06/03/2023
Ce este îmblăciul?
Încă din epoca neolitică, după recoltarea cerealelor începea treieratul care, până la apariția mașinilor, se făcea cu ajutorul animalelor sau cu îmblăciul (umblăciu, blăcie, îmblăcie etc.) cu mare consum de timp și efort uman.
Îmblăciul, o unealtă agricolă simplă, dar eficientă, confecționată din lemn de esență tare (fag, alun, gorun etc.) era alcătuită din două bucăți de lemn. Una era mai lungă (între 1,25 – 1,55 m) de care ținea lucrătorul - numită și coadă, îndârja, obîrjă - și una mai scurtă (între 0,5 – 0,75 m) cu care se loveau spicele - numită și tăvălug, bătălău, hădărag, hădărău. Cele două bucăți de lemn erau legate între ele cu curele din piele (la care se mai spunea și oglăjii, gânjuri, oglăvi sau grumăjoare) sau cu un belciug metalic. Cerealele recoltate, adunate în snopi, erau așezate în aria de treierat și erau bătute cu îmblăciul. Înainte de răspândirea mașinilor, în zonele mai bogate, treieratul se prelungea până în iarnă.