03/09/2025
Am ajuns la Crivești cu mari emoții, pentru că de mult îmi doream să văd pe viu biserica boierilor Buhușești. Drumul până în acest sat este plin de frumusețe, în orice unghi ai privi. De la ieșirea din Târgu Frumos spre Strunga sunt două drumuri care duc spre satul Crivești: unul mai pe vale și altul, mai sus, pe deal, aproape de Strunga, care trece și prin cătunul Gura Văii. Eu l-am ales pe cel de-al doilea, pentru a vedea și micuțul defileu – Gura Văii, sau Găureana, cm îi mai spuneau localnicii pe vremuri.
Am intrat în Găureana și, pe cuvânt vă spun, mai bine s-ar fi numit locul o „Gură de Rai”, pentru peisajele de poveste cu dealuri înalte și turme de mioare ce trec încolo și-ncoace. O biserică mai nouă mă întâmpină la Gura Văii, alături de câteva căsuțe, iar în partea dreaptă un deal pe care îl tot măsor cu privirea. Asfaltul se termină și trebuie să fac cotul spre stânga, pentru a intra în bătrânul Crivești. Mă oprește însă imaginea bisericii vechi, cu turlele ei verzui din lemn. Ce vedere frumoasă! Unde or fi fost, oare, casele boierilor Buhuș și cm s-or fi văzut ele împreună în acest tablou spectaculos?
Un lucru este sigur: locul a fost ales cu multă înțelepciune de cei dinainte vreme. Intru în sat, dar nu pot să nu mă opresc din când în când în dreptul căsuțelor bătrânești, nu atât de „brodate” ca pe la noi, dar frumoase prin simplitatea lor – unele îngrijite, altele, din păcate, ponosite și probabil părăsite de mulți ani, de gospodarii lor plecați în Criveștiul etern. O bătrânică, în dreptul unei porți, îmi răspunde cu mult respect la „bună ziua” și parcă citesc în gândul ei întrebarea: „Cine-i și ce caută băietu’ ista pe-aici?”
Biserica apare din când în când în zare, dar se ascunde printre case și pomi. Drumul este chiar interesant și pitoresc, oamenii încă muncesc ca odinioară pe-aici; cu caii și căruțele lor adună și cară fânul. Într-un sfârșit, ajung pe deal. Mă apropii de o fântână frumoasă și, la câțiva pași, apare și poarta bisericii.
Pe acest deal, numit de bătrâni „Bolovanul”, unde neamul Buhușesc a avut și curte, s-a ridicat, în anul 1778, această biserică ce dăinuie și astăzi. O inscripție pe o piatră înfiptă în perete ne mărturisește anul și fondatorii sfântului lăcaș:
«Această Sfântă Biserică, unde este hramul celor fără de trupuri, Voievozii Arhangheli Mihail și Gavriil, s-au ridicat de Toader Buhuș, slucer, și soția sa Ilinca și de fii lor Sevăst, Neculai, Ilie, în zilele Domnului Constantin Dimitrie Moruz. 1778, Iunie 20.»
De Radu Cimpoi
