22/05/2026
Celebra declaratie.
Pe data de 9 mai 1950, Robert Schuman - ministrul de externe al Franței - rostea celebra declarație ce a rămas înscrisă în istoria Europei drept "declarația Schuman". Textul prevedea crearea unei "Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului", ale cărei state membre urmau să-și gestioneze împreună și de comun acord aceste două resurse fundamentale pentru construcția de armament, scopul fiind evitarea pe viitor a altor războaie care să devasteze Europa și lumea.
Robert Schuman a fost un om politic profund creștin, catolic practicant, fiind influențat în tot ce a făcut de valorile biblice iudeo-creștine, ce au stat și la baza acestei declarații.
În timp ce alții vorbeau despre răzbunare împotriva nemților pentru cel de al doilea război mondial (o răzbunare similară s-a făcut după primul război, cu efect în ascensiunea lui Hi**er), Schuman, ca francez, a vorbit despre reconcilierea între francezi și nemți. Reconcilierea, din punct de vedere biblic, este mai mult decât iertare: pornește de la părere de rău, mărturisire și iertare, dar continuă printr-o comună lucrare.
Acesta este și motivul pentru care, în respectiva declarație, Schuman vorbește despre colaborare economică, care să conducă la pace. De aici s-a și dezvoltat ulterior conceptul fundamental al UE de "pace prin prosperitate".
Schuman a fost și un om profund democrat, care – asemenea celorlalți părinți fondatori ai proiectului european Konrad Adenauer și Alcide De Gasperi – a respins atât extrema fascistă/nazistă, cât și extrema socialistă/comunistă. Dacă cele două extreme puneau accent pe stat, căruia îi dădeau putere absolută asupra cetățenilor, în acest nou proiect european, cetățeanul, omul era pus în centru iar instituțiile îl deserveau.
Extrema fascistă și comunistă doreau construirea unei viitoare societăți utopice, fără Dumnezeu şi rupte de trecut, în care – încălcându-se însăși demnitatea umană – să fie construit un "om nou".
Viziunea părinților fondatori ai proiectului european era complet opusă, fiind profund înrădăcinată în istoria Bisericii și în valorile biblice: omul are o demnitate superioară, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fiind răscumpărat cu preț de sânge, de aceea demnitatea umană este inviolabilă și sacră, iar orice politică autentică trebuie să îl servească pe om, nu să-l subordoneze statului sau vreunei ideologii utopice.
Pentru cei care vor să-l înțeleagă mai bine pe Schuman le recomand cartea “For Europe” (Pentru Europa), singura carte scrisă de el și unde explică viziunea sa despre Europa, inclusiv rolul creștinismului în acest proiect atât ca rol civilizațional, cât și ca sursă de valori.
"Democrația își datorează existența creștinismului. S-a născut în ziua în care omul a fost chemat să realizeze, în această viață trecătoare, demnitatea fiecărei persoane umane, în libertatea sa individuală, în respectarea drepturilor fiecăruia și prin practicarea iubirii frățești față de toți. Niciodată înainte de Hristos nu au fost formulate astfel de idei. Democrația este, așadar, legată de creștinism, doctrinar și cronologic. S-a conturat odată cu acesta în etape și cu perioade de poticnire, uneori cu prețul erorilor și al căderii înapoi în barbarie", a spus Schuman în respectiva carte.
Declarația Schuman și, implicit, proiectul european ce i-a urmat nu a fost gândit ca un proiect religios, ci ca unul politico-economic, ce își are însă rădăcina și justificarea în valorile civilizaționale creștine. Odată eliminate aceste valori creștine din construcție, însă, întregul eșafodaj se va nărui.
Europa este la acest punct de cotitură acum, la 76 de ani de la acea declarație care a schimbat în bine soarta Europei. Pentru ca Europa să poată redeveni o voce și o forță la nivel mondial, trebuie să se reînrădăcineze în valorile pe care acest proiect a fost construit.
"Contribuția pe care o poate aduce civilizației o Europă organizată și activă este indispensabilă pentru menținerea unor relații pașnice", a spus Schuman în 1950 și aceasta a fost premisa de la care a pornit construcția europeană.
Pentru a putea contribui la civilizație în sens larg, Europa trebuie să rămână ea însăși o civilizație, cu o identitate, o istorie și valori proprii, pe care să și le reasume și promoveze.
La începutul anilor 2000, Joseph Ratzinger avertiza că Europa riscă să își piardă sufletul în momentul în care își uită rădăcinile, că aceasta suferă de o ciudată ură de sine și că și-a pierdut întreaga capacitate de a se iubi.
La momentul acelor declarații ale lui Ratzinger, el vorbea despre o Europă care încă trăia din valorile creștine care au construit-o, dar care nu mai avea curajul să le recunoască şi afirme.
Azi, din păcate, situația s-a agravat dramatic: Europa este cuprinsă de o ură de sine patologică și și-a pierdut complet capacitatea de a-și mai recunoaște propriul trecut, ajungând la un punct critic de autodistrugere, ba chiar de sinucidere culturală și morală, cu efect implicit pe plan politic și economic.
Atât ca europarlamentar, cât și înainte, am vorbit în mod constant despre pericolul ca Europa, pierzându-și legătura cu aceste rădăcini, să își piardă viitorul. Un amnezic nu are viitor, ba nici chiar prezent, pentru că nu își mai cunoaște trecutul.
Negarea absurdă a identității sale și a propriilor rădăcini, îmbrățișarea ideologiilor neo-marxiste ale identității de gen și utopiei verzi împing Europa azi spre autodistrugere și irelevanță mondială.
Europa poate fi salvată și își poate aduce contribuția sa la civilizație, despre care vorbea Robert Schuman în declarație din 1950, dacă are din nou încredere în valorile care au construit-o și își regăsește forța de a lupta pentru acestea: apărarea vieții, familia naturală, credința, cultura, respectul pentru identitatea națională și tradițiile constituționale ale statelor membre, garantarea libertății și demnității individuale și responsabilitatea față de generațiile care vin.
Ca membru în Parlamentul European, președinte al PNCR - Partidul National Conservator Roman și membru în boardul de conducere al European Christian Political Party (singurul partid politic european care susține deschis politici publice bazate pe doctrina creștină) consider că reînnoirea legăturii cu aceste rădăcini creștine este una dintre marile mize ale timpului nostru și ne asumăm deschis această luptă politică, culturală și morală.
La mulți ani Europei civilizaționale, demne și curajoase, ce își asumă în întregime trecutul, cu greșelile sale, dar și cu admirabilele și incontestabilele sale merite!
La mulți ani Europei ce nu își mai ascunde rădăcinile creștine și ce înțelege că viitorul nu se poate construi prin ruptura de trecut, ci prin continuitate, memorie și curaj!
