06/04/2026
Dumești: administrație sau teatru ieftin?
La Dumești nu se mai face administrație. Se joacă teatru. Iar piesa e una veche, obosită și prost jucată: „Greaua moștenire”.
Gavriloaie, „tânărul salvator”, repetă obsesiv aceeași placă pe care o auzim de 35 de ani: nu poate face nimic din cauza celui dinainte. Nimic nou. Doar multă văicăreală ambalată în PR ieftin.
Dacă era atât de dezastruos, de ce te-ai mai băgat? Răspunsul e simplu: pentru că ai știut că merge. Că "prostimea" înghite.
Și, ca tabloul să fie complet, apar „cățeii” din online care urlă sincron: „a furat!”, „la pușcărie!”. Fără dovezi, fără logică, doar zgomot. Mult zgomot.
Hai să coborâm din propagandă în realitate:
Nu, Cocoveica nu a furat. A pierdut o finanțare. Diferența dintre „a furat” și „s-a pierdut o finanțare” e cam cât diferența dintre adevăr și manipulare.
Dar partea interesantă e alta: cm s-a pierdut finanțarea? Cu acte dispărute, cu blocaje în consiliu, cu frâne puse exact unde trebuiau să meargă lucrurile. Și ghici cine era în poziție să „dirijeze” astfel de blocaje? Fix oamenii care azi pozează în salvatori.
Coincidențe? Sigur.
Și mai avem și povestea cu „milionul furat”. Un milion „dispărut”. Doar că… surpriză: drumul există. E asfaltat. Nu e fantomă. Nu e pe hârtie. E acolo și e folosit zilnic de oameni. Dar, în logica administrației actuale, probabil ar trebui dezasfaltat și dus înapoi, ca să iasă povestea corect.
De altfel, exact asta vedem: o primărie care, prin personaje obediente, cere absurdul — ca fostul primar „să-și ia drumul înapoi”. Nu e satiră. E realitatea administrativă din Dumești.
Acum, partea care deranjează cu adevărat:
Cocoveica a preluat primăria după un primar CONDAMNAT PENAL. Vorbim de falsuri, trafic de influență, terenuri vândute dubios și o comună lăsată în haos total, cu datorii uriașe.
Și totuși: Nu s-a plâns. Nu a făcut spectacol. Nu a dat vina zilnic pe trecut.
A strâns din dinți, a făcut credit, a plătit datoriile și a pus lucrurile în mișcare. A lăsat utilaje în teren, lucrări începute, proiecte finanțate, investiții concrete.
Ce avem azi, după „cel mai tare primar”?
Utilajele — dispărute.
Lucrările — abandonate.
Proiectele — blocate.
Banii — „redistribuiți” în direcții discutabile.
Strada Holm? Peticită și lăsată baltă.
Pista de biciclete? Neterminată, nici după doi ani.
Gazul? Era în execuție — acum e doar amintire.
Căminul cultural? Finalizat, dar inutil, pentru că nu există viziune nici măcar să-l folosească.
În schimb, avem Facebook, postări, scuze și vinovați de serviciu.
Adevărul e simplu și incomod:
Unul a preluat o ruină și a construit.
Altul a preluat lucrări în desfășurare și s-a apucat să se plângă.
Restul e zgomot.