03/12/2024
CARIERA ÎN SECURITATE ȘI ÎN KGB A LUI CĂLIN GEORGESCU
În anul 1985, în ultimul an de facultate, Călin Georgescu este contactat de cpt. Tiberiu Lopătiță, locțiitorul comandantului UM 0659 București, unitățile care aveau doar 4 cifre erau ale Ministerului de Interne. UM 0659 era o unitate a CIE (Centrala de Informații Externe a). I se propune o repartiție foarte bună și specializări în străinătate, fapt pentru care acesta acceptă să devină informator al Securității cu numele de cod Petrov (ce coincidență!).
După 1986 este repartizat la IEELIF Făgăraș și trimis la specializare (a se citi misiune) în Regatul Unit al Marii Britanii și în Statele Unite ale Americii. Trebuia să ia contact cu Diaspora Română, care devenise foarte activă după evenimentele din iarna lui 1986 de la Brașov și Iași, pentru a află ce contacte are în țară și cine sunt cei mai activi. Faptul că a acceptat să colaboreze cu Securitatea în 1985 nu ar fi fost îndeajuns pentru Călin Georgescu să fie parașutat în Anglia și în Statele Unite. Însă mai avea spatele sigurat prin faptul că atât tatăl lui, cât și mama lui (secretară în Ministerul Agriculturii din București) erau cadre acoperite ale Securității (informație primită ieri de la un „fost“ înalt ofițer de Securitate, stabilit în Occident).
Ce grade au avut părinții lui Călin Georgescu nu știm, dar credem că au fost mai mult decât simpli informatori. Însă cel care a intervenit cel mai mult pentru Călin Georgescu a fost Mircea Malița, fost ambasador al României comuniste în Elveția, în Statele Unite și la ONU, înalt ofițer de Securitate acoperit, probabil colonel în DIE și apoi, din 1978, în CIE. Cum a ajuns Malița mentorul și protectorul unui obscur student, pe numele lui Călin Georgescu, nu știm, mister. Poate ne lămurește Călin Georgescu.
În 1988, la o petrecere (apar ulterior unele fotografii compromițătoare), după ce consumase mult alcool și nu s-a mai putut controla, este contactat și șantajat de Vladimir Pegov, atașat "cultural" al Ambasadei URSS. Precizăm că Vladimir Pegov este fiul lui Nikolai Pegov, creatorul KGB. Va comunica în țară acest lucru și este sfătuit să răspundă afirmativ. Devine agent al KGB sub numele de cod Romanov. La revenirea în România va continua munca la Făgăraș și va da note informative în special despre activitatea minorităților cu rude în străinătate. KGB-ul îi va reaminti de relație din când în când doar prin felicitări cu ocazia zilei de naștere, sărbători și unele invitații la Ambasada URSS.
După Revoluție este sprijinit din umbră de vechile structuri ale Securității să acceadă în diverse funcții în guvern, funcții din care putea afla informații importante ce erau transmise „vechii gărzi". În perioada 2010–2012 a fost raportor special al ONU privind efectele nocive ale traficului și depozitării ilicite de produse și deșeuri toxice asupra drepturilor omului. La Geneva, în 2010, este din nou contactat de vechiul prieten Vladimir Pegov, din acest moment devine agent activ al SVR (Serviciul de Informații Externe a Federației Rusiei - În 1992 KGB a fost împărțit în două: FSB pentru „uz intern" și SVR pentru „uz extern") și în țară începe activitatea politică a lui Călin Georgescu, când numele său este vehiculat pentru ocuparea funcției de prim-ministru al României, cu unicul scop de a servi interesele Moscovei.
Din 1990 Călin Georgescu este preluat, cu „arme și bagaje" de SIE, fiind până în prezent cadru operațional al SIE, care îi asigură logistica, finanțarea și protecția. Sigur, în „colaborare frățească" cu SVR lui Putin.
Liviu Vălenaș
