15/09/2026
EMIL BOTTA
(15 septembrie 1911, Adjud, – 24 iulie 1977, București)
FANTASMAGORIA
”Stele ascunse in telescop
intorceti-va-n cer.
Douazeci de ani astronomul miop
o sa va caute ca pe mioare un oier.
Priviri, la matca va-nturnati
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere sa-i redati
luna si soarele.
Melci, reintrati in cocioabe,
cenusa, revino in focuri si-n vetre,
copaci, intorceti-va in muguri, in boabe,
si voi, oameni, in pietre.”
Emil Botta a fost un poet, prozator și actor român. Este absolvent al Academiei Regale de Artă Dramatică din București (1932).
Clasele primare le face la Adjud, dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932.
Devine actor al Teatrului Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de provincie. La Național joacă în roluri de excepție: Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din Năpasta etc.
Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă mai degrabă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu, cu spirit necontrolabil la prima investigație.
A debutat cu poemul Strofă ultimă în revista lui Tudor Arghezi Bilete de papagal în 1929. Emil Botta a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful Emil Cioran și dramaturgul Eugen Ionescu.
A fost poetul preferat al generației Criterion; pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă” întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”.
Volume de versuri:
1. Întunecatul April, 1937 (scris în urma unei colaborări la revista Vremea)
2. Pe-o gură de rai, 1943 (rezultatul unei colaborări cu Universul literar)
3. Poezii, 1966
4. Versuri (cu un ciclu inedit, Vineri), 1971
5. Poeme, 1974
6. Un dor fără sațiu, 1976
Proză:
Trântorul, 1938 (ediția a II-a, 1967)
Cărțile expuse se află la Secția de Împrumut Adulți, Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 13, și așteaptă, cu nerăbdare, să fie împrumutate.
Vă așteptăm!