07/06/2020
DIN NOU DESPRE BANII EUROPENI
Eu sunt un optimist de felul meu și întotdeauna mă uit la partea plină a paharului. De aceea sunt foarte încrezător că România va primi o parte consistentă din fondul de relansare economică de 750 de miliarde de euro pe care Comisia și Parlamentul European încearcă să-l pună la dispoziția țărilor membre. Cum vă spuneam, alocarea nu vine ca urmare a influenței liderilor noștri, niște decorativi ghiocei de Bruxelles, ci ca o recunoaștere normală a mărimii și importanței României.
Lucrul de care mă tem cel mai tare este că acești bani vor veni târziu, poate prea târziu. Economia românească nu pare că dă semne de trezire și veștile sunt proaste și prin Europa. Eu am mizat mult pe efectul de antrenare al economiilor europene care să o tracteze și pe a noastră, dar se pare că peste tot sunt probleme. Industria auto își va reveni greu în lume și asta ne afectează direct. Industria construcțiilor, cea care a fost vedeta dezvoltării din ultimii ani, se mișcă în continuare foarte încet. În plus apetitul tot mai ridicat pentru munca de acasă pune marile dezvoltări de spații de birouri sub semnul întrebării.
Piața de consum este afectată de lipsa de încredere a cumpărătorilor, de frica de faptul că ar putea rămâne fără loc de muncă și de panica de un nou val de coronavirus. Deschiderea marilor mall-uri va readuce puțin entuziasm, dar cred că va fi de moment și valul nu va fi suficient de mare pentru a da economiei imboldul de care are nevoie.
Revenind la banii europeni, eu cred că avem nevoie de ei…ieri! Aceste fonduri trebuie să aibă o singură destinație: investiții în mari proiecte de infrastructură. Că sunt autostrăzi, șosele express, spitale regionale sau locale, căi ferate sau irigații, aceste fonduri trebuie să dea de muncă la peste 1 million de români. Cam asta este cifra celor care și-au pierdut locurile de muncă sau au revenit în țară din străinătate. Dacă ei nu-și vor găsi un loc de muncă în cel mai scurt timp, pe o parte din ei îi vom pierde cu siguranță, iar cei rămași vor trebui subvenționați cu ajutoare sociale. De aceea cred în continuare că avem nevoie de scheme de finanțare ingenioase care să ocolească birocrațiile europeană și națională, și care să ne permită să deschidem rapid marile șantiere. Garantarea de către UE, în limita fondurilor pe care le vom primi, a unor împrumuturi pe care să le accesăm rapid este o cale, dar nu este unica. Am văzut modelul german, de exemplu, care se axează pe scheme de ajutor de stat date companiilor germane. Probabil că este mai ușor și pentru UE să accepte aceste scheme de ajutor de stat decât să găsească bani pe piață.
Soluții sunt, dar pentru a le găsi pe cele mai bune și a le pune în practică este nevoie de o colaborare politică consistentă între toți actorii implicați. Este nevoie de decizii pe cele mai importante proiecte de infrastructură în asemenea fel încât să se mențină un echilibru între regiunile țării. Este nevoie de un plan bine pus la punct pe Strategia Dunării, care poate fi unul dintre cele mai ambițioase proiecte regionale.
Fondurile europene trebuie să fie motorul principal al dezvoltării și din alt motiv: pentru a da șansa veniturilor proprii de a permite măriri de pensii, alocații și salarii, de a susține sistemele de sănătate, învățământ și de securitate națională. Mărirea veniturilor românilor este calea cea mai sigură pentru repornirea economiei.
Sursa foto: www.romaniajournal.ro
