13/09/2026
🐶 Lia nu a fost cățelușa care a venit din prima să ceară atenție. Când a ajuns acasă la Andrei, îi era teamă de multe lucruri și a avut nevoie de timp ca să se obișnuiască. Astăzi, însă, este „umbra lui” și știe foarte bine unde se simte în siguranță.
„Am avut câini în copilărie și, de ceva timp, mă gândeam să am din nou unul. Înainte locuiam într-un spațiu mai mic, dar când m-am mutat și am avut mai mult loc, am decis că e momentul. Nu am vrut să cumpăr un câine, am preferat să adopt. Am ajuns la târgul din Parcul Tineretului, pe 11 mai, și acolo am văzut-o pe Lia. Avea aproximativ patru luni și, când am văzut-o, am zis: «Ea este». Când a ajuns acasă, avea niște frici destul de puternice: de sticle, de spații închise, de garaje subterane. La început nu voia să iasă din casă, iar după ce ieșea nu mai voia să intre. Totul era necunoscut și, uneori, trebuia să o iau în brațe. Cu timpul, însă, s-a obișnuit cu apartamentul și a început să capete încredere. Am dus-o și la dresaj, pentru că am vrut să lucrăm și la partea asta. Și cu făcutul nevoilor a fost o perioadă de acomodare, fiind încă pui. Am observat locurile în care prefera să facă și acolo i-am pus alezele. A învățat repede și nu a făcut prăpăd prin casă. De fapt, Lia poate fi trecută liniștit la panoul câinilor cuminți: nu a ros nici măcar un papuc. A avut doar o mică tentativă cu peretele, dar s-a oprit după câteva încercări. Lia este foarte cuminte și extrem de sociabilă cu animalele. Cu oamenii este mai rezervată, dar când vede un câine sau o pisică, nu mai există nimic în jur. Vrea să se joace și să fie prietenă cu toată lumea, chiar și cu cei care nu sunt la fel de dornici de prietenie. 😄 Primele drumuri cu mașina au fost o corvoadă. Până la veterinar aveam doar doi kilometri și deja era o aventură. Vărsa foarte mult. La un moment dat, recordul a fost de șase ori într-un drum de 100 de kilometri. Am început cu drumuri scurte și, ușor-ușor, s-a obișnuit. Acum mergem împreună în locuri noi, iar interacțiunea cu oameni și medii diferite o ajută să treacă peste frici. Pentru mine, Lia este un fel de umbră. Oriunde sunt eu, este și ea. Și asta mi se pare cel mai special: chiar și atunci când îi era frică de tot ce era în jur, știa că dacă vine și stă lângă mine, este în regulă. Dacă mă întrebați cm mi-a schimbat viața, sincer, m-a făcut să realizez că încă nu sunt pregătit să am copii. 😄 Un câine este o responsabilitate mai mică, evident, dar tot o responsabilitate. Și nu regret nicio secundă alegerea. Cred că cel mai important și frumos lucru este că Lia știe cine este omul ei și unde se simte în siguranță. Nu cred că se poate explica în cuvinte cât de mult înseamnă asta.”
Adoptă un cățel ASPA și vei fi mai fericit! ❤️
