Istoricul comunității parohiale
Parohia Avrămești cu hramul „Sfântul Nicolae”, din protopopiatul Drăgășani, este situată în comuna Scundu din județul Vâlcea și cuprinde satul Crângu și Avrămești. Denumirea actuală a parohiei s-a menținut din anul 2002 când, prin sârguința preotului paroh Dumitrașcu Ion, s-a obținut binecuvântarea de schimbare a denumirii parohiei din Parohia „Fundul Scundului” în
Parohia „Avrămești” . Comuna Scundu este aşezată în partea central-sudică a judeţului Vâlcea, la 40 km de reşedinţă, oraşul Rm. Vâlcea şi la 20 km de oraşul Drăgăşani, centrul recunoscutelor podgorii cu acelaşi nume. Dat fiind faptul că aşezarea işi are vatra lateral de Râul Olt, la circa 5 km, ea nu a beneficiat de drumul de-a lungul râului şi de calea ferată decât cu acces prin drumul judeţean. Vecinii acestei localităţi sunt: la Nord - pădurea comunală şi comuna Şirineasa, la Sud – comuna Orleşti, la Est – comuna Ioneşti şi la Vest - comunele Glăvile şi Pesceana. Din punct de vedere geomorfologic, arealul Comunei Scundu se încadrează în zona Podişului Getic, cu dealuri de înălţime medie dispuse pe direcţia N-S, ale căror denumiri sunt consemnate în Marele Dicţionar Geografic de la sfârşitul secolului trecut, întocmit de C. O privire de ansamblu asupra teritoriului comunei arată o depresiune intracolinară cu o deschizătură mai largă în partea de sud, spre Comuna Orleşti. Comuna Scundu are un numar de 2.350 de locuitori şi este formată din patru sate componente: Blejani, Scundu, Avrămeşti şi Crângu . De-a lungul timpului localitatea a suferit modificari în ceea ce priveşte numărul şi denumirile menţionate mai sus. Denumirea de Scundu îşi poate avea sorgintea în numele unei persoane scunde ca înălţime (însă acest lucru nu reprezintă o certitudine), căci dacă ne-am raporta la configuraţia reliefului din zonă nu avem de-a face cu diferenţe evidente de înălţime a dealurilor ce ar fi putut duce la derivarea toponimului dintr-o asemenea comparaţie . Denumirea satului Blejani apare în anul 1765, iar cercetătorii explică numele acestui sat de la locuitorii veniţi din Blaj pe aceste meleaguri. Satul Scundu a purtat denumirea de Pădureţu, acest toponim fiind cel mai des utilizat în documentele medievale şi are originea în configuraţia locului, zona fiind la începuturile aşezării acoperită cu păduri, locuitorii numindu-se pădureți. Nu este exclusă nici etimologia de la un moş cu acest nume, căci documentele consemnează un Dumitru Pădureţu din Scundu. Satul Crângu a purtat şi denumirea de Lahovari, etimologie provenită de la boierii Lahovary, care au avut moşii in acest loc. Denumirea satului Avrămeşti provine de la un boier pe nume Avrămescu, boier care a stăpânit pământuri în comuna Scundu. I-VIII Scundu, Şcoala cu cls. I-VIII Avrămeşti, Şcoala cu cls. I-IV Blejani, Grădiniţa Crângu, Căminul Cultural Scundu, Biblioteca Publică Scundu, Poliţia Scundu, Dispensarul Uman Scundu, Agenţiile Poştale din satele Scundu şi Avrămeşti. Pe teritoriul comunei sunt patru biserici, dintre care trei sunt în stil vechi de construcţie.
-Biserica de lemn din satul Scundu – Pădureţu (cătunul Chiciura) cu hramul „Sf. Nicolae”, construită în anul 1796 pe proprietate moşnenească ;
-Biserica din lemn din satul Fundu-Scundului construită de locuitorii satului în anul 1750,
cu hramul „Sfântul Nicolae” care a fost refăcută în 1870, din zid de locuitorul Marin Licsăndroiu şi alţi credincioşi, aceasta suferind reparţii în 1904 şi 1941 ;
-Biserica din satul Blejani cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” terminată şi sfinţită în anul 1922 fiind reparată în 1930, iar în anul 2001 renovată;
-Biserica cea mai nouă cu hramul „Sfântul Dumitru” din satul Scundu, ce a fost terminată după anii 1970, construită din zid cu picturi noi şi mai mare ca suprafaţă decât celelalte. B. Istoricul bisericii parohiale
Această sfântă biserică a fost construită la data de 6 decembrie 1870 de către Licsăndroiu Marin şi Rada împreună cu cei 5 fii ai lor, având hramul Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei. Conducătorul ţării a fost în această vreme domnitorul Carol I . Parohienii acestei biserici se trag din vechiul neam de moşneni (ţărani liberi). Construirea bisericii se conturează în jurul unui comerciant, care, venind pe teritoriul comunei Scundu, a căutat gazdă pentru seara în curs, deoarece destinația negoțului său nu fusese atinsă. În acest scop a întrebat pe săteni de un om care îl putea gazdui pentru acea noapte contra remunerației necesare. Astfel a fost găzduit de către Marin Licsăndroiu, un sătean care mai târziu a devenit si ctitorul bisericii. În decursul nopții, comerciantul a intrat într-un proces de agravare a unei boli pe care o avea şi, fiind bătrân, a murit în scurt timp. Pe patul de moarte i-a încredinţat bogaţia lui destul de substanţială, poruncindu-i să facă o biserică şi o şcoala. Această biserică a fost refăcută pe locul celei din lemn, construită de săteni, având ca datare anul 1750, dar nu a mai rămas niciun indiciu în prezent despre această biserică din lemn . De-a lungul timpului s-au realizat mai multe lucrări de întreținere și restaurare a bisericii, ultima fiind realizată în anul 2013 de către Preotul Paroh Dumitrașcu Ion, cu ajutorul enoriașilor și cu implicarea epitropului Enescu Emilian. În cadrul lucrărilor s-a realizat o nouă pictură, s-au achiziționat noi candelabre în naos și pronaos, s-au înlocuit stranele, s-a îmbrăcat în marmură Sfânta Masă, s-a pardosit biserica prin aplicarea de parchet laminat, s-au schimbat toate icoanele din biserica, inclusiv cele împărătești, s-a realizat o noua instalație electrică și s-a îmbodobit biserica cu unele obiecte noi de cult. Arhitectura bisericii este în plan treflat, cu o singura turlă, formată din pridvor, adăugit ulterior construcției inițiale a bisericii, pronaos și naosul, finalizate cu altarul bisericii având un proscomidiar în partea de miazănoapte și o ușă de evacuare, realizată la ultimele lucrări de restaurare a acesteia. Corpul bisericii este alcătuit din zid de cărămidă, iar acoperișul din tablă.
În ceea ce privește podoaba picturală a bisericii, originalul nu mai există fiind îndepărtat și înlocuit cu pictură în tempera, iar ultima restaurare s-a realizat în data de 26 mai 2013, fiind realizată pictură în acrilic de pictorul Bungiu Alexandru Hari. Registrul picturii este fidel celui bizantin, urmând o înșiruire de scene și chipuri ale sfinților specific erminiei. Cărțile ce alcătuiesc biblioteca bisericii sunt din cele mai diverse, cele mai vechi datând de la sfârșitul secolului 19, însă unele au suferit deteriorări considerabile în urma unui incendiu survenit în biserică ce a cuprins și biblioteca aflată în turla bisericii. Preoții cunoscuți în dipticele Bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din comuna Scundu, sat Avrămești sunt:
- Pr. Gheorghe Pistol, născut la 26 februarie 1911, preoțit în anul 1938, a păstorit la aceasta parohie între 6 decembrie 1942 până la 1 octombrie 1975
- Pr. Emanoil Cruceru, născut la 18 octombrie 1937, hirotonit la 22 aprilie 1962, a păstorit între 1 noiembrie 1975 pana în anul 1988
- Pr. Dumitrașcu Ion, născut la 25 decembrie 1960, hirotonit preot la în anul 1986 pe seama parohiei Vulpeni, jud. Olt, preot paroh al bisericii „Sfântul Nicolae” din 8 noiembrie 1992 până în prezent. C. Cimitirul
Cimitirul bisericii este situat în laturile de miazănoapte și miazăzi ale bisericii, alcătuit din câteva cavouri și restul din gropi realizate în sol. S-au demarat lucrari de sistematizare a acestuia în anul 1995 prin turnarea de alei de beton și alinierea gropilor mortuare și, de asemenea, prin realizarea unui gard de sârmă. D. Activități culturale și filantropice
În cadrul parohiei s-au derulat programele sociale „Hristos împărtășit copiilor” și „Alege școala!” în colaborare cu fundația World Vision România. Copiii parohiei au participat la concursul „Lăsați copiii să vină la Mine!”, derulat în 4 ediții la care au caștigat în două rânduri premiul I și premiul II. De altfel, am avut 3 reprezentanți la concursul „Urmează școala!”, concurs derulat în cadrul mănăstirii Tismana. S-au realizat două schimburi de experiență cu două parohii din Dolj și o excursie la mănăstirile din Mehedinți, finalizate cu o croazieră pe Dunăre, la Orșova. Pentru toate acestea s-a acordat de către Arhiepiscopia Râmnicului „Diploma de Onoare Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul” Preotului Dumitrașcu Ion, la data de 27 septembrie 2010. E. Profilul actual al parohiei
Parohia este alcătuită din 190 de familii, aproximativ 600 de locuitori, din care jumătate din familii sunt alcătuite din cel putin 2 membri, iar restul de jumătate din persoane văduve, iar ca o estimare în raport de etate, aproximativ 10% tineri, iar restul cu vârste de peste 40 de ani.
