PNL-Manastirea-Casin

25/04/2026

18/03/2026

Joaca PSD de-a GUVERNOPOZIȚIA a mai făcut o victimă, iar de data asta e vorba chiar de Bugetul României.

Fără votul în Parlament al Legii bugetului de stat pe 2026, primarii stau cu pixul în aer, proiectele se opresc, firmele nu știu dacă își mai recuperează banii, iar investițiile se evaporă una câte una.

PSD pretinde că poate să ignore nevoile a peste 1.670 comunități conduse de primari PSD, să ignore mesajele din comune și orașe unde bugetul e așteptat ca pâinea caldă. Nu poate.

Asta e o păcăleală pe care nici ei nu o cred. Să întindă coarda față de propriul electorat pentru că așa le-a dat aritmetica electorală la Centru: PLUS la piedici și obiecții, MINUS la construcție și parteneriat onest de coaliție.

Așa că acum ține ostatic bugetul, adică acel contract minim de încredere dintre stat și cetățean, pe baza căruia se fac calcule în comunități, se plătesc salarii și pensii, și se asigură funcționarea serviciilor publice esențiale.

Un buget construit cu toată responsabilitatea și asumat de premierul Ilie Bolojan pentru a echilibra România după excese care au antrenat costuri pe care nu ni le mai permitem.

Pentru ca ironia să fie completă, PSD a fost la masa unde s-au negociat termenii acestui buget. A girat deciziile, a fost parte din ele, iar acum joacă rolul criticului indignat. E vechea tactică pe care a aplicat-o în ultima jumătate de an: cu o mână votează măsurile în guvern și cu alta bate cu pumnul în masă la televizor că măsurile nu sunt perfecte.

Pe scurt, ipocrizie.

Dovadă că aruncă în spațiul public cifre despre "solidaritate", despre ajutoare punctuale, despre miliarde de lei care trebuie cheltuite după bunul plac al PSD. Nimeni nu contestă nevoia de sprijin pentru cei vulnerabili, dar matematica bugetară nu ține cont de aritmetica electorală a PSD. Dacă sari peste ținta de deficit, nu primești aplauze, primești costuri mai mari la împrumuturi, pierzi credibilitate și, în final, ajunge să doară unde tai.

Nici contextul extern nu e deloc iertător. Prețurile la carburanți sunt sub presiune, iar instituțiile internaționale se uită la România cm dă test de maturitate în guvenare. Nu contează ce intenții declarăm, contează ce votăm și dacă țara are sau nu un buget adoptat. Punct.

Mai e ceva ce merită spus fără ocolișuri: prin blocajul bugetului, PSD încearcă să-și regleze problemele interne pe spatele întregii economii. Pierde teren, încearcă să recupereze prin conflict, cochetează cu discursuri radicale și testează alianțe toxice doar ca să vadă dacă mai câștigă câteva procente. Este cea mai riscantă strategie pentru țară.

Dacă PSD ar fi vrut să fie cu adevărat solidar cu românii, ar fi ales să susțină soluțiile propuse de premierul Ilie Bolojan: tăierile din risipa bugetară, prioritizarea investițiilor care aduc creștere.

Ce face PSD, care blochează tot mecanismul și așteaptă ca PNL să cedeze sub presiune, este un joc periculos, care are consecințe directe asupra stabilității guvernării.

În fond, discuția nu e despre cine marchează politic azi, ci despre cât de bine funcționează în continuare România. Dacă primarul dintr-o comună poate începe un proiect sau dacă îl amână la nesfârșit. Dacă antreprenorul știe pe ce se bazează sau face calcule în orb. Dacă se plătesc la timp salariile, pensiile, alocațiile pentru copii și toate prestațiile sociale.

Mesajul PNL pentru PSD e un apel la maturitate: VOTAȚI BUGETUL și negociați diferențele în interiorul regulilor! Nu invers. Pentru că statul nu e un teren de testat strategii de partid. E casa milioanelor de români cărora le datorăm încredere.

Restul e teatru. Și, de data asta, biletul e unul extrem de scump.

03/03/2026

Vedem, de opt luni, un mod nechibzuit de a face politică: se numește "guvernopoziție".

Stai la masa puterii, votezi deciziile, ocupi ministere, dar în același timp o faci pe avocatul celor nemulțumiți. Adică păstrezi confortul și încerci pe cât posibil să eviți nota de plată.

Modelul nu e nou în politica de la noi, doar că între timp a fost puțin lustruit. Când guvernul adoptă măsuri nepopulare, reduce cheltuieli, face restructurări, pune reguli mai stricte, cei din "guvernopoziție" se burică și spun că au "rezerve". Totuși, rezervele nu îi împiedică să voteze, să își mențină miniștrii în cabinet, să fie tot la putere.

Nu-i împiedică nici să voteze moțiuni simple împotriva unor colegi miniștri și să anunțe alte moțiuni, ca și cm guvernul ar fi un adversar de luat la țintă, nu o formulă politică din care faci parte, cu program și calendare asumate.

Rolurile de "coleg de ședință" dimineața și de "cel mai mare critic" seara nu par să creeze nicio problemă de coerență pentru cei care practică sportul ăsta politic periculos, unde când te accidentezi se lasă cu fracturi urâte de încredere. A partenerilor de coaliție și a românilor.

Las deoparte atitudinea necolegială față de primii, care sunt puși în situația de a da mereu explicații la orice se decide în majoritate și se contestă apoi în public.

Însă sunt convins că oamenii, deși nu urmăresc toate detaliile tehnice și legislative, înțeleg când cineva încearcă să fie simultan și la volan, și pe bancheta din spate, comentând la fiecare intersecție stilul de condus.

Participarea într-o coaliție de guvernare este un act de asumare, nu o alba - neagra cu răspunderea.

Nu există două realități, una în care iei decizii, și alta în care le critici și tragi semnale de alarmă după ce ai așteptat să vezi că nu sunt bine primite.

"Guvernopoziția" e selectivă cu responsabilitățile și generoasă cu beneficiile.

E adepta meritelor colective când măsurile dure funcționează și a vinei individuale când costurile de imagine sunt incomode.

Reducerea cu 30% a numărului maxim de posturi în administrația locală, tăierea cabinetelor demnitarilor, limitarea cheltuielilor de personal nu au trecut prin telepatie, ci prin vot.

Regulile mai stricte pentru disciplină fiscală, pentru declararea proprietăților, pentru colectarea amenzilor, evaluările de performanță pentru funcționari și limitarea sporurilor sunt tot rezultatul unor DA-uri conștiente, nu al vreunui fenomen paranormal administrativ.

Problema cu "guvernopoziția" e dublul discurs. pentru că, nu-i așa?, poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.

Guvernarea nu e despre matematică de coaliție și logică de campanie electorală.

Dacă PSD consideră că reformele pe care și le-a propus premierul Ilie Bolojan sunt necesare, trebuie să le apere. Dacă le consideră greșite, are opțiunea să iasă de la guvernare.

Imagine generată cu AI.

09/10/2025

Prim-vicepreședintele PNL Ciprian Ciucu a declarat, joi, la Digi24, că la PSD „e o strategie, ca trei indivizi, cei mai puțin credibili, într-un fel de Muppets show, pentru că primesc niște punctaje zilnic, să îl atace pe Ilie Bolojan”, cu aprobarea...

09/10/2025

Unul din patru români lucrează la negru, spun statisticile. În total, între 1,9 și 2 milioane oameni care muncesc fără contract și fără asigurare, și sunt plătiți la mica înțelegere, de cele mai multe ori nici măcar la nivelul salariului minim pe economie.

Am tras un semnal de alarmă, din Parlament, asupra fenomenului muncii nedeclarate, prin care "patronii de sclavi" sfidează statul, păcălesc bugetul prin neplata corectă a contribuțiilor și profită de pe urma românilor necalificați, cărora le e frică să nu rămână fără o pâine pe masă.

În construcții, comerț, industria prelucrătoare și agricultură, această practică s-a înțelenit, iar angajatorii merg pe o strategie cunoscută - salariul plătit în mână sau la plic, un artificiu prin care plătesc mai puține taxe la stat pentru un salariu oficial mic.

Cel mai recent, inspectorii de muncă au depistat 530 lucrători la negru, la o fabrică de curierat din Capitală, însă în urma controalelor din ultimii doi ani au fost descoperite sub 1% persoane fără forme legale din numărul total avansat în estimările publice. Adică în jur de 9.000 lucrători / an.

Restul, și vorbim aici de milioane, își riscă sănătatea și sunt condamnați la pensii simbolice, în timp ce hrănesc economia subterană și pun o presiune uriașă pe bugetul de stat.

Înșelătoria e dublă: statul este păcălit (și trebuie să asigure protecția socială pentru cei care rămân fără venit când ies de pe piața muncii), iar angajatul devine din ce în ce mai vulnerabil.

În aceste condiții, propunerea mea pentru însănătoșirea economiei este o ofensivă națională împotriva muncii la negru.

Controale mai eficiente în teren, susținute de tehnologie de ultimă generație, și sprijin pentru angajați, pentru ca toți să-și cunoască și să-și ceară drepturile.

Inițiativa Guvernului de a-i sancționa mai dur pe cei care își construiesc afaceri pe spatele oamenilor vulnerabili este binevenită, iar eu cred că trebuie să fie dublată de o alta: publicarea unei "liste a rușinii" cu firmele sancționate pentru utilizarea muncii nedeclarate, să știm exact cine încalcă legea în mod sistematic.

Ca liberal, cred în libertatea economică și în sprijinirea antreprenoriatului. Dar libertatea nu trebuie confundată cu abuzul, iar business-ul nu trebuie să fie un paravan pentru exploatare.

Ofensiva împotriva muncii la negru trebuie să însemne un efort comun între instituții, angajatori și angajați, pentru ca România să devină țara unde munca cinstită este respectată și reprezintă norma, nu excepția.

Și pentru ca oamenii onești, de bună-credință, să aibă încredere că statul este de partea lor, că le apără drepturile, îi sprijină și nu îi lasă singuri în fața abuzurilor.

23/08/2025

31/07/2025

Instanța a decis: prima comasare a unor instituții din subordinea Ministerului Mediului, pe care am demarat-o în 2024, merge mai departe, cu toată opoziția celor care au vrut să blocheze reforma de la Mediu.

Hotărârea de Guvern privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP) e validă, iar Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a procesului de comasare a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM) și Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP).

În urmă cu un an, atunci când am făcut primele demersuri pentru a scădea birocrația comasând două instituții care să gestioneze mai eficient ariile naturale protejate și procedurile de emitere a actelor de reglementare în domeniul mediului, am luat în calcul și rezistența sistemului.

Ce nu am anticipat a fost vehemența cu care s-au opus acestei reorganizări tocmai unele voci care au clamat mereu debirocratizarea și grija pentru cheltuirea banilor publici. Vă deranjează că avem o singură instituție în loc de două, că avem mai puțin personal de conducere, că statul poate funcționa fără să-l pună aiurea pe drumuri pe cetățean?

Ministerul Mediului a fost în avangarda reformelor cerute de români, prima entitate de la nivel guvernamental unde au fost avansate planuri concrete pentru scăderea birocrației, pentru eficientizarea activității și reducerea risipei bugetare.

Mi-am propus ca, prin comasarea ANPM și ANANP, să venim în sprijinul românilor cu un exemplu clar că putem avea o singură instituție în loc de două, mai flexibilă, mai transparentă și mai capabilă să răspundă cerințelor și așteptărilor actuale. Să nu mai fii trimis de la o instituție la alta, pentru a-ți rezolva o problemă.

În viziunea mea, misiunea ANMAP trebuie să fie nu doar de a administra ariile naturale protejate, de a asigura managementul deșeurilor, calitatea aerului sau de a emite avize și acorduri de mediu, ci și de a fi un partener activ al comunităților locale, al investitorilor și al tuturor celor care înțeleg că protejarea mediului nu e o frână pentru dezvoltare, ci o garanție a sustenabilității pe termen lung.

Reforma pe care am început-o la ANMAP nu a fost despre a muta posturi pe hârtie, în organigrame, sau birouri dintr-o clădire în alta. A fost despre schimbarea de mentalitate în administrația publică: despre asumarea răspunderii, despre eliminarea duplicării de atribuții, despre digitalizare, eficiență. Dar și despre orientare către omul care trece pragul uneia din cele 41 de direcții județene pentru mediu sau al Direcției pentru Mediu a municipiului București cu o nevoie legată de protejarea mediului înconjurător sau de o mai bună gestionare a resurselor naturale.

Au fost piedici, au fost tergiversări venite inclusiv din interiorul sistemului, însă azi avem o decizie judecătorească care dă dreptate reorganizării și întărește și mai mult convingerea că această reformă este și necesară, și posibilă.

Schimbarea reală vine din instituții care funcționează în interesul public.

29/07/2025

Dacă am lua mai în serios apelul "Deșteaptă-te, române!", am înlocui mai des:

"așa e la noi" cu "se poate și la noi"
"a furat, dar a și făcut" cu "n-a furat și a făcut pentru că era în fișa postului"
"lasă că merge și așa" cu "hai să punem osul la treabă"
"nu schimbăm noi nimic" cu "totul ar putea să înceapă cu noi"
"știu eu pe cineva" cu "prin noi înșine"
"o mână spală pe alta" cu "unde-i lege nu-i tocmeală"
"nu se mai produce nimic în țara asta" cu "putem cumpăra produse românești, pentru că avem ce”
"toți sunt la fel" cu "merită să-i deosebim"
"nu ne mai facem bine" cu "ne ridicăm împreună"
"au trecut 35 ani degeaba" cu "am învățat din greșeli și nu le mai repetăm”

Primele variante sunt exemple de generalizări periculoase care ne țin pe loc într-o țară în care corupția, nepăsarea și resemnarea au ajuns să fie repetate, din obișnuință, ca scuze colective pentru lipsa de implicare.

Celelalte sunt, în schimb, "pastile" care ne însănătoșesc pe zi ce trece, pentru că patriotismul se distilează în ce facem fiecare - discret, constant, cu bun-simț și bună-credință.

Adevărata reformă începe când ne asumăm o Românie deșteptată, în care șpaga, scurtăturile, descurcăreala dispar din lista de lucruri tolerate. Și nu mai apar niciodată!