20/05/2026
Corneliu Coposu
(n. 20 mai 1914, Bobota, Austro-Ungaria – d. 11 noiembrie 1995, București, România)
Corneliu Coposu, politicianul care a visat 40 de ani la libertate, dar care după Revoluție a fost salvat cu tancul de furia neocomuniștilor.
La 20 mai 2026 se împlinesc 112 ani de la nașterea lui Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă. Cel care şi-a pierdut 17 ani din viaţă în închisorile comuniste s-a luptat şi după Revoluţie cu neo-comunismul. A fost batjocorit, scuipat şi umilit tocmai într-o Românie liberă, pentru care luptase şi pe care o visase.
Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în Bobota, județul Sălaj, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu, fiind influențat încă din copilărie de militantismul tatălui său pentru afirmarea clauzei românești din Transilvania, dar și de ascendența ilustră a familiei sale.
Apropierea de Iuliu Maniu a consfințit traiectul său politic ulterior, în 1935 fiind ales președinte al Organizației Tineretului Universitar a Partidului Național Țărănesc Cluj. Doi ani mai târziu a fost numit secretar personal al lui Iuliu Maniu, iar din 1940 a devenit secretar politic al liderului partidului. În perioada 23 august – 6 noiembrie 1944 a fost director de cabinet la Președinția Consiliului de Miniștri, iar în 1945 a devenit președinte al filialei P.N.Ț. Sălaj, primind mandatul de delegat la reinstalarea activității autorității românești în Transilvania de Nord.
Ascensiunea sa în cadrul partidului nu s-a oprit aici, fiind ales secretar general adjunct, iar în 1946 secretar al Delegației Permanente, forul conducător al partidului. În virtutea activității politice și a funcțiilor deținute, a fost arestat după „Înscenarea de la Tămădău”, din 14 iulie 1947. Trei ani mai târziu a fost arestată și soția sa, Arlette, și condamnată la 14 ani de închisoare.
Abia după şapte ani de detenţie a fost judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.
După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română (CDR), al cărei prim președinte a fost. Corneliu Coposu a fost ales senator în Parlamentul României în 1992.
Moartea sa, în noiembrie 1995, a generat un imens val de simpatie populară pentru forțele politice anticomuniste din România. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni veniți din întreaga țară. Acest curent de simpatie a contribuit la victoria Convenției Democrate la alegerile generale din 1996.
Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic. Numeroase locuri publice îi poartă numele.
foto, internet
