27/02/2026
Vedem, de opt luni, un mod nechibzuit de a face politică: se numește "guvernopoziție".
Stai la masa puterii, votezi deciziile, ocupi ministere, dar în același timp o faci pe avocatul celor nemulțumiți. Adică păstrezi confortul și încerci pe cât posibil să eviți nota de plată.
Modelul nu e nou în politica de la noi, doar că între timp a fost puțin lustruit. Când guvernul adoptă măsuri nepopulare, reduce cheltuieli, face restructurări, pune reguli mai stricte, cei din "guvernopoziție" se burică și spun că au "rezerve". Totuși, rezervele nu îi împiedică să voteze, să își mențină miniștrii în cabinet, să fie tot la putere.
Nu-i împiedică nici să voteze moțiuni simple împotriva unor colegi miniștri și să anunțe alte moțiuni, ca și cm guvernul ar fi un adversar de luat la țintă, nu o formulă politică din care faci parte, cu program și calendare asumate.
Rolurile de "coleg de ședință" dimineața și de "cel mai mare critic" seara nu par să creeze nicio problemă de coerență pentru cei care practică sportul ăsta politic periculos, unde când te accidentezi se lasă cu fracturi urâte de încredere. A partenerilor de coaliție și a românilor.
Las deoparte atitudinea necolegială față de primii, care sunt puși în situația de a da mereu explicații la orice se decide în majoritate și se contestă apoi în public.
Însă sunt convins că oamenii, deși nu urmăresc toate detaliile tehnice și legislative, înțeleg când cineva încearcă să fie simultan și la volan, și pe bancheta din spate, comentând la fiecare intersecție stilul de condus.
Participarea într-o coaliție de guvernare este un act de asumare, nu o alba - neagra cu răspunderea.
Nu există două realități, una în care iei decizii, și alta în care le critici și tragi semnale de alarmă după ce ai așteptat să vezi că nu sunt bine primite.
"Guvernopoziția" e selectivă cu responsabilitățile și generoasă cu beneficiile.
E adepta meritelor colective când măsurile dure funcționează și a vinei individuale când costurile de imagine sunt incomode.
Reducerea cu 30% a numărului maxim de posturi în administrația locală, tăierea cabinetelor demnitarilor, limitarea cheltuielilor de personal nu au trecut prin telepatie, ci prin vot.
Regulile mai stricte pentru disciplină fiscală, pentru declararea proprietăților, pentru colectarea amenzilor, evaluările de performanță pentru funcționari și limitarea sporurilor sunt tot rezultatul unor DA-uri conștiente, nu al vreunui fenomen paranormal administrativ.
Problema cu "guvernopoziția" e dublul discurs. pentru că, nu-i așa?, poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.
Guvernarea nu e despre matematică de coaliție și logică de campanie electorală.
Dacă PSD consideră că reformele pe care și le-a propus premierul Ilie Bolojan sunt necesare, trebuie să le apere. Dacă le consideră greșite, are opțiunea să iasă de la guvernare.
Imagine generată cu AI.
