Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului

16/09/2026

🏆 Andrzej Poczobut, laureatul Premiului Platformei Memoriei și Conștiinței Europene 2026

Membrii Platformei Memoriei și Conștiinței Europene l-au desemnat pe jurnalistul și activistul pentru drepturile minorității poloneze din Belarus Andrzej Poczobut drept laureat al Premiului Platformei 2026.

Jurnalist independent și apărător al drepturilor omului, Poczobut a fost arestat de autoritățile belaruse în martie 2021 și condamnat, în februarie 2023, la opt ani de detenție. A fost eliberat la 28 aprilie 2026, după mai mult de cinci ani petrecuți în detenție.

Premiul acordat de Platformă recunoaște angajamentul său pentru libertatea de exprimare, drepturile omului și păstrarea memoriei istorice.

IICCMER este membru al Platformei Memoriei și Conștiinței Europene încă de la înființarea acesteia, la 14 octombrie 2011. Platforma reunește instituții și organizații europene implicate în cercetarea trecutului totalitar și în păstrarea memoriei victimelor regimurilor represive.

Felicitări, Andrzej Poczobut!

🏆 We are delighted to announce the laureate of the Prize of the Platform 2026 – Andrzej Poczobut.
In a democratic vote open to all members of the Platform of European Memory and Conscience, Andrzej Poczobut was chosen by a clear majority of votes as this year’s laureate.

📰Andrzej Poczobut (b. 1973) is a Belarusian independent journalist, activist of the Polish minority in Belarus, and a long-time prisoner of conscience of Lukashenka’s regime. Since becoming an independent journalist in the late 1990s, he has consistently stood up for freedom of speech, human rights and the truth about Belarus’s past and present.
⚖️ For his commitment to these values, Poczobut faced years of persecution, intimidation, arrests, searches and confiscation of his property. Tried in three consecutive criminal cases and convicted in two, he spent a total of seven years in some of the harshest Belarusian prisons and labour camps (‼️). One of the charges against him was connected to his efforts to preserve the memory of the heroes of the anti-totalitarian resistance during and after the Second World War.
Released in 2026 following international pressure, including from the European Union and the United States, Andrzej Poczobut now resides in Poland and is receiving medical treatment for illnesses contracted during his imprisonment. Despite everything he has endured, he has publicly stated that he intends to return to Belarus and continue his struggle for human rights.

▶️ We are proud that such a courageous and principled person will receive the Prize of the Platform 2026. His story is a powerful reminder that defending truth, freedom and historical memory can come at an enormous personal cost — and that there are people who remain committed to these values regardless of the price.

🎉 Congratulations, Andrzej Poczobut! 🕊️

Photo credit: Mariusz Kubik / CC BY 4.0

16/09/2026

📅 Azi în istorie | 16 septembrie 1953

La 16 septembrie 1953, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a aprobat, prin Hotărârea nr. 3135, noile norme ortografice ale limbii române, elaborate de Academia RPR.

Una dintre cele mai vizibile schimbări a fost eliminarea literei „â” și înlocuirea ei cu „î” în toate pozițiile. Astfel, „mână”, „când” și „gând” deveneau „mînă”, „cînd” și „gînd”, iar „român” și „România” se scriau „romîn” și „Romînia”.

Schimbarea era justificată prin simplificarea ortografiei și aplicarea mai consecventă a principiului fonetic: „â” și „î” notează același sunet, iar ideea folosirii unei singure litere fusese susținută de unii lingviști și înainte de instaurarea regimului comunist.

Reforma din 1953 a fost însă adoptată într-o perioadă în care instituțiile culturale și academice fuseseră reorganizate de regimul comunist, iar cultura și cercetarea erau puternic influențate de orientările ideologice ale epocii. Schimbările ortografice au fost discutate ulterior și în raport cu contextul mai larg al sovietizării.

Noile norme nu priveau doar folosirea lui „î”. Ele reglementau și alte aspecte ale scrierii, printre care folosirea cratimei în forme precum „s-a dus” și „m-a văzut”.

Normele au intrat în vigoare la 1 aprilie 1954, iar în învățământ au început să fie aplicate din anul școlar 1955–1956.

În 1965, litera „â” a fost reintrodusă în „român”, „România” și cuvintele din aceeași familie. Revenirea generală la folosirea lui „â” în interiorul cuvintelor a fost decisă de Academia Română în 1993.

14/09/2026

📅 Azi în istorie | 14 septembrie 1951

La 14 septembrie 1951, Gheorghe Arsenescu, unul dintre liderii rezistenței armate anticomuniste din Muscel, a fost grav rănit într-o ambuscadă a Securității. Deși împușcat, a reușit să scape și și-a continuat existența clandestină.

⛰️ Colonel al Armatei Române, Arsenescu se implicase încă din 1948 în organizarea rezistenței anticomuniste din zona Muscelului. În 1949, a colaborat cu Toma Arnăuțoiu și alți membri ai rezistenței din zonă. Urmărit de Securitate, s-a ascuns ani la rând, fiind adăpostit o lungă perioadă de familia Poștoacă, în apropiere de Câmpulung-Muscel.

⚖️ Gheorghe Arsenescu a fost capturat abia în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 1960. Condamnat la moarte în 1962 pentru activitatea sa în rezistența anticomunistă, a fost executat la 29 mai 1962, în Penitenciarul Jilava.

11/09/2026

📅 Azi în istorie | 11 septembrie 1978

La 11 septembrie 1978, Gheorghi Markov, scriitor și jurnalist bulgar stabilit în Marea Britanie, murea la Londra, la patru zile după ce fusese victima unui atac cu ricină.

📻 Plecat din Bulgaria în 1969, Markov devenise un critic al regimului comunist condus de Todor Jivkov. Stabilit la Londra, a colaborat cu BBC, Radio Europa Liberă și Deutsche Welle, iar în emisiunile sale a vorbit despre realitățile politice din țara pe care o părăsise.

☂️ La 7 septembrie 1978, în apropierea podului Waterloo din Londra, Markov a simțit o înțepătură în coapsă. În apropierea sa se afla un bărbat cu o umbrelă. La scurt timp, starea lui Markov s-a deteriorat, iar acesta a fost internat. A murit patru zile mai târziu, la vârsta de 49 de ani.

🔬 Investigațiile au scos la iveală un mic proiectil metalic în corpul său, iar examinările ulterioare au indicat otrăvirea cu ricină, o toxină extrem de puternică. Circumstanțele atacului au făcut ca moartea lui Markov să devină unul dintre cele mai cunoscute cazuri de asasinat politic din timpul Războiului Rece.

🕵️ Cazul a fost pus în legătură cu serviciile secrete ale Bulgariei comuniste, iar mărturii apărute ulterior au indicat și implicarea KGB. Anchetele nu au dus însă la identificarea și condamnarea autorului atacului.

10/09/2026

📅 Azi în istorie | 10 septembrie 1951

La 10 septembrie 1951 începea, la Tribunalul Militar București, „procesul spionilor Vaticanului”, unul dintre procesele-spectacol de tip stalinist instrumentate de regimul comunist în anii ’50. Judecarea celor zece inculpați s-a desfășurat până la 17 septembrie.

⛪ Acțiunea se înscria într-o campanie mai amplă de represiune împotriva Bisericii Catolice. În 1948, autoritățile comuniste denunțaseră Concordatul cu Vaticanul, iar în 1950 Nunțiul Apostolic fusese expulzat din România. Regimul comunist a declanșat o amplă represiune împotriva ierarhiei, clerului și credincioșilor catolici.

⚖️ În fața instanței au fost aduși zece inculpați: episcopul romano-catolic de Timișoara Augustin Pacha, episcopii clandestini Iosif Schubert și Adalbert Boros, preoții Clement Gatti, Ioan Heber și Iosif Waltner, precum și patru laici – Eraldo Pintori, Lazăr Ștefănescu, Gheorghe Săndulescu și Petre Țopa. Ei au fost acuzați, între altele, de trădare și complot „în slujba Vaticanului” și a unui presupus „centru de spionaj italian”.

🔒 La final, cinci dintre inculpați au fost condamnați la pedepse pe viață, iar ceilalți cinci au primit pedepse cuprinse între 10 și 18 ani. Augustin Pacha a fost condamnat la 18 ani de temniță grea, iar Iosif Schubert și Adalbert Boros s-au numărat printre cei condamnați pe viață.

Prin această acțiune, regimul urmărea și compromiterea Nunțiaturii Apostolice din România, prezentată drept centru al unei activități de spionaj în favoarea Vaticanului. Represiunea împotriva clerului catolic avea să continue prin noi arestări și procese.

08/09/2026

În perioada 6–10 septembrie 2026, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc participă, în calitate de partener, la Școala internațională de vară pentru tineri cercetători „Against «Myopic Memory»: Youth and the Politics of Memory”, organizată la Cluj-Napoca de Universitatea Babeş-Bolyai.

IICCMER este reprezentat în cadrul programului de dr. Luciana Jinga, membră a Comitetului științific al școlii de vară, care a susținut atelierul „Remembering in the 21st Century: Counter-Memory and the Archives”.

Felicităm organizatorii pentru programul academic consistent, atmosfera deschisă și cadrul excelent oferit dialogului interdisciplinar. Le mulțumim, de asemenea, participanților pentru implicare, întrebările provocatoare și generozitatea intelectuală care au transformat atelierul într-un autentic spațiu de reflecție și schimb de idei.

IICCMER se bucură să fie partener al acestui proiect, alături de Society for Romanian Studies, Școala Doctorală a Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Școala Doctorală „Alexandru Piru” a Facultății de Litere din cadrul Universitatea din Craiova.

07/09/2026

🎒 Începutul unui nou an școlar arăta diferit în România comunistă

Dincolo de uniforme, matricole, manuale și revederea colegilor, școala funcționa într-un sistem în care educația era strâns legată de obiectivele politice și economice ale regimului.

În 1978, Legea educației și învățământului stabilea că procesul educativ trebuia să asigure însușirea de către elevi și studenți a politicii și ideologiei Partidului Comunist Român. Tot prin lege, învățământul era integrat cu producția, iar elevii și studenții participau la activități productive.

Organizațiile de copii și tineret, uniformele și însemnele, educația ideologică, și, pentru mulți elevi și studenți, participarea la activități agricole au făcut parte, în forme și proporții diferite de-a lungul perioadei comuniste, din experiența școlară.

📚 Am adunat în carusel cinci aspecte ale vieții de elev din România comunistă.

💬 Tu cm îți amintești începutul anului școlar în acea perioadă? Povestește-ne în comentarii.

02/09/2026

📅 Azi în istorie | 2 septembrie 1958

La 2 septembrie 1958, Iosif Capotă și Alexandru Dejeu, lideri ai unui grup de rezistență anticomunistă din zona Huedinului, au fost executați la Penitenciarul Gherla.

Iosif Capotă, medic veterinar și membru al Partidului Național Țărănesc, candidase din partea PNȚ la alegerile din 1946. Alături de medicul Alexandru Dejeu, a desfășurat o activitate de opoziție față de regimul comunist. Grupul lor, cunoscut sub numele de Frontul Național Creștin „Iuliu Maniu” – Gruparea pentru Libertate, Patrie și Cruce („Capotă-Dejeu”), a activat în zona Huedinului până în decembrie 1957. Acțiunile sale au avut un caracter preponderent nonviolent și au inclus organizarea și răspândirea de manifeste anticomuniste.

În decembrie 1957, Capotă și Dejeu au fost arestați de Securitate. Procesul lotului „Capotă-Dejeu”, care a implicat aproximativ 50 de persoane, s-a desfășurat în 1958 la Tribunalul Militar Cluj. La 8 iulie 1958, cei doi au fost condamnați la moarte, iar sentințele au fost executate la Gherla, la 2 septembrie. Ceilalți inculpați au primit pedepse grele cu închisoarea și munca silnică.

01/09/2026

Un spectacol emoționant, un proiect care continuă în 2027

Ieri, 31 august, la Palatul Cotroceni, „DOSARELE SIBERIEI”, spectacolul-document în regia lui Petru Hadârcă, a adus în fața publicului drama deportărilor și represiunii staliniste. Un spectacol puternic, care a adus istoria mai aproape de noi.

Astăzi, la IICCMER, alături de Muzeul Național Cotroceni și Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, am prezentat proiectul itinerant din 2027, care va reuni:
• spectacolul-document „DOSARELE SIBERIEI”
• expoziția „REZISTENȚII. AMINTIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ”
• o componentă educațională dedicată în special profesorilor

Teatru, memorie și educație, reunite într-un proiect care va ajunge în mai multe comunități.

Continuăm. Cu noi proiecte, noi întâlniri și aceeași misiune: să păstrăm memoria vie.

31/08/2026

📅 Azi în istorie | 31 august 1944

La 31 august 1944, trupele URSS au intrat în București, la opt zile după înlăturarea regimului condus de Ion Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Unități ale Armatei Roșii au defilat prin Capitală, după ce trupele germane fuseseră îndepărtate din oraș de armata română.

Prezența trupelor URSS a fost însoțită încă din primele zile de jafuri, confiscări și alte abuzuri asupra populației. La 31 august, prim-ministrul Constantin Sănătescu consemna în jurnal nemulțumirile provocate de militarii care jefuiau și confiscau automobile și relata demersurile sale pe lângă comandamentul sovietic pentru evitarea jafurilor și omorurilor.

România nu semnase încă armistițiul cu Puterile Aliate. Convenția de Armistițiu avea să fie semnată la Moscova la 12 septembrie 1944, în condițiile unei prezențe militare sovietice care avea să influențeze decisiv evoluția politică a României în anii următori.