Actuala aşezare Dărmăneşti îşi are originea în perioada prefeudală ea făcând parte din aşezările răzăşeşti. A evoluat multe secole ca o aşezare sătească cu un singur nucleu central, înconjurat de grupuri de gospodarii în ariile poienite. S-au purtat discuţii despre prima atestare documentară.În 1436-1442 Satul Dărmăneşti este menţionat în "ipistoace" întărite de Iliaş şi Ştefan pentru împărţirea
moştenirii rămase de la jupânul Ivănuş Tătar. Dărmăneştiul apare citat în sec. XVI-XVII, perioadă în care Valea Trotuşului era populată şi cu asezări de nivel urban (Adjud şi Targu Trotus). Vechimea populării în bazinele Trotuşului şi Uzului este mare, dovadă fiind toponimele: "Pârâul romanilor" şi "Uz" numele celui din urmă provenind de la "u*i", un trib al pecengilor, fiind cunoscut faptul că popoarele migratoare care au trecut pe teritoriul ţării noastre au folosit din plin pasurile carpatice. Populaţia care exista în zonă s-a retras din faţa migratorilor în munţi, revenind după trecerea acestora în spaţiul Văii Uzului, unde au pus bazele satului Dărmăneşti, al carui nume provine de la conducătorul lor DĂRMAN. Toponimul Dărmăneşti apare înscris în hărţile vechi, din perioada lui Dimitrie Cantemir, alături de alte aşezări. Friederich von Bawr (1781) a fixat Dărmăneştiul la gura râului Uz fiind format din 11 gospodării plasate liniar pe partea stangă a râului Uz. Localitatea a cunoscut o evoluţie în timp şi spaţiu astfel încât în anul 1989 s-a numărat printre localităţile ce au dobândit statutul de oraş.
