15/11/2023
Prima mentionare despre legatura poetului Nicolae Labis cu satul Vacarea. Dateaza din 9 decembrie 1965, in ziarul Tribuna. Detalii care nu apar pe internet oricat ai căuta.... Pentru ca e greu de parcurs pe imagini, am redactat copy-paste pasajul in care este mentionat satul nostru. De asemenea se poate vedea intr-o poza arborele genealogic al poetului care, d**a mamă, este descendent al unei familii inrudite cu Stefan A Patrei Ciubotariul, tatal lui Ion Creangă
******* Amîndoi învățători, avînd certificatul de căsătorie notificat la vremea lui cu obișnuita formulă: ,„s-a încheiat fără act dotal", n-ar fi crezut vreodată să dea naștere unui fiu care să le poată duce numele atît de departe. Familia Labiș este una din miile de dinastii mărunte de dascăli care împînzesc satele noastre. Tustrele surorile mamei, împreună cu soții, sînt învățătoare. La munte, dascălul e un om de rînd, un țăran luminat care împinge tradițiile mai departe, fără să beneficieze însă de onorurile rangului. Ca și tatăl soției, țăran, căzut la Mărășești în primul război mondial. Eugen Labiș a fost chemat la oaste, căreia a trebuit să-i sacrifice șapte ani din viață, rămas atunci Instrucția copilului , pe seama mamei, care i-a devenit și prima învățătoare. Nelu învățase să citească ziarele de la cinci ani, iar la șase «citea povești. Dar simțul pedagogic al părinților îl oprise să calce în școală înaintea vîrstei reglementare. Cînd a venit vremea s-o facă, micul școlar începu să-și folosească avansul în alte direcții. Caietele acelor ani îi sînt pline de desene geometrice, de peisaje în creion și acuarelă. Adriana Enea- Cimponeru (Bizu), verișoară primară a poetului și colegă nedespărțită de joacă (astăzi activistă culturală la Slănic-Moldova), își amintește cm citeau împreună, la acea vîrstă, din Creangă, Andersen, poveștile cu Pinocchio. Băiatul își confecționa săbii din șipci și zmei din hîrtie și pap. Interveni însă o întorsătură. în martie 1943 învățătorii din județul Baia primiră ordin de evacuare. Tații ambilor veri (Labiș și Enea) erau concentrați. Cele două mame, împreună cu o altă soră, Natalia, și cu copiii, în număr de patru, se îmbarcară într-o căruță și porniră spre Fălticeni, într-o altă căruță erau încărcate hainele de corp și plapomele. La intrarea în tîrg, micul convoi scăpă ca prin minune să nu fie călcat de un tanc german. Căruțele au fost pe urmă puse, cu întreaga lor încărcătură, într-un marfar și expediate în direcția Pitești. Evacuații ar fi trebuit să stea în cele cîteva vagoane de călători, dar cm atmosfera era isuportabilă preferată să doarmă sub cerul liber, în căruțele așezate pe vagoanele-platformă, înveliți pînă la urechi, lîngă Ploiești, trenul se opri, Ln comotiva tăiase o femeie, care se întîmplă să fie chiar soția ofițerului conducător de tren, ieșită în întîmpinare. Pe drum mai staționară de cîteva ori din cauza bombardamentelor, în sfîrșit, coborîră în stația Mihăiești, aproape de Cîmpulung Muscel. Se instalară într-o casă cu două odăi din satul Vacarea, comuna Valea Popii, în coasta unui deal fructifer. Labiș urmă aici clasele a II-a și a IlI-a elementară, continuîndu-și ocupațiile extrașcolare. Dat fiind numărul mare de învățători evacuați, aceștia predau separat, pe materii, ca la liceu. Alarmele aeriene întrerupeau cursurile și tot poporul se refugia pe dealul numit de localnici „Pe față”. După un tmp, copiii fugeau din ascunzători și începeau să se joace sub un pod de lemn. Podului îi lipseau o bîrnă și prin spărtura făcută ei priveau cerul. Verona, fiica mai mare a gazdei, văzînd o dată un avion aprins, începu să strige în ■cel mai curat grai muscelean: „Tu, ia te uită ce mai lasă din coadă!", și de atunci vorba rămase de pomină. întîlnirile de sub pod începură să aibă aerul unor șuete, în care candoarea infantilă se unea cu tragismul situației. Aici scrise viitorul poet primele sale versuri, în care era vorba — ne asigură Bizu — de avioane, parașute și război. Curînd a deveni poetul oficial al școlii, și chiar fetele mari îl rugau adesea, în această calitate, să le scrie misive pentru iubiții de pe front. (Indirect, situația reiese din poezia In refugiu)******
Notă : Pentru ca accidente aviatice în zona Muscel nu prea au fost , este foarte foarte probabil ca Avionul care fumega sa fi fost Avionul american de bombardament B-24 Liberator care pe 6 mai 1944 a fost doborat de aviatorul roman Constantin Baltă. Acel avion lovit a căzut in com Boteni si a explodat la impact , dar cei 5 militari se parasutasera , cazand prizonieri
In refugiu
de Nicolae Labis
Am dus-o greu in refugiu, in Muntenia,
Foamea ne urmarea ca vedenia,
Eu aveam visul plin de aur si slava,
Dar soru-mea era bolnava.
Ma uitam la buzele-i subtiri, la ochii caprii
Si la masuta pe care nu mai erau doctorii.
Cartile trezira strunele doinei din mine,
Sgariam versuri cu degetul plin de pamant si era bine.
Dar ma batea gandul spre casa
La soru-mea bolnava si frumoasa.
Copiam cantecele mele cu plumbul pe-o placa
Si le vindeam fetelor de claca
Sa le scrie flacailor si sa-mi dea mie
Cate o bucata de lipie.
Ca sa nu mai ceara mama datorie.
Strig fara-nconjur d**a noua ani:
Am scris odata versuri pentru bani!
Dar stiu ca le-am simtit
Durerea si rusinea in piept ca un cutit,
Eu le-am uitat, dar si acum plang
In ele toata jalea sfioasa-a unui tanc.
Fetele le citeau, lacrimau, ma mangaiau
Pe frunte cu palme line
Si intrebau ce-i sub frunte la mine.
Imi venea sa rad, sa plang.
Imi era rusine.
Asa am crescut,
Cantec omenesc din jale si lut,
Ritmurile nu din carci am cercat a deprinde
Ci la hora, din dant!
Rimele din bocete si colinde,
Cartile le-am citit pascand porcii pe sant!
De aceea tin minte!
Pune-ti urechea pe piept:
E fierbinte
Si suna intr-insul ceva de furtuna -
Se-nfrunta cantecele-mi toate
Cu tusea tuturor ploilor indurate
