02/04/2022
Pe data de 1 aprilie 1941 mii de bucovineni români, ce doreau să se refugieze în România din Bucovina de Nord, ocupată de URSS, au fost masacrați de armata sovietică și aruncați în gropi comune, inclusiv de vii. Cei care au scăpat de masacru au fost luați de forțele NKVD.
CONTEXTUL ISTORIC
Pe data de 23 august 1939 se semnează Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care Germania nazistă și URSS-ul își împart Europa de Est, printre care și teritoriile românești.
Astfel, art. 3 din Pact stipula: "În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni."
La 26 iunie 1940, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României "retrocedarea" Basarabiei până în 28 iunie și "transferul" părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.
În telegrama trimisă de la Moscova, reprezentantul României comunică Guvernului condus de Gheorghe Tătărescu, printre altele, că "Guvernul sovietic cere această parte a Bucovinei ca despăgubire pentru dominația română în Basarabia timp de 22 ani".
În ultimatumul sovietic se mai preciza: "Acum, când slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări (sic! - n.m.), URSS consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice."
Pe 27 iunie 1940 Casa Regală face public ultimatumul prin radio, transmițând și că, "în dorința de a păstra raporturi pașnice cu URSS, [Consiliul de coroană] a aprobat hotărârea guvernului român de a cere ca guvernul sovietic să fixeze locul și data unde ar putea să aibă loc întâlnirea delegațiilor ambelor guverne pentru a lua în discuție Nota Sovietică."
Altfel spus, partea română dorea să "discute", să negocieze.
În aceeași zi, pe 27 iunie, URSS-ul transmite un nou ultimatum României, căreia îi cere să evacueze armata și administrația română din Basarabia și Bucovina de Nord în 4 zile.
Imediat Guvernul României semnează un decret de "mobilizare a întregii armate de pe uscat, aer și marină", România pregătindu-se de război cu URSS.
A doua zi, pe 28 iunie, Guvernul Tătărăscu, după ce primise și "sfaturi" din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice, cedând Bucovina de Nord și Basarabia URSS-ului.
Important de notat e faptul că Gheorghe Tătărăscu a fost un marcant lider PNL al vremii, fiind unul dintre cei care a contribuit din plin la întărirea și înăsprirea dictaturii lui Carol al II-lea. Ulterior, Tătărăscu a devenit mare comunist.
Deja pe data de 28 iunie 1940 trupele sovietice începuseră să înainteze în aceste teritorii românești, comițând crime și jafuri. Retragerea românească din zonă s-a făcut neorganizat, administrația și armata română fiind luate prin surprindere de această decizie a guvernului. În acest context, multe unități militare românești au fost efectiv capturate de sovietici.
MASACRUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ
Fără a intra în prea multe detalii istorice acum, ocupația sovietică a adus în zonă, la fel ca peste tot pe unde au ocupat, doar crimă, jafuri și sărăcie.
Pentru a scăpa de abuzurile și crimele sovietice, mulți români din zonele ocupate de sovietici s-au refugiat, fie organizat, fie clandestin, în România. Mulți dintre acești români, treziți în teritorii ocupate de sovietici, aveau familii în România, astfel că aveau la cine veni.
Autoritățile sovietice, utilizând și forțele NKVD, au făcut tot posibilul pentru a-i descuraja pe români să se refugieze din teritoriile ocupate, mergând de la uciderea celor care încercau să treacă granița, până la deportarea familiilor celor prinși și/sau rămași.
În acest context, la începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România.
"Drept urmare, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română.
În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, în continuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini.
Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic." [text preluat de pe Wikipedia, care l-a preluat din Lavinia Betea, „Masacrul din Fântâna Albă”, Jurnalul Național, 29 august 2005]
CONCLUZIE
E important să nu uităm aceste tragedii și crime pentru a învăța lecțiile istoriei și a preveni ca asemenea crime și tragedii să se mai repete!
În veci pomenirea lor!
