunie1694 titlu de baron, iar în 13 ianuarie 1701 rangul de conte de la regele Lipot I. S-a însurat de două ori, având din fiecare căsătorie câte un fiu din care s-au format două ramuri al familiei. Din a doua căsătorie cu Kapi Mária s-a născut István al II-lea, care a moștenit domeniul din Mintia, care prima dată a fost moștenit de fiul lui cel mare generalul Gyulai Ferencz al IV- lea, care din căsătoria cu Haller Karolina nu a avut urmasi, și domeniul a fost mostenit de fratele lui mai mic József, căpitanul Tării Chioarului. A urmat apoi fiul cel mai mare a lui József, István al III-lea, cine a fost și fondatorul parcului dendrologic din Mintia. Din căsătoria lui cu Bánffy Borbala nu s-au născut copii, așa domeniul din Mintia, precum și cel din Dédács (Simeria) a fost moștenit de nepotul lui, Gyulay Lajos, fiul fratelui mai mic decedat. Gyulay Lajos a fost cel care a transformat castelul în forma actuală, în stil clasicist în anul 1834. A scris peste 140 de jurnale, care sunt păstrate în Muzeul de Istorie din Cluj. El nu s-a căsătorit, așa, după moartea lui în 1869, averea a fost moștenită de sora lui, Konstace, căsătorită cu Kuun László, care a dăruit fiului său, Kuun Géza. El a fost cel care a îngrijit și a dezvoltat mai departe castelul si parcul de la Mintia. Castelul de la Simeria i-a fost dăruit surorii sale la căsătoria sa cu Fáy Béla în 1878. Kuun Géza a fost orientalist, savant recunoscut si sarbatorit al timpului sau in intraga Europa. A vorbit cel putin 12 limbi straine. Cu acelas usurinta vorbea limba germana, franceza engleza italiana sau latina ca si maghiara. Cartile stiintifice le-a scris in latina pentru a putea fi accesibile pentru cercetatorii din toata lumea. Limbile semitice le-a invatat din motive stiintifice.

Academia Maghiară de Științe l-a ales membru corespondent in 1867, in anul 1883 membru de onoare, iar in 1904 devine membru al Consiliului Director al Academiei. Intre anii 1901 și 1904 a fost vicepreședinte al Academiei. In anul 1894 a fost numit doctor Honoris Causa al Universitatii Cluj, iar in anul urmator, in 1895 al Universitatii din Leiden, iar in anul 1896 devine doctor onorific al Universitatii din Budapesta. A fost numit presedinte onorific pe vecie la Societatea Etnografica Maghiara. Membru de onoare al Societatii Maghiare de Istorie, al Societatii de Heraldica si Genealogie, a Societatii de Filologie de la Budapesta, al Societatii Maghiare de Geografie. Membru ordinar al Societatii Orientale Germane, membru de onoare al Ateneului de Stiinta si litere de la Bassano, si a Societatii Fino-ugrice din Helsinki. . El a obtinut pe langa astea titlul de Consilier regal privat, si este inclus printre membrii Camerei Superioare. A obtinut Crucea de Mijloc al Ordinii Coroanei Italiei. Intre anii 1889 si 1896 a avut functia de curaror suprem al Bisericii Reformate din Transilvania. Membru fondator al Societatii Muzeului Transilvaniei, presedintele si membru fondator al Societatii de Istorie si Arheologie a Comitatului Hunedoara.

Kuun Geza s-a căsătorit în 1885 cu Kemény Vilma, dar din căsătoria lor nu s-au născut copii. După moartea lui în 1905 Kemény Vilma i-a dăruit castelul nepotului său Kemény József, dar după o investiție eșuată a întâmpinat probleme financiare și a vândut moșia lui Horváth-Tholdy Rudolf, căsătorit cu Wass Ráchel. În 1931 după moartea lui Rudolf moșia a fost moștenită de fiul lor, Horváth-Toldi István. După al II-lea război mondial a fost naționalizată, a funcționat ca sediu IAS cel mai mult timp, apoi în anii 90 a fost preluată de Jandarmeria Română. În 2007 a fost retrocedat lui Horváth-Toldi Peter, fiul ultimului proprietar Horváth-Toldi István, pe baza legilor de restituire.