Construcție monumentală, realizată în stil neoclasic francez, ridicată pe baza documentației arhitecților E. Socolescu. Lucrările au început în 1906, dar s-au întrerupt foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiție decât sume prea mici. Lucrările au reînceput în forță în 1924. Doneaud nu mai era de mult timp aici, dar Toma T. Socolescu care-l asistase
în lucrarea lui, acum arhitect, cunoștea bine proiectele și chiar avea aprobarea autorului pentru unele modificări. Deși lucrarea cerea un uriaș volum de muncă și foarte mari cheltuieli, ea a mers în ritm alert și, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toata austeritatea s-au gasit banii necesari pentru finisaje, instalații și mobilier. Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica și a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. Printre altele a spus: «Inaugurând astăzi acest frumos locaș, care este o podoabă a municipiului Ploiești, sunt fericit că în el se vor adaposti aceia cari au chemarea de a împărți dreptatea...». A funcționat inițial ca Palat al Justiției, dar a devenit ulterior Palatul Culturii. Are subsol, parter, etajul 1 mai înalt și etajul 2 mai scund, intrarea principală pe partea sudica aflându-se la nivelul primului etaj, fiind flancată de coloane masive. Holul de la intrare este enorm; interiorul luminat prin plafon, se înalță pe două nivele, având în componența sa și Sala Pașilor Pierduți și Săli de sedință. D**a 1951 clădirea a fost atribuită Complexului Cultural Ploieștean. Afectată de cutremurul din 1977, a fost renovată, construcția adăpostind în prezent Biblioteca Nicolae Iorga, Școala Populară de Artă, Muzeul de Etnografie, Universitatea Cultural-Științifică.
