Biblioteca Orașului Dăbuleni

15/01/2026

Mihai Eminescu – omul care a ars pentru cuvinte
Într-o seară tăcută de iarnă, într-o cameră slab luminată din București, Mihai stătea aplecat peste o masă de lemn. O lumânare pâlpâia obosit, iar umbrele jucau pe pereți ca niște gânduri neliniștite. Afară ningea mărunt, iar orașul părea că respiră greu, ca un om obosit de vremuri.
Mihai Eminescu nu era doar un poet. Era un om care simțea prea mult într-o lume care simțea prea puțin.
Avea ochii adânci, mereu pierduți între cer și pământ. În ei se adunaseră dorul de copilărie, codrii Botoșanilor, iubirea care l-a ars pe dinăuntru și durerile unui neam care încă nu-și găsise liniștea. Scria nu pentru glorie, ci pentru că tăcerea îl durea.
Când era tânăr, mergea mult pe jos. Drumurile țării îi erau prieteni. Asculta oamenii simpli, le știa durerile, le înțelegea speranțele. În fiecare țăran vedea o poezie nerostită. În fiecare lacrimă, o strofă.
A iubit-o pe Veronica cu o iubire care nu cerea, ci ardea. O iubire imposibilă, frumoasă și crudă, care l-a făcut să scrie versuri nemuritoare, dar care i-a frânt liniștea sufletului. Pentru Eminescu, dragostea nu a fost adăpost, ci furtună.
Nopțile îl găseau adesea treaz. Gândurile nu-l lăsau să doarmă. Își punea întrebări despre lume, despre Dumnezeu, despre timp și despre rostul omului. Și, de multe ori, nu găsea răspunsuri. Dar din această neliniște se năștea poezia.
A fost sărac, bolnav, neînțeles. A fost judecat, ironizat, uitat prea devreme de cei care ar fi trebuit să-l ocrotească. Dar el nu s-a plâns. A continuat să scrie, chiar și atunci când mintea îi obosea și trupul îl trăda.
Într-o zi, cuvintele au început să-i cadă din mână ca frunzele toamna. Lumea lui interioară s-a tulburat, iar singurătatea a devenit apăsătoare. Dar chiar și atunci, Eminescu rămânea poet. Pentru că adevărații poeți nu încetează să fie poeți nici în suferință.
Când a plecat dintre noi, era încă tânăr. Prea tânăr pentru câtă durere dusese. Dar a lăsat în urmă ceva ce timpul nu a putut șterge: un suflet pus în versuri.
Astăzi, când îi citim poeziile, nu citim doar rime frumoase. Citim viața unui om care a iubit România mai mult decât pe sine. Un om care a ars pentru adevăr, pentru limbă, pentru frumos.
Mihai Eminescu nu a murit.
El respiră de fiecare dată când un copil rostește „Somnoroase păsărele”,
când un îndrăgostit șoptește „Luceafărul”,
când o țară își amintește cine este.
Și poate că acesta este destinul adevăraților oameni mari:
să plece devreme,
dar să rămână pentru totdeauna.

10/04/2024

ANIVERSARE. RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La patru zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:20 în dimineața următoare. În urma naufragiului și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 (supraviețuitori 714) în unul din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

15/01/2024

15 ianuarie, ziua lui Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale. 174 de ani de la nașterea poetului.
Mihai Eminescu a fost poet, prozator, dramaturg, jurnalist și cea mai importantă voce poetică din literatura română.
A fost activ în societatea ”Junimea” şi a lucrat ca redactor la ziarul „Timpul”, a publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Deşi a trăit doar 39 de ani, a lăsat în urmă o amplă creaţie literară şi publicistică.

21/03/2022

Ziua Olteniei bucură în mod special pe toți oltenii și în general pe toți românii! Olteanul este un bun român de când se știe: harnic, glumeț, iubitor, ospitalier, sprinten la minte, iubitor de țară.
Oltenii au dat națiunii buni organizatori și minți luminate care vor rămâne emblematice, și mai este ceva, spiritul oltenesc specific, nu va pieri în veac!
Păstrarea și transmiterea din generație în generație a tradițiilor înseamnă refuzul ruperii de trecut. Legătura cu trecutul este una sacră în Oltenia, așa că oltenii respectă, ori de câte ori este cazul, obiceiuri și tradiții moștenite de la înaintașii lor.
LA MULȚI ANI OLTENILOR!

21/03/2022

Ziua Olteniei bucură în mod special pe toți oltenii și în general pe toți românii! Olteanul este un bun român de când se știe: harnic, glumeț, iubitor, ospitalier, sprinten la minte, iubitor de țară.
Oltenii au dat națiunii buni organizatori și minți luminate care vor rămâne emblematice, și mai este ceva, spiritul oltenesc specific, nu va pieri în veac!
Păstrarea și transmiterea din generație în generație a tradițiilor înseamnă refuzul ruperii de trecut. Legătura cu trecutul este una sacră în Oltenia, așa că oltenii respectă, ori de câte ori este cazul, obiceiuri și tradiții moștenite de la înaintașii lor.
LA MULȚI ANI OLTENILOR!

15/02/2022

15 Februarie 2022- Ziua Naţională a Lecturii. Bucurie, emoție, trăire în lumea magică a carților, așa au simțit elevii de la Școala Gimnazială nr. 1 Dăbuleni prezenți în Biblioteca orașului Dăbuleni. ,,Cititul ne ajuta sa ne dezvoltam vocabularul, să legăm prietenii și să avem un comportament și o gândire pozitivă”- sublinia Amalia, iubitoare de lectură.

14/01/2022

Proiectul educațional „Prietenii cărtii – pe urmele lui Eminescu”, proiect inițiat de Grădinita nr. 5 din orașul nostru in parteneriat cu Biblioteca publică.
După ce au recitat din poeziile lui Eminescu, copiii au realizat colaje cu elemente care se regăsesc in acestea.
Înconjurați de cărți, micii prichindei au fost curioși să exploreze biblioteca.

14/01/2022

Tulburător de frumos, cuceritor, cântăreţ cu o voce de aur, fumător înrăit, mare amator de cafea şi petrecăreţ fără margine, dar şi un patriot pentru care „Trăiască naţia!” era singurul salut. Acest salut al său strârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!». De altfel era un personaj şi cu un umor fin. Aşa l-au redescoperit cercetătorii pe Mihai Eminescu - omul.

02/09/2021

1 Septembrie 2021- Biblioteca orașului Dăbuleni.
Am avut bucuria de a primi vizita scriitoarei de limbă română și germană, Ioana Heidel, originară din Goicea, Dolj.
,, Un capitol special al vieții mele, ,, copilul din mine,, , cel care a păstrat mereu flacăra vremurilor de început nu se poate uita niciodată. Această cutiuță numită ,,copilărie,, , plină de amintiri, emoții, lacrimi, suspine, jucării, tradiții o port peste tot și o păstrez ca pe o comoară.
Acum, după un lung ocol prin viață, a sosit vremea să o deschid. Numai astfel voi reuși să tai de pe lista datoriilor vremurile cele dintâi. Numai astfel voi reuși să închid cercul,, - spunea Ioana Heidel.
În micul nostru cerc literar de la Dăbuleni am trăit nostalgia anilor copilăriei și ne-am regăsit ca limbaj și copii în cartea prezentată de Ioana Heidel - ,, LILII, MUICĂ CE FĂCUȘI IAR?
Mulțumim doamnei pentru prezență și o așteptăm cu drag la lansarea unei noi cărți.

15/01/2021