Muzeul Castelul Corvinilor

Muzeul Castelul Corvinilor Aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie.

Monumentul are un farmec aparte datorat stilurilor de constructie diverse, a prezentei unor inovatii în plan militar si civil, precum si vietii tumultoase de curte care l-a animat vreme de peste 400 de ani. CASTRUL REGAL
Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor însecolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV. CASTELUL DIN SECOLUL XV
Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german. Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare, gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua. Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile. Castelul_Hunedoarei_-_Josephinische_Landesaufnahme_1769-73
Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela, plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. Particularitatile constructive ale altarului, regasite la alte constructii ecleziastice din zona sunt legate de arhitectura gotica locala. Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectura civila de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în stil gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de corespondentele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitati pentru Sala Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea vestica a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru arhitectutura civila transilvaneana, cua analogii în spatiul german. O alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusa probabil sub influenta mercenarilor sârbi, aflati în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii suspendate, lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic. A doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast. CASTELUL ÎN SECOLUL XVI
De aceasta perioada se leaga putine constructii civile, identificate în zona turnului vechi de poarta cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare. CASTELUL ÎN SECOLUL XVII
În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire, denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultând încaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat în urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si reprezentari de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat substantial în vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din pod; de asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul mentionat este de forma semicirculara, prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de lemn si deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa pregatita pentru arme grele de foc. Tot în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânat. CASTELUL ÎN SECOLUL XIX
Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.

🏰 CASTELUL CORVINILOR, ÎNTR-O NOUĂ AVENTURĂ! 🎬Castelul Corvinilor a fost gazda unei experiențe aparte: „Fugiți de acasă”...
18/09/2026

🏰 CASTELUL CORVINILOR, ÎNTR-O NOUĂ AVENTURĂ! 🎬
Castelul Corvinilor a fost gazda unei experiențe aparte: „Fugiți de acasă”, show-ul în care aventura, provocările și poveștile participanților se întâlnesc într-un format plin de energie și surprize.
Alături de Selly și echipa producției, participanții au descoperit unul dintre cele mai spectaculoase monumente medievale din România, transformând încăperile, curțile și zidurile Castelului într-un decor autentic pentru o aventură memorabilă.
De această dată, printre zidurile Castelului s-au aflat echipele: Nico & Alisori, Zaya & Iasmina, Prunea & Caparco, Bie & Alin și Iorga & Elicopter.
🏰 Istoria s-a întâlnit cu lumea digitală, iar atmosfera medievală a Castelului Corvinilor a devenit parte din povestea show-ului.
Pentru noi, fiecare filmare este o nouă ocazie de a spune povestea Castelului Corvinilor și de a-l face cunoscut unui public cât mai larg, inclusiv unei generații care descoperă istoria într-un mod diferit.
Le mulțumim lui Selly, tuturor participanților și întregii echipe „Fugiți de acasă” pentru vizită și pentru energia adusă la Hunedoara! ❤️💙
Legenda Vie a Transilvaniei continuă să fie descoperită, generație după generație.

17 SEPTEMBRIE 1531 – GHEORGHE DE BRANDENBURG PREDĂ CASTELUL CORVINILOR LUI FERDINAND DE HABSBURGPe parcursul primului de...
17/09/2026

17 SEPTEMBRIE 1531 – GHEORGHE DE BRANDENBURG PREDĂ CASTELUL CORVINILOR LUI FERDINAND DE HABSBURG

Pe parcursul primului deceniu al secolului al XVI-lea s-au stins treptat ultimii membri ai familiei Corvinilor. A fost tributul plătit pentru mărirea și puterea la care aceștia s-au ridicat într-un interval de timp relativ scurt, asemenea unei lumânări care arde cu putere doar pentru a se stinge mai repede.

Castelul Corvinilor, împreună cu domeniul său, ajunge în proprietatea margrafului Gheorghe de Brandenburg, cel de-al doilea soț al văduvei lui Ioan Corvin, Beatrice de Frangepan. Aceasta moare în primăvara anului 1510, la doar un an de la căsătorie. Moartea ei fusese precedată de cea a copiilor săi, Cristofor (1505) și Elisabeta (1508), ultimele vlăstare ale familiei Corvinilor.

Gheorghe de Brandenburg era nepot de soră al regelui maghiar Vladislav al II-lea, care, după moartea Beatricei, îi donează acestuia „cetatea Hunedoara cu domeniul aparținător și cu toate drepturile regale asupra lui”.

Castelul rămâne în proprietatea nobilului german până în anul 1531, când, la 17 septembrie, acesta se vede nevoit să-l predea regelui Ferdinand de Habsburg, pentru a evita căderea cetății în mâinile dușmanilor.

Evenimentul are loc pe fondul conflictului dintre cei doi regi ai Regatului Ungariei, Ferdinand de Habsburg și Ioan Zápolya, care au domnit simultan în perioada 1526–1541.

Gheorghe de Brandenburg îi era fidel lui Ferdinand, în timp ce castelanii cetății Hunedoara îi erau fideli margrafului, într-o vreme în care de loialitatea castelanilor depindea, cel mai adesea, însăși păstrarea proprietății.

Dar vremurile nu îi erau favorabile.

Deși fusese anterior înfrânt, Zápolya reușește, pe parcursul anului 1528, să-și redreseze situația în Regat și în Transilvania. La sfârșitul anului se stabilește la Lipova, de unde își extinde tot mai mult influența și asupra domeniului Hunedoarei, atrăgând de partea sa cneji și locuitori și preluând astfel, în fapt, controlul asupra domeniului.

Cetatea, la acel moment, era izolată aproape total de domeniul său. Acest lucru reiese dintr-o dare de seamă din 7 martie 1529, întocmită de diaconul Andrei, castelanul cetății.

În aceste condiții, margraful se vede nevoit să încerce vânzarea sau schimbul proprietăților sale de la Hunedoara și Gyula.

Pentru Hunedoara stabilește un preț de 60.000 de florini de aur ungurești, iar, dacă eventualul cumpărător nu dispunea de suficiente monede de aur, plata putea fi făcută și sub forma unor obiecte de argint.

Gheorghe de Brandenburg ajunge la o înțelegere cu Matia Armbruster, judele Sibiului, stabilindu-se un preț de 50.000 de florini. În timpul negocierilor însă, din cauza situației tot mai dificile în care se afla cetatea Hunedoarei, aflată sub asediul trupelor lui Zápolya, margraful este nevoit să reducă prețul, mai întâi la 40.000 și apoi la 30.000 de florini.

Tranzacția nu mai are loc, fie din cauza opoziției castelanilor cetății, fie ca urmare a încheierii armistițiului dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zápolya, la 17 mai 1531.

În urma armistițiului, asediul este ridicat, însă situația financiară dificilă a cetății îl determină pe Gheorghe de Brandenburg să o predea, împreună cu domeniul său, regelui Ferdinand.

Documentul emis cu această ocazie, la 17 septembrie 1531, prevedea, printre altele, dreptul margrafului și al urmașilor săi de a reintra în posesia cetății.

Numai că, în anul 1534, episcopul Czibak Imre asediază și cucerește cetatea Hunedoarei, care, împreună cu domeniul său, ajunge în proprietatea lui Ioan Zápolya. Acesta, la 30 septembrie 1536, le donează lui Valentin Török.

Deși, în anii care au urmat, până la moartea sa, survenită la 27 decembrie 1543, Gheorghe de Brandenburg a depus eforturi pe lângă regele Ferdinand, regele Poloniei și alți domnitori pentru recuperarea posesiunilor sale de la Hunedoara, acestea nu au mai fost redobândite niciodată.

Bibliografie

- Pataki, Iosif, Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-lea, București, 1973.
- Pop, Ioan-Aurel; Bolovan, Ioan, Istoria Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2013.

🇹🇩HARTA CASTELELORAtlasul Castlemap cuprinde, pentru România, 121 de monumente, fiecare cu fotografie și scurt istoric, ...
16/09/2026

🇹🇩HARTA CASTELELOR

Atlasul Castlemap cuprinde, pentru România, 121 de monumente, fiecare cu fotografie și scurt istoric, inclusiv CASTELUL CORVINILOR. 🏰❤️
Sunt prezentate astfel, 37 de castele, 30 de fortărețe, 29 de palate și conace și 25 de ruine, de la cetățile dacice din Munții Orăștiei, până la Palatul Parlamentului.

https://thecastlemap.com/?country=romania&fbclid=IwVERDUAUXP_pwZG9mAWZkaWQWUOjTmXhVlKaiqtyKDqSdV5DkBL-35WV4dG4DYWVtAjExAHNydGMGYXBwX2lkCjY2Mjg1NjgzNzkAAR7NcbnmozcruZIPxN9OrbJrvsjSDVuXUzpsg2Ge0Zdxt55-hWwo5m0aA7IBJA_aem_4LVECHmvpU36khermL3Ccg

Platforma oferă și ghiduri pentru excursii de o zi, organizate pe regiuni, precum și un traseu dedicat castelelor din Transilvania!

🇬🇧 THE CASTLE MAP

The Castlemap features 121 monuments in Romania, each accompanied by a photograph and a brief historical overview, including THE CORVINS’ CASTLE. 🏰❤️
Are presented 37 castles, 30 fortresses, 29 palaces and manor houses, and 25 ruins, from the Dacian fortresses in the Orăștie Mountains to the Parliament Palace.

The platform also offers one-day trip itineraries, organized by region, as well as a dedicated route exploring the castles of Transylvania.

A free interactive map of 8,134 castles, fortresses, palaces and ruins across 149 countries — each pinned with its photo and story.

🎶 ITER MUSICUM EUROPAE – Călătorie muzicală prin Europa Renascentistă Pe 25 septembrie 2026, de la ora 19:00, Castelul C...
14/09/2026

🎶 ITER MUSICUM EUROPAE – Călătorie muzicală prin Europa Renascentistă
Pe 25 septembrie 2026, de la ora 19:00, Castelul Corvinilor devine scena unei călătorii muzicale în Europa Renașterii.
Turneul Național ITER MUSICUM EUROPAE aduce în fața publicului un program de muzică veche, interpretat pe instrumente specifice epocii, într-un spațiu încărcat de istorie.
🎼 • Eszter Gyüdi – soprană
• Emese Szilágyi – flaut drept
• Alina Rotaru – virginal
• Arthur Balogh – viola da gamba
• Caius Hera – lăută și conducerea muzicală
O întâlnire între muzică, istorie și patrimoniu, în decorul unic al Castelului Corvinilor.
📅 25 septembrie 2026
🕖 Ora 19:00
📍 Castelul Corvinilor, Hunedoara
Vă așteptăm să descoperim împreună sonoritățile Europei Renascentiste, într-unul dintre cele mai spectaculoase spații istorice ale Transilvaniei. 🏰🎶

13 septembrie 1705 • Moare la Izmit Emeric Thököly, unul dintre ultimii proprietari ai Castelului CorvinilorPe 25 septem...
13/09/2026

13 septembrie 1705 • Moare la Izmit Emeric Thököly, unul dintre ultimii proprietari ai Castelului Corvinilor

Pe 25 septembrie 1657 se năștea la Kežmarok, în Ungaria Regală – astăzi în Slovacia – viitorul conte, principe al Transilvaniei, „rege al Ungariei Superioare”, pașă de Vidin, erou, aventurier și proprietar al Castelului Corvinilor, Emeric Thököly.

A fost cel de-al cincilea copil al contelui István Thököly, participant la revolta antihabsburgică a nobilimii maghiare din Ungaria Regală, cunoscută drept revolta curuților, și al Mariei Gyulaffy, strănepoată, pe linie maternă, a principelui transilvănean Gabriel Bethlen. Prin mama sa, Thököly a moștenit și importante proprietăți în Transilvania.

După înfrângerea revoltei, confiscarea averilor participanților și intensificarea politicii anti-protestante a Habsburgilor, iar apoi după moartea tatălui său, în iarna anului 1670, tânărul Thököly s-a refugiat în Transilvania.

„Fire revoluționară și neastâmpărată”, după cm avea să fie descris, la vârsta de numai 21 de ani s-a așezat în fruntea nemulțumiților. La 26 septembrie 1677, a fost ales lider al curuților transilvăneni de către Consiliul principelui Mihail Apafi I, care l-a autorizat totodată să formeze o armată de voluntari.

Conducerea forțelor antihabsburgice era exercitată de Mihály Teleki, Thököly ocupând poziția secundă. Curuții și-au reunit forțele la Tășnad, iar în iunie 1678 au pornit atacul asupra Ungariei Regale.

În lunile care au urmat, forțele transilvănene au obținut victorii importante, iar Thököly a adus sub autoritatea sa 13 comitate, inclusiv orașele miniere de pe râul Hron, pe care le va pierde însă ulterior. I s-au alăturat și țărani slovaci, alături de alți rebeli care se ridicau împotriva dominației habsburgice, încurajați și de promisiunile de sprijin venite din partea Franței.

În scurt timp, cea mai mare parte a centrului și estului Ungariei Regale a ajuns sub controlul său.

După trei ani de conflict, Thököly și împăratul Leopold I au încheiat un armistițiu. Răspunsul Curții de la Viena la revendicările sale a întârziat însă, iar dezamăgit, contele și-a trimis ambasadorii la Înalta Poartă.

Sultanul Mehmed al IV-lea i-a conferit titlul de „rege al Ungariei Superioare”, precum și, într-un context politic complicat, titlul de principe al Transilvaniei, deși Dieta principatului îl alesese deja pe Mihail Apafi al II-lea. Dominația lui Thököly s-a extins până la râul Váh, însă nu a reușit să atragă de partea sa o parte importantă a membrilor Dietei, care priveau cu teamă alianța sa cu Imperiul Otoman. În schimbul sprijinului otoman, Thököly se angajase să plătească un tribut anual de 40.000 de taleri.

Lipsit de un sprijin intern suficient și respins de Curtea imperială, Thököly a participat la asediul Vienei din 1683, alături de forțele otomane. Înfrângerea acestora a deschis calea declinului său politic și militar.

A încercat din nou să negocieze cu împăratul, însă fără succes. Odată cu reluarea ostilităților, a suferit mai multe înfrângeri și a cerut sprijinul aliaților săi otomani. Aceștia erau însă nemulțumiți de negocierile purtate de Thököly cu austriecii.

A fost arestat și întemnițat de două ori: prima dată în 1685, fiind eliberat un an mai târziu, iar a doua oară după expediția eșuată din Transilvania din 1688.

În 1690, Thököly a pătruns din nou în Principatul Transilvaniei, în fruntea unei armate formate din ardeleni, turci și munteni. A obținut o importantă victorie împotriva trupelor imperiale la Zărnești, în urma căreia a fost ales principe al Transilvaniei. Domnia sa avea să fie însă de scurtă durată.

În 1691, s-a refugiat în Imperiul Otoman, unde a continuat să fie tratat cu considerație. A condus cavaleria otomană în mai multe împrejurări și a fost numit pașă de Vidin.

La 13 septembrie 1705, Emeric Thököly a murit la Izmit, fosta Nicomidia.

Thököly și Castelul Corvinilor

Emeric Thököly a fost unul dintre ultimii proprietari privați ai Castelului Corvinilor.

El a primit castelul de la Mihail Apafi I, în contul unor datorii sau în urma unui schimb realizat în jurul anului 1671, după moartea fostului proprietar, Nicolae Zólyomi, considerat de Apafi „rebel și trădător”.

„Rămâne apoi Thököly stăpânul neconturbat al castelului.”

Una dintre cele mai importante contribuții ale sale la cunoașterea istoriei Castelului Corvinilor a fost realizarea unui inventar amănunțit al castelului, întocmit de Bajoni Ioan. Documentul reprezintă și astăzi un izvor deosebit de valoros pentru reconstituirea structurii castelului, a dotărilor sale și a vieții de curte din acea perioadă.

Prin moartea lui Emeric Thököly se încheie o epocă importantă din istoria Castelului Corvinilor. Odată cu el se stinge și una dintre ultimele figuri care au legat destinul cetății de marile conflicte politice și militare ale Europei Centrale și de istoria zbuciumată a Transilvaniei.

Vremea eroilor a apus, iar umbrele înserării au cuprins bătrâna cetate.

Castelul Corvinilor - Legenda Vie a Transilvaniei.

Bibliografie:

- Popa, Teodor, Castelul Corvineștilor sau Cetatea Hunedoarei, Hunedoara, 1941.
- Constantin, Nicolae, Dicționar de personalități istorice românești, Târgoviște, 2009.

11/09/2026
10/09/2026
Corvus - Legenda corbului Castelul Corvinilor Hunedoara
10/09/2026

Corvus - Legenda corbului
Castelul Corvinilor Hunedoara

09/09/2026
2026 - ANUL IANCU DE HUNEDOARA Iancu de Hunedoara și moștenirea sa arhitecturalăMoștenirea lui Iancu de Hunedoara nu se ...
09/09/2026

2026 - ANUL IANCU DE HUNEDOARA
Iancu de Hunedoara și moștenirea sa arhitecturală
Moștenirea lui Iancu de Hunedoara nu se rezumă doar la câmpul de luptă. Ea poate fi descoperită și astăzi în monumentele pe care le-a ctitorit, reconstruit sau sprijinit, mărturii ale rolului său de mecena și constructor, dar și ale importanței pe care a acordat-o fortificațiilor și reședințelor sale.
Cea mai cunoscută realizare legată de numele său este, fără îndoială, Castelul Corvinilor, una dintre cele mai impresionante construcții gotice din Europa de Est și simbol al familiei de Hunedoara. Dezvoltarea și transformarea castelului într-o reședință nobiliară și fortificată de mare amploare sunt strâns legate de Iancu de Hunedoara și de perioada sa de maximă afirmare politică și militară.
La Timișoara, Iancu de Hunedoara a reconstruit și extins, după anul 1443, Castelul Huniade, transformându-l într-o importantă reședință fortificată. Deși nu este ctitorul inițial al castelului, numele său rămâne strâns legat de istoria și dezvoltarea acestui monument. Astăzi, Castelul Huniade găzduiește secțiile de Istorie, Arheologie și Științele Naturii ale Muzeului Național al Banatului.
În Baia Mare se păstrează Casa lui Iancu de Hunedoara, cunoscută și sub numele de Casa Elisabeta, una dintre clădirile istorice reprezentative ale orașului. Potrivit tradiției istorice, construcția a fost ridicată în 1446 de Iancu de Hunedoara pentru soția sa, Elisabeta Szilágyi, și a fost finalizată în 1490, în timpul domniei fiului său, regele Matia Corvin.
Construcția, inițial fortificată, era una impozantă pentru epoca sa. Deși a suferit modificări de-a lungul timpului, clădirea păstrează și astăzi elemente arhitecturale care amintesc de perioada medievală. În prezent, are o destinație culturală, fiind asociată unor expoziții dedicate istoriei, artei, folclorului și mineralogiei.
Tot în Baia Mare se află Turnul Ștefan, un alt monument legat de inițiativele edilitare și religioase ale epocii lui Iancu de Hunedoara. Construcția sa a început după 1446 și a fost finalizată după moartea lui Iancu, în anul 1468, în timpul lui Matia Corvin. Turnul are o formă prismatică, cu bază pătrată, și o înălțime de aproximativ 40 de metri. La parter se află o încăpere largă, acoperită cu bolți ogivale, iar pe peretele vestic se păstrează o frumoasă rozetă gotică.
De numele lui Iancu de Hunedoara sunt legate și alte edificii religioase și fortificații medievale. Printre acestea se numără mănăstirea romano-catolică din Teiuș, mănăstirea franciscană de la Șumuleu Ciuc și cetatea Șiria, monumente care completează imaginea unei epoci în care apărarea teritoriului, credința și prestigiul nobiliar se regăseau adesea în marile construcții medievale.
Privite împreună, aceste monumente oferă o perspectivă asupra unei alte dimensiuni a personalității lui Iancu de Hunedoara: aceea de constructor, ctitor și protector al patrimoniului medieval.
Fiecare dintre aceste edificii face parte din povestea unuia dintre cei mai importanți oameni de stat și comandanți militari ai Evului Mediu european, iar zidurile lor păstrează și astăzi memoria unei epoci în care familia de Hunedoara și-a afirmat locul în istoria Europei.

Bibliografie:
Mureșan, Camil, Iancu de Hunedoara, București, 1968.
Ursu, Viorica; Ursu, Traian, Historical Monuments in Baia Mare: Muzeul Maramureșului.
Opriș, Mihai, Timișoara. Monografie urbanistică, București, 1987.

Address

Strada Curtea Corvineștilor Nr. 1-3
Hunedoara
331141

Opening Hours

Monday 12:00 - 20:00
Tuesday 09:00 - 20:00
Wednesday 09:00 - 20:00
Thursday 09:00 - 20:00
Friday 09:00 - 20:00
Saturday 09:00 - 20:00
Sunday 09:00 - 20:00

Telephone

+40786048718

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Muzeul Castelul Corvinilor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Muzeul Castelul Corvinilor:

Shortcuts

Share