12/01/2016
Biblioteca din Năsăud este o instituție din cadrul Academiei Române, ce aparține de filiala Cluj a acestui prestigios for academic. Istoricul acestei biblioteci este indisolubil legat de tradiția culturală a orașului situat pe valea Someșului Mare. Viața culturală a Năsăudului, de care se leagă numele unor personalități precum George Coșbuc sau Liviu Rebreanu, este impulsionată în mod decisiv de înființarea regimentului de graniță cu sediul la Năsăud, la mijlocul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia. Constituite din rațiuni de securitate –Transilvania fiind o provincie de graniță, dar mai ales din dorința de a asigura echilibrul și controlul social, regimentele de graniță aduc cu sine o formă disimulată de promovare a centralismului și a reformismului habsburgic. Mai mult decât pentru curtea de la Viena, înființarea regimentelor de graniță a avut consecințe pozitive pentru grănicerii recrutați din rândul populației locale, care în schimbul prestării unor obligații militare erau eliberați din iobăgie. În acest fel s-a constituit o elită militară românească, cu un mod de viață specific, cu o administrație și justiție proprii, cu o viață economică prosperă și activă din punct de vedere cultural.
Încă din secolul al XVIII-lea, evoluția culturală a Năsăudului este jalonată de înființarea unor școli, astfel că, spre sfârșitul secolului, existau școli deschise în toate comunele de pe teritoriul regimentului. Acest progres cantitativ este dublat de unul calitativ, fiind înființate școli și de alt nivel decât cel elementar. Din 1771 funcționează Școala normală latină-germană, în cadrul căreia se învăța și limba română. Pe lângă Școala normală au fost organizate cursuri de pedagogie pentru pregătirea viitorilor învățători. În 1784 își deschide porțile Institutul militar în care erau pregătiți fiii grănicerilor, pentru a deveni subofițeri; în paralel, acești tineri urmau și cursurile Școlii normale, în vederea dobândirii unor cunoștințe generale. În 1859 este inaugurată Preparandia din Năsăud, care va pregăti viitori dascăli în orașul de pe Someș timp de zece ani. Patru ani mai târziu ia ființă un gimnaziu complet cu opt clase, viitorul liceu „George Coșbuc”. Aceste școli erau singurele instituții de învățământ românești din Ardealul de nord, contribuind semnificativ la formarea unei elite intelectuale românești.
Dintre acești intelectuali, năsăudeni, dar și din împrejurimi, s-au remarcat bibliofili pasionați, colecționari de manuscrise, de documente vechi, de monede și diferite obiecte de patrimoniu. Printre aceștia, profesorii Iuliu Moisil și Virgil Șotropa, maiorul Iulian Marțian și judecătorii Alexiu Davidu și Artemiu Mureșianu, hotărăsc, în august 1931, să-și reunească colecțiile de cărți, documente și obiecte relevante pentru istoria Năsăudului, punând astfel bazele Muzeului Năsăudean. Tot atunci, stabilesc ca arhiva, biblioteca și obiectele muzeului să fie puse la dispoziția cercetătorilor, să nu fie înstrăinate și nici mutate în altă localitate. În 1937, Muzeul Năsăudean cuprindea o bibliotecă, o arhivă, colecția de obiecte de patrimoniu, precum și o colecție de portrete și fotografii ale fruntașilor grăniceri.
Încă de la sfârșitul anilor 1930, din corpul Muzeului se desprind, treptat, instituții independente. În 1937 este înființată o subdirecție a Arhivelor Statului, iar doi ani mai târziu și colecțiile muzeografice primesc un sediu propriu. În 1946 se constituie o direcție regională a Arhivelor, iar în 1950 ia naștere un nou muzeu regional, Muzeul Năsăudean, cu sediul în clădirea vechii cazărmi grănicerești. În fine, în 1958, răspunzând unei inițiative năsăudene, filiala Academiei RPR din Cluj hotărăște ca biblioteca din Năsăud să devină o secție a bibliotecii filialei din Cluj. Respectând dorința fondatorilor, sediul bibliotecii rămâne la Năsăud. Sediul actual al bibliotecii, vila Tișca, a fost inaugurat în 1968, ca urmare a donației Iulianei Tișca.
În ceea ce privește conținutul bibliografic al bibliotecii, acesta s-a constituit din donații, ale unor particulari sau ale unor instituții. Inițial, biblioteca a înglobat aproximativ 6000 de volume, donațiile fondatorilor. În 1940, în patrimoniul muzeului intră fondul bibliotecii Școlii normale. În 1951 se adaugă biblioteca Liceului „George Coșbuc”, care asimilase încă din 1940 biblioteca Reuniunii învățătorilor greco-catolici „Mariana”, denumită astfel în amintirea organizatorului primelor școli elementare din Năsăud, învățătorul Ion Marian. De asemenea, biblioteca năsăudeană contabilizează fondurile bibliotecii școlii primare din Rebrișoara, ale Băncii Aurora, ale Administrației fondurilor grănicerești, precum și cărți donate de membri ai familiilor lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, de Ioan Ciocan, director al Liceului „George Coșbuc” și profesor la Facultatea de Litere din București, de Leon Bancu, directorul Băncii Aurora, de notarul clujean dr. Alexandru Pop, de profesorul clujean Teodor Ghițan, pentru a-i aminti doar pe cei mai iluștri.
Biblioteca din Năsăud deține numeroase lucrări, provenite din domenii de studiu variate –de la istorie și literatură, la științe naturale, scrise în limbile latină, română, germană, maghiară, engleză, franceză. Instituția năsăudeană se mândrește cu un inventar remarcabil de cărți vechi, numeroase ediții princeps, dar și cu o colecție impresionantă de periodice (peste 3000 de publicații), unele dintre ele fiind exemplare unice, de negăsit în altă parte. Ca orice bibliotecă, și această atestă cu prisosință fascinantul itinerar al cărții, măsura în care aceasta circulă și, o dată cu ea, ideile pe care le poartă. În al doilea rând, ea permite creionarea profilului intelectualului năsăudean, întrucât –după cm spunea Nicolae Iorga- „în cărțile pe care le alege cineva, le păstreză cu îngrijire, le lasă după sine ca o moștenire scumpă, se vede icoana sufletului său.”
