Traire Ortodoxa

26/02/2017

26/01/2017

TRATAMENTE NATURISTE impotriva Gripei, racelilor si migrenelor de la Părintele Athanasie Ştefănescu, Medicul detinutilor politic

Tusea

500 g de miere se pun împreună cu 100 ml suc de frunze proaspete de pătlagină, 50 ml suc de cetină de brad sau molid şi câte 25 ml suc de iarbă mare şi rostopască. Se omogenizează preparatul care se păstrează apoi la frigider, în vase astupate. Se ia câte 1 lingură înainte de masă, în afecţiunile aparatului respirator.

Prevenirea îmbolnăvirii căilor respiratorii
Faceţi o cură constând în consumarea de lămâi proaspete timp de 19 zile (se începe cu 1 fruct şi se creşte progresiv până la 10 zilnic, apoi se reduce doza până se ajunge din nou la unul). După o pauză de o săptămână, se poate relua; la cel mai mic semn de intoleranţă, încetiniţi ritmul pentru a lăsa organismul să se obişnuiască. Această cură impune un regim alimentar fără niciun exces.

Desfundarea nasului în caz de răceală

Trageţi pe nări din podul palmei câteva picături de zeamă de lămâie. Efectul decongestiv durează câteva ore bune. Iarba mare – se foloseşte rădăcina, ce se culege toamna. Din ea se prepară un ceai (50 g la 1 l apă). Dacă se ţin timp de 8 zile, 80 g iarbă mare într-un litru de vin, se obţine o băutură întăritoare.

Răcelile

Cu măghiran, evitaţi răcelile – se opăreşte o linguriţă de plantă cu o cană de apă clocotită. Se acoperă vasul 15 minute, apoi se strecoară şi se consumă cât mai cald. Se aplică acest tratament maxim 3 zile.

Prişniţe pentru răceli

Comprese calde, puse pe piept, fluidifică secreţiile şi uşurează respiraţia. Se înmoaie un ştergar de bumbac în apă fierbinte, se stoarce şi apoi se înfăşoară în jurul pieptului. Se acoperă cu un prosop uscat şi cu un pled de lână. După ce s-a răcit, se îndepărtează compresa şi se unge pieptul cu un ulei eteric.

Viroză

Orice viroză – se amestecă o linguriţă de scorţişoară cu o linguriţă de cuişoare, ambele pisate. Se toarnă peste o cană cu apă clocotită şi se acoperă, lăsând 5 minute. Se strecoară şi se beau 2 căni pe zi.
Tratamentul durează câteva zile, până la dispariţia simptomelor de gripă.

Răguşeala

Se face o infuzie din 2-3 linguri de flori de podbal peste care se toarnă o cană apă clocotită. Se lasă vasul acoperit 10 minute, apoi se strecoară infuzia. Se bea îndulcit cu miere, treptat, în cursul unei zile.

Dureri de gât – inhalaţii cu muşeţel

O lingură de muşeţel, o lingură alcool, o linguriţă bicarbonat, toate puse într-un vas cu apă fierbinte. Se inspiră pe nas şi pe gură, timp de câteva minute aburii degajaţi.

Răceala

Tusea şi bronşitele pot fi tratate cu fiertură de mere. Merele se taie mărunt, apoi se adaugă apa şi se lasă să fiarbă la foc încet 10 minute. Lichidul se bea cald, câte 2 linguriţe de 8-10 ori pe zi. Dacă bronşita este avansată, atunci este indicat ca în fiertura de mere să se adauge o lingură de ulei de floarea soarelui şi puţină miere. În cazul tusei seci sunt recomandate merele coapte. Se face un amestec 1:1:2 de mere date prin răzătoare, o ceapă roşie şi o linguriţă de miere şi se consumă în cazul bronşitelor cronice şi al celor acute, însoţite de tuse.
Pentru copii o lingură de 7-8 ori pe zi, măceşe, fructe crude sau gem. Se fierb într-o oală mare de inox, punându-se o ½ l de apă la 1 kg de măceşe. După ce s-au înmuiat, se trece prin sită. Cântăriţi pulpa şi adăugaţi o cantitate egală de zahăr fiert. Ţineţi pe aragaz până ce se îngroaşă bine. Se bea miere fiartă cu rachiu, ori fiertură de boabe negre de soc cu zahăr, sau rachiu cu izmă creaţă, ori fiertură de lobodă, ori zeamă de porumb fiert.

Infecţii bacteriene şi virale

Se iau între 30 şi 60 de picături de tinctură de 3 ori pe zi, sau câte o capsulă conţinând 500-1000 mg de pulbere plantă Echinaceea, de la primele simptome ale bolii.

Gripa şi guturaiul

Se prepară un terci de mălai, care se amestecă cu untură de gâscă şi se omogenizează. Când temperatura este suportabilă, se ia o parte şi se pune într-un săculeţ de pânză groasă care se aşează pe zona sternului. Se menţine până se răceşte. Partea rămasă se consumă caldă cu înghiţituri mici. Se consumă ceai de tei şi de soc, se fac băi fierbinţi cu astfel de infuzii şi se prizează puţin praf de ardei iute.

Guturaiul

– se bea amestecătură de oţet cu usturoi pisat;
– se afumă bolnavul pe sub nas cu un fir de busuioc pus pe un cărbune;
– Pentru guturai şi durere de cap se mai miroase hrean ras proaspăt pe
răzătoare;
– Făină de păpuşoi, pusă pe cărbuni aprinşi şi fumul care iese se trage pe nas.

MIGRENE PUTERNICE

1. DECOCT DE CRETISOARA — are un efect cal­mant dovedit, putand fi uti­lizat cu suc­ces chiar si in cazul migrenelor put­er­nice. Puneti 40 g planta uscata si marun­tita intr-un litru de apa rece. Fier­beti amestecul timp de 20 minute, apoi acoper­iti vasul si mai lasati la infuzat inca 10 minute. Stre­cu­rati si beti cate 2–3 cani pe zi, la nevoie.

2. O BAIE CU HAMEI lin­is­teste garantat.
Baia gen­er­ala cu decoct de hamei are un extra­or­di­nar efect cal­mant, fiind reco­man­data cu precadere in migrenele de orig­ine nervoasa.
Fier­beti 50 g sem­i­nte de hamei in 3 litri de apa 10 min. Acoper­iti vasul pen­tru 20 minute, intre timp dati dru­mul la apa sa curga in cada (t– 37–38 C).

3. MUSTARUL. O lin­gura de mus­tar nepisat de 3 ori pe zi cu o ora inainte de masa (curata stom­acul, intestinele, pre­cum si canalele san­guine si impotriva ame­telilor si migrenelor).

4. ALINAREA DURERILOR: fier­beti ½ kg cartofi in coaja pana se inmoaie. Pasati-i si intindeti-i pe o panza; apli­cati apoi acest ban­daj pe zona afec­tata si infa­sur­ati totul cu o patura de lana. Se schimba daca s-a racit complet.

5. DURERI DE CAP – se pun lega­tori, cat poti suferi de calde, cu tufe (tulpina) de muse­tel fierte.
– se spala pe cap cu fier­tura de feriga, se leaga pe frunte frunze de catus­nica, batute si ameste­cate cu untura sau se spala cu fier­tura de dumbat.
– se bea ceai de izma si de tei. Se spala pe cap cu otet de vin. Se leaga tam­plele cu mor­covi sau cartofi rasi pe raza­toare sau cu faina de mus­tar inmuiata in apa rece.
– se ia albusul de ou, se rade sapun bun intr-insul, potrivit cu albusul, se bate bine (spuma) cu 2 lin­gu­rite de ulei si iar se mai bate apoi. D**a aceea se adauga o lin­gu­rita de spirt, se amesteca putin si se lasa pana se corasleste; apoi se ia ce-i dea­supra si se pune pe cap.

6. DURERI DE CAP — MIGRENE.
– Varza cruda — luati primele 2 frunze care inve­lesc cap­atana, taiati-le fasii egale, late cam de 6–8 cm si puneti-le pe frunte in stra­turi, fixandu-le cu un batic.
– Inhalatii cu otet de mere — puneti intr-un vas otet de mere si apa, in parti egale; asezati la foc si cand incep sa iasa vapori, tineti capul dea­supra si inhalati.
– ceai — menta, lev­an­tica, iasomie. Se face o infuzie dintr-o lin­gu­rita de plante la o cana de apa. Se beau 2 cesti pe zi.

7. DURERI DE CAP – infuzie de lev­an­tica. Se toarna 250 ml de apa clo­cotita peste 3 lin­gu­rite de flori uscate, se stre­coara d**a cat­eva minute, se indul­ceste cu miere de sal­cam. Se pot bea pana la 3 cani pe zi, in cazul durerilor persistente.

8. TINCTURA ANTIMIGRENA — se umple o sti­cla de 1 litru cu flori proaspete de coada soricelu­lui. Se toarna peste ele alcool de 40º si se lasa 2 sap­ta­mani intr-un loc insorit, agitandu-se frecvent. Apoi se stre­coara si se pune intr-un vas curat de culoare inchisa cu dop. Se iau cate 10 pica­turi dimineata, pe stom­acul gol, dizol­vate in apa, si alte 10 seara.

9. ULEIURILE ESENTIALE
– de menta — inhalati sub­stan­tele dega­jate direct din sticla;
– de sovarf sau levantica;
– eucalipt: masati tam­plele cu 2–3 pica­turi de ulei extras din acest arbore exotic.
10. DUREI DE CAP, AGITATIE, NERVOZITATE — 2 lin­guri de muguri de brad peste care se toarna o cana cu apa clo­cotita. Acoper­iti vasul, iar d**a 15 minute stre­cu­rati ceaiul si consumati-l indul­cit cu miere.

INSOMNI

1.INSOMNIE SI DURERI PUTERNICE DE CAP: se bea cate o 1/2 pahar de suc de cartofi cu 30 minute inain­tea pranzu­lui si a micu­lui dejun. Cura dureaza 3 saptamani.
2. Cate un pumn de frunze si flori de busuioc, coada soricelu­lui, suna­toare si muse­tel si amestecati-le bine. Apoi infuzati 2–3 lin­guri de pla­mada intr-un litru de apa. Se beau 4 cani pe zi, una inainte de culcare.
3. Mac­erat de roinita — se pun 30 g de planta uscata si marun­tita intr-o ½ l de apa rece. Se lasa vasul acoperit 12 ore pen­tru mac­er­are, apoi se stre­coara. Se ia in doze mici, pe par­cur­sul zilei. Urmati acest trata­ment mai multe seri la rand.
4. Talpa gastii — 15 g (planta) lasata la infuzat in 250 ml apa fiarta, se bea in fiecare seara.
5. Tinc­tura de padu­cel — se ia 1 lin­gu­rita tinc­tura dizol­vata in 100 ml apa, de 4 ori pe zi, inainte de mesele prin­ci­pale si de culcare.
6. Se pune intr-un pahar cu lapte cal­dut, un varf de cutit de scor­ti­soara pisata, o lin­gu­rita de miere, prefer­abil de tei. Se amesteca bine, pana cand se dizolva com­plet mierea. Se con­suma intreaga can­ti­tate inainte de culcare.
7. Sa se faca seara scalda­toare cu fier­tura de tot felul de flori adunate, de pe camp si de prin gra­dini. Este un leac sigur si pen­tru copii.
8. Bai cu flori de tei, in fiecare seara. Se face infuzie din 150 g flori de tei la 3 litri de apa clo­cotita. Se acopera vasul pen­tru 20 minute, apoi se stre­coara. Se toarna ceaiul in cada.
9. Mac­erat de vale­ri­ana — lasati la mac­erat o lin­gu­rita de rizomi si radacina, intr-o ceasca de apa cal­duta pen­tru 8 ore. Stre­cu­rati, indul­citi cu miere si beti lichidul obt­inut inainte de culcare.

17/10/2016

https://m.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/tacerea-152811.html

Intr-o epocă bogată în cuvânt, ştiri, informaţii, dezbateri, dialog, comunicare, pare mai degrabă ciudat ca cineva să vorbească despre tăcere. In vremuri de decădere a cuvântului în minciună, jignire, linguşire, ironie, înşelăciune şi batjocură, se impune, credem, să facă referire cineva şi la cunos...

28/05/2016

Duminica Samarinencei

Omule, daca te gandesti vreodata ca hrana si bautura trupeasca pot sa-ti hraneasca si invioreze sufletul, te vei afla atunci pe treapta pe care se gasesc animalele de casa si cele salbatice de pe dealuri.

27/05/2016

❤

13/04/2016

"Într-o zi a venit om la mine să se spovedească:

– Părinte eu nu pot să mă rog, mă risipesc mereu. Nu pot să mă concentrez!

-I-am spus:

– Nu-i adevărat!

M-a contrazis:

– Nu, este adevărat! În capul meu se învârte mereu ceea ce am făcut în ziua curentă, ce trebuie să fac și tot așa.

I-am răspuns:

– Iată că tu singur ai dovedit că am dreptate. Tu poți foarte bine să te concentrezi! Problema este că nu te concentrezi asupra lui Dumnezeu, ci asupra ta. Domnul însă te cheamă să te lepezi de tine. Iar tu nu vrei să o faci. Imediat ce începi să te gîndești la Dumnezeu, te gândești din nou la tine însuți. Deci atenția ta este tare ca oțelul. Dar obiceiul acestei atenții este cel pe care îl iubești, adică tu însuți. Nu este Cel pe Care spui că Îl iubești.

De aceea, nu e puternică rugăciunea noastră. Monahilor noștri le recomand să se roage așa:„Cred, Doamne, ajută necredinței mele.”"

Din Schimandritul Ioachim Parr, Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos, Ed. Egumenița, 2015, V.1, p.191

25/01/2016

Importantele trasaturi ale iubirii dintre soti care asigura trainicia casniciei prin cunoasterea autentica a celor doi parteneri de viata...

25/01/2016

Trăsăturile caracteristice ale iubirii dintre soţi.

Trebuie specificat totuşi foarte clar că, morala familiei nu se reduce la morala persoanei, pentru că deşi avem de-a face cu două persoane şi nu cu două părţi ale unui întreg, căsătoria nu poate fi definită ca alăturarea a două persoane. Relaţia de iubire în cazul cuplului uman nu este o simplă variantă a relaţiilor interpersonale. Nu două persoane formează căsătoria, familia este o realitate supra-personală. Iubirea dintre soţi are anumite trăsături specifice, care o deosebesc fundamental de iubirea interpersonală. Iubirea dintre soţi este de altă factură decât simpla iubire dintre două persoane.
Iubirea conjugală are ca fundament ontologic alteritatea, care este înscrisă în diferenţa originară dintre bărbat şi femeie. Iubirea conjugală este calitativă şi presupune că bărbatul nu este femeie şi femeia nu este bărbat. Bărbatul iubeşte femeia pentru că este diferită de el, iar femeia iubeşte bărbatul pentru că este diferit de ea. A recunoaşte în altul o distincţie calitativă înseamnă a-l accepta în singularitatea sa, a-l privi ca unic şi a privi din partea lui un mesaj pe care nimeni altul nu-l poate repeta. A iubi înseamnă în primul rând, a recunoaşte pe celălalt în diferenţa sa, în caracterul său specific. În polaritatea originară bărbat-femeie se descoperă necesitatea de a recunoaşte pe celălalt în împlinirea de sine, fără ca acest lucru să însemneze căutare fără saţiu a unui alter ego erotic. E vorba de o diferenţiere care implică imposibilitatea pentru fiinţa umană de a-şi avea toate condiţiile activităţii sale în sine însuşi, în adâncul raţiunii şi în libertatea de a fi autentic umană, fără acceptarea unei alte maniere de a exista.
Alteritatea calitativă a iubirii dintre soţi exclude cu desăvârşire pluritatea. Iubirea dintre soţi este exclusivistă, cm este şi adevărul. Exclusivitatea presupune imposibilitatea pentru bărbat de a mai avea o altă o altă legătură de iubire decât femeia lui, precum şi invers, imposibilitatea pentru femeie de a mai avea o altă legătură de iubire decât cu bărbatul ei. Iubirea dintre soţi este geloasă, exclude o a treia persoană, este exclusivistă. Dacă nu există exclusivitate este adulter. Fiind exclusivitate iubirea dintre soţi presupune monofilie şi monogamie.
Dăruirea unei persoane umane implică, descoperirea, cunoaşterea sau dezvăluirea către celălalt, cere dăruirea de sine întreagă celeilalte persoane, care, renunţând la căutarea egoistă a satisfacţiilor proprii, se întoarce cu totul spre persoana celuilalt, dorindu-i şi procurându-i binele. Deşi iubirea unuia se deosebeşte de a celuilalt totuşi, iubirea conjugală este reciprocă. De aceea a tria caracteristică a iubirii dintre soţi este reciprocitatea. Numai atunci când între cele două persoane există o dăruire reciprocă totală, când amândouă renunţă la sinea lor îngustă spre a se dărui una alteia, se naşte iubirea cea adevărată şi unică, numai aceasta putând să garanteze cunoaşterea autentică a celor doi parteneri de viaţă şi unirea autentică pentru eternitate.

21/12/2015

Pr.Constantin Necula | Postul Craciunului | Sfaturi | Conferinta Alba Iulia Pr. Necula Constantin |

21/12/2015

Producator - GS Music Production. Producator Video-Studionick. Soliştii;Valentin Sanfira,Diana Calinescu,Ancuta Georgeta Corlatan,Bogdan Cioranu,Oana Tomoiag...

27/10/2015

Stop !!!

Moda defăimării « 30 de ONG-uri creştinopate vor interzicerea Halloween-ului din şcoli pe motiv că ar fi o sărbătoare satanistă care ar “leza sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor”. Da, asta pentru că ameninţările cu arderea pe vecie în Iad la foc mic nu-i dezechilibrează deloc pe şcolari.…

01/08/2015

Conlucrarea dintre preot și psiholog

Astăzi, în viaţa de zi cu zi, există mulţi oameni care pătimesc sufleteşte. În întreaga lume ei sunt foarte mulţi. Cu osebire la noi; sunt o mulţime şi în Biserică. Unde să meargă omul bolnav sufleteşte, dacă nu în acest loc? Este ultimul lui adăpost. Aici poate el să creadă că va afla milă. Biserica este destul de încăpătoare, aşa că poate să-şi afle colţişorul său. În orice altă parte este respins; nimeni nu are nevoie de el. Însă aici nădăjduieşte că Dumnezeu are nevoie de toţi; că are nevoie şi de el. Vine şi caută aici milostivire, o aşteaptă. Astfel de oameni pot să afle în Biserică un oarecare echilibru şi să se nevoiască cu mult folos. Însă, totodată, ei devin o foarte mare povară şi creează o atmosferă de boală, care atârnă pe umerii preotului. Cu simţăminte bolnave, cu suflete bolnave, aceşti oameni îl împovărează pe preot; nu însă în calitatea lui de duhovnic. În zilele noastre, preotul trebuie să fie şi psihiatru.

Foarte mulţi psihiatri vin acum la biserică şi le cer ajutor preoţilor, spunând:
‒ Noi putem să prescriem medicamente, să îl scoatem pe om din stările lui de criză. Însă cm am putea să-l ţinem mereu în spital? Ce se va întâmpla cu el mai departe? Să vină la biserică! Dumneavoastră trebuie să-l menţineţi aici.
Şi, într-adevăr, se dovedeşte că asemenea oameni rămân în Biserică şi află un mod de viaţă. Însă, faţă de ei se cere din partea preotului o foarte mare atenţie, delicateţe, silinţă. Pe de altă parte, printre aceştia se află unii care nu voiesc să-şi recunoască boala, dorind să fie socotiţi sănătoşi. Acestea sunt cele mai grele cazuri. Preotul trebuie să-i explice unui astfel de om că boala sufletească nu este o ruşine. Însă nu este o situație care poate fi trecută cu vederea. Este o cruce. Un şchiop, să spunem, vine la biserică. Oare se poate preface cineva într-atât, încât să-l socotească sănătos? Oare îi va spune: „Aleargă şi ţopăie precum oamenii sănătoşi!"? Toţi îi recunosc neputinţa şi nu i se dă o ascultare pe care acesta nu ar putea să o împlinească.
Tot astfel se întâmplă şi cu bolnavii sufleteşte, bolnavii psihic ‒ şi ei sunt o cruce. Aceşti oameni nu ar putea să facă lucruri pe care oamenii sănătoşi le fac. Totuşi ei pot să se smerească şi trebuie să se smerească. Ei nu pot înţelege multe lucruri, dar trebuie să le asculte. Și dacă reuşeşti să-l convingi pe un astfel de bolnav că trebuie să se smerească, atunci totul este în ordine. El se va linişti cu siguranţă şi va putea să ducă o viaţă normală în Biserică. Nici Împărăţia lui Dumnezeu, nici viaţa veşnică nu sunt închise pentru unul ca acesta. Însă dacă un astfel de om nu doreşte să se smerească, dacă în vremea crizelor lui psihice otrăveşte prin nesănătatea sa atmosfera bisericii şi pe preot, atunci cu el lucrurile nu sunt în regulă. Astfel de oameni trebuie, în mod obligatoriu, să se tămăduiască.