17/09/2026
📜 Așezat pe malul stâng al brațului Borcea, la întâlnirea dintre terasa Dunării și întinsa zonă a bălților, Călărașiul și-a construit destinul istoric în strânsă legătură cu apa. Poziția sa geografică, în apropierea Dunării și față în față cu Silistra, pe unul dintre vechile drumuri care legau fluviul de Bărăgan și de interiorul Țării Românești, a făcut ca această așezare să aibă, de timpuriu, o vocație aparte.
Urmele de locuire descoperite pe teritoriul actualului municipiu coboară până în neolitic, vestigiile culturilor Hamangia, Boian și Gumelnița, precum și cele ale epocilor ulterioare demonstrând vechimea comunităților care au trăit în acest spațiu. Descoperirile de amfore și monede grecești, ca și urmele civilizației romane și bizantine, arată că oamenii de aici au fost conectați încă din vechime la marile circuite de schimb și de circulație ale Dunării.
În Evul Mediu, importanța locului crește. Două așezări – Crăceni, devenit ulterior Măgureni, și Lichirești – sunt legate de evoluția viitorului oraș. În 1445, oamenii de pe malul Borcii puneau la dispoziția lui Vlad Dracul zeci de bărci pentru expediția spre Silistra, fapt care ilustrează rolul comunității locale în navigația și circulația pe Dunăre. Mai târziu, Lichireștiul se dezvoltă în legătură cu drumul Silistrei, iar stabilirea aici a călărașilor ștafetari, curierii domniei care asigurau legătura dintre București și Constantinopol, avea să dea localității numele sub care o cunoaștem astăzi.
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, Călărașiul dobândește profil comercial. Menționat ca târg în 1734, localitatea beneficia de port, de bogăția agricolă și piscicolă a regiunii și de poziția sa pe drumul către Silistra. Dunărea și Borcea deveneau astfel nu numai elemente ale peisajului, ci adevărate axe ale dezvoltării economice.
Un moment decisiv în devenirea orașului este anul 1833, când reședința județului Ialomița este mutată de la Urziceni la Călărași. Noua funcție administrativă accelerează modernizarea localității, iar emanciparea de sub stăpânirea Epitropiei Spitalului Colțea, consfințită de domnitorul Barbu Știrbei în 1852, deschide drumul unei dezvoltări urbane și economice accelerate. Până la Marea Unire, Călărașiul devine un important centru comercial și administrativ, în care portul, comerțul cu cereale și produse ale regiunii, meșteșugurile și mica industrie se împletesc cu dezvoltarea școlii, administrației și vieții culturale.
În perioada interbelică, orașul cunoaște o nouă etapă de modernizare. Populația crește, infrastructura urbană se dezvoltă, iar presa, teatrul, concertele și viața intelectuală îi dau Călărașiului un profil cultural remarcabil. Orașul de la Borcea devenise deja un centru urban important al sud-estului României.
După 1948, destinul economic al Călărașiului este dominat de industrializare. Apar marile întreprinderi și, începând din anii '70, combinatul siderurgic, iar dezvoltarea industrială atrage mii de oameni și transformă profund structura orașului. În 1981, Călărașiul devine reședința noului județ Călărași, statut pe care îl păstrează până astăzi.
După 1989, municipiul intră într-o nouă etapă a evoluției sale. Industria nu mai poate constitui singurul fundament al dezvoltării, iar atenția se îndreaptă tot mai mult către resursele pe care orașul le-a avut dintotdeauna: Dunărea și Borcea, peisajul bălților, portul, spațiile naturale, patrimoniul istoric și cultural și posibilitățile de agrement.
În această perspectivă trebuie înțeleasă și recenta decizie a Guvernului României de a atesta Zona de sud a municipiului Călărași ca stațiune turistică de interes local, prin Hotărârea Guvernului nr. 936 din 31 octombrie 2025. Nu este o ruptură față de istoria orașului, ci, într-un anumit sens, o revenire la una dintre vocațiile sale fundamentale.
Zona de sud concentrează tocmai acele elemente care au însoțit dezvoltarea Călărașiului de-a lungul secolelor: contactul direct cu Dunărea și Borcea, peisajul specific al bălților, spațiile naturale și posibilitățile de agrement. Recunoașterea oficială creează premise pentru dezvoltarea infrastructurii turistice, pentru atragerea de investiții și fonduri, pentru diversificarea economiei locale și pentru promovarea municipiului ca destinație de relaxare, agrement și turism de weekend.
Astfel, istoria Călărașiului poate fi privită ca o succesiune de etape în care apa și poziția geografică au reprezentat permanent un avantaj: de la comunitățile preistorice de pe malul Borcei, la Lichirești și „satul călărașilor”, de la târgul de pe drumul Silistrei și orașul liber din 1852, la capitala județului Ialomița, municipiul industrial al secolului XX și, astăzi, la un oraș care își redescoperă și își valorifică vocația turistică.
La cotul Borcei, istoria și natura se întâlnesc. Iar viitorul Călărașiului poate fi construit tocmai prin punerea lor în valoare.
Prof. dr. Constantin TUDOR
Cetățean de onoare al municipiului Călărași
