18/07/2024
🐻📩🆘📢
SCRISOARE DESCHISĂ
Domnului Președinte al României,
Subiect: Solicitare de a nu promulga legea privind împușcarea urșilor prin vânătoare și sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea legii
Stimate Domnule Președinte,
În virtutea atribuțiilor constituționale ce vă revin - Președintele României reprezintă Statul român și veghează la respectarea Constituției (art. 80 Constituție) - vă rugăm să nu permiteți intrarea în vigoare a legii care permite uciderea exemplarelor de urs brun (specie protejată la nivel european) prin vânătoare, aceasta fiind vădit neconstituțională și potrivnică dreptului Uniunii Europene.
Este revoltător modul în care inițiatorii actului normativ au mistificat adevărul și au manipulat opinia publică, acreditând ideea că în România sunt peste 8000 de exemplare de urs brun, cifră absolut neverosimilă și neconfirmată de niciun document asumat. Dimpotrivă, dovada vie că în momentul de față nu există un recensământ bazat pe date științifice este însuși actul normativ care, inițial, prevede că până la data de 31 decembrie vor fi vânate un număr de 500 exemplare (per an 2024/2025), după care se va realiza un inventar pe bază de probe științifice a exemplarelor de urs.
Se recunoaște practic că în momentul de față nu există o asemenea evidență reală, context în care ne întrebăm cm un oficial al statului își permite să inducă în eroare întreaga populație. Totodată, s-a manipulat opinia publică afirmându-se că nu se va da liber vânătorii, însă din conținutul actului rezultă foarte clar că uciderea se va face prin vânătoare, fapt ce demonstrează reaua credință și intenția reală de a aduce această specie, protejată și exceptată de la vânătoare, în cătarea puștii vânătorilor.
Dincolo de aspectele morale, vă rugăm să constatați că legea încalcă în mod esențial dreptul Uniunii Europene și implicit Constituția României. Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit - exact cu privire la speciile protejate la nivel european - cu putere obligatorie pentru statele membre ale Uniunii Europene (în cauza C-601/22, Hotărârea de 11 iulie 2024) că:
Articolul 16 alineatul (1) din Directiva habitate autorizează statele membre să deroge de la dispozițiile articolelor 12-14, precum și ale articolului 15 literele (a) și (b) din aceasta, o derogare adoptată în acest temei fiind supusă condiției să nu existe o alternativă satisfăcătoare și aceleia ca această derogare să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală (pct. 49).
Curtea a precizat că o derogare întemeiată pe articolul 16 alineatul (1) din Directiva habitate poate constitui numai o aplicare concretă și punctuală pentru a răspunde unor cerințe precise și unor situații specifice, nu una exhaustivă în limita unui plafon numeric, 500 exemplare, cm se introduce prin lege (pct. 51).
La aprecierea acordării unei derogări întemeiate pe articolul 16 alineatul (1) menționat, revine autorității naționale competente sarcina de a determina, în special la nivel național sau, dacă este cazul, la nivelul regiunii biogeografice vizate, stadiul de conservare a populațiilor speciilor vizate și impactul geografic și demografic pe care derogările le pot produce asupra acestuia (pct. 55).
Stadiul corespunzător de conservare a speciei de animale vizate trebuie să existe și să fie evaluat, în primul rând, la nivel local și național, astfel încât un stadiu necorespunzător de conservare pe teritoriul unui stat membru sau într-o parte a acestuia să nu fie disimulat ca urmare a unei evaluări efectuate doar la nivel transfrontalier (pct. 57).
O astfel de determinare a stadiului de conservare a populației de urși nu există, dimpotrivă Academia Română s-a opus împușcării a unui număr similar la un proiect inițiat de ministrul mediului în urmă cu 2 ani .
Trebuie amintit că o derogare nu poate fi acordată în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva habitate decât în lipsa unei măsuri alternative care să permită atingerea obiectivului urmărit în mod satisfăcător, cu respectarea interdicțiilor prevăzute de această directivă (pct. 78).
Curtea a statuat că această dispoziție impune statelor membre să furnizeze o motivare precisă și adecvată privind absența unei alternative satisfăcătoare care să permită atingerea obiectivelor invocate în susținerea derogării în cauză. Astfel, revine autorităților naționale competente sarcina de a stabili că, ținând seama de cele mai bune cunoștințe științifice și tehnice relevante, precum și în lumina împrejurărilor legate de situația specifică în cauză, nu există nicio alternativă satisfăcătoare care să permită atingerea obiectivului urmărit.
Aprecierea acestei condiții necesită o evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză și a criteriilor care trebuie luate în considerare, precum avantajele și inconvenientele ecologice, economice și sociale, pentru a determina soluția optimă. Autoritățile naționale competente trebuie să examineze posibilitatea de a recurge la mijloace preventive neletale constând în punerea în aplicare a unor măsuri de prevenție a daunelor aduse turmelor, precum și adaptarea practicilor umane care generează conflicte, pentru a favoriza o cultură a coexistenței între populația de urși, turme și crescători (pct. 81).
Referitor la fonduri, Curtea notează cm aprecierea proporționalității măsurii alternative pe planul costului economic trebuie să se efectueze în lumina obligațiilor statelor membre de a elabora, în temeiul articolului 12 din Directiva habitate, măsuri și planuri de gestiune sistemice necesare pentru protecția riguroasă a speciei de animale vizate, care pot face obiectul unor programe de finanțare în special la nivelul Uniunii. Punerea în aplicare a acestor programe și a acestor planuri de gestiune poate introduce schimbări în activitățile agricole vizate, însoțite de anumite costuri care, ținând seama de obiectivele Directivei habitate, nu pot constitui un motiv suficient pentru a permite derogarea de la interdicțiile prevăzute la articolul 12 din această directivă (pct. 83).
Concluzia Curții este că, articolul 16 alineatul (1) din Directiva 92/43, astfel cm a fost modificată prin Directiva 2013/17, trebuie interpretat în sensul că, în cadrul stabilirii existenței unei „alternative satisfăcătoare”, autoritățile naționale competente sunt obligate să aprecieze, pe baza celor mai bune cunoștințe științifice și tehnice disponibile, celelalte soluții posibile ținând seama de implicațiile lor economice, fără ca acestea să aibă un caracter determinant, și evaluându-le în mod comparativ cu obiectivul general de menținere sau de readucere a speciei de animale vizate la un stadiu corespunzător de conservare.
Rezultă așadar că o astfel de măsură privind împușcarea prin vânătoare a unui număr de 500 exemplare de urs brun/ an (2024 -2025), în lipsa unor studii care să ateste stadiul de conservare al speciei și totodată prin neprezentarea unor modalități alternative non-letale, inclusiv prin accesarea de fonduri din partea Uniunii, încalcă în mod esențial dreptul Uniunii Europene.
Încălcând dreptul Uniunii Europene, implicit încalcă și Constituția României, având în vedere că, astfel cm a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 și prin Decizia nr. 921 din 7 iulie, Curtea a statuat că „folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate, ca normă interpusă celei de referință, implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă; pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate.
Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.
Astfel, normele de drept european interpuse în cadrul controlului de constituționalitate celei de referință consacrate de art. 148 alin. (4) din Constituție sunt cele cuprinse în Directiva Habitate, precum și prevederile art. 191 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care consacră obiectivele politicii Uniunii în domeniul mediului. Normele trebuie supuse examenului dublei condiționalități: pe de o parte, reglementarea să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, normele trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul lor normativ să susțină posibila încălcare a Constituției de către legea supusă controlului.
Rugăm în consecință să nu promulgați legea în forma trimisă și totodată să exercitați drepturi de sesizarea curții constituționale.
Cu deplină considerație,
Lucian Rad, Președinte
Partidul NOA – Natură, oameni, animale
www.partidulnoa.ro
