05/02/2024
„Acum e simplu, cu telefoanele astea, dar pe vremea mea trebuia să-ți bați mult capul cînd era de aranjat o întîlnire cu o femeie măritată. Nu doar că trebuia să te ferești de nevastă și vecini, dar trebuia să stabilești semne cu nevasta cu care te vedeai, să nu te pomenești că mergi la ea acasă și dai peste bărbat. Cel mai simplu semn era cu rufele puse pe sîrmă, la uscat. Te uitai de departe și vedeai, în funcție de ce întinde, dacă e loc de mers sau nu. Dacă scoate cearșaful sau dacă întinde hainele lui, în funcție de ce se stabilea“, îmi povestea, cu ceva vreme în urmă, un bărbat în vîrstă despre cm era cu amantlîcurile la țară cu cîteva decenii în urmă.”
„Acum e simplu, cu telefoanele astea, dar pe vremea mea trebuia să-ți bați mult capul cînd era de aranjat o întîlnire cu o femeie măritată. Nu doar că trebuia să te ferești de nevastă și vecini, dar trebuia să stabilești semne cu nevasta cu care te vedeai, să nu te pomenești că mergi la ea acasă și dai peste bărbat. Cel mai simplu semn era cu rufele puse pe sîrmă, la uscat. Te uitai de departe și vedeai, în funcție de ce întinde, dacă e loc de mers sau nu. Dacă scoate cearșaful sau dacă întinde hainele lui, în funcție de ce se stabilea“, îmi povestea, cu ceva vreme în urmă, un bărbat în vîrstă despre cm era cu amantlîcurile la țară cu cîteva decenii în urmă. Apoi a continuat să ilustreze dificultățile amorului ilicit, adulterin, depănînd amintiri personale despre cm a avut el o țiitoare cu care se vedea într-o cameră de la postul de poliție din sat, fără știrea șefului de post care nu locuia la locul de muncă. El primise o cheie de acolo, că mai făcea foc dimineața, pe timpul iernii, așa că la ceas de seară mai profita, cînd și cînd, dar cu mare grijă la urmele lăsate în zăpadă și la momentele de intrat și ieșit. Elaborase în timp o strategie amplă, conform descrierilor lui, și a scăpat neprins, atît de propria nevastă, cît și de șeful de post.
Povestea lui mi-a adus aminte de o serie de cîntece țărănești asociate cu amorul adulterin, fără a face parte din categoria folclorului muzical care tratează prin versuri explicit astfel de situații. Cea care m-a lămurit în privința asocierilor subtile dintre muzică și amorul interzis a fost mama, pe parcursul unei călătorii cu mașina în care, pentru a-i face pe plac, am pus CD-ul cu „moroșenii“. Eu și colegul etnomuzicolog care ne însoțea știam de cîntecele cu iz licențios ale Fraților Petreuș, Tarafului de la Clejani, Grupului Iza sau ale lui Ioan Bocșa, cu a sa „Ană, zorile se varsă, vremea fi de mers acasă, la copii și la nevastă“. Așa că mare ne-a fost surprinderea cînd, la auzul cîtorva acorduri moroșenești de ceteră, parte dintr-o melodie instrumentală despre oierit, mama ne-a lămurit că „asta-i de furca colibii, de lindicu’ pizdii“. Am cerut degrabă detalii și explicații, că noi, mai ales prietenul bun cunoscător al diverselor categorii de folclor muzical, eram într-o profundă derută. Ce legătură au furca colibii, partea anatomică menționată și un cîntec instrumental despre oi?
întreg articolul aici: https://www.observatorcultural.ro/articol/muzica-taraneasca-si-amorul-adulterin/
imagine „Horă în Dragu” jud. Sălaj, înainte de al 2-lea război mondial. fotograf: Kurt Hielscher
