09/09/2026
𝐃𝐞𝐜𝐥𝐚𝐫𝐚ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬ă - 𝐃𝐞𝐩𝐮𝐭𝐚𝐭 𝐑𝐨𝐝𝐢𝐜𝐚 𝐍𝐚𝐬𝐬𝐚𝐫 (𝐏𝐒𝐃)
Ce le lăsăm copiilor noștri: o școală care îi pregătește pentru viitor sau una care îi lasă în urmă?
Porțile școlilor s-au redeschis din nou, iar pentru milioane de copii a fost începutul unui nou drum. Pentru părinți, o nouă speranță, iar pentru profesori, o nouă responsabilitate.
Pentru noi, cei care decidem aici, în Parlament, ar trebui să fie însă și un moment de sinceritate.
Unde este școala românească în anul 2026?
Răspunsul nu este unul confortabil.
La Evaluarea Națională din iunie 2026, după probele susținute de absolvenții clasei a VIII-a, aproximativ 79% dintre elevi au obținut media cel puțin 5. Asta înseamnă că aproximativ unul din cinci elevi nu a atins acest prag. Mai mult, la matematică, doar 74,3% dintre elevi au obținut cel puțin nota 5. Sunt cifre care trebuie să ne dea de gândit.
La Bacalaureatul din prima sesiune a anului 2026, rata finală de promovare, după contestații, a ajuns la 76,9%, față de 74,3% în prima sesiune din 2025. Este o creștere, dar nu una care să poată ascunde problema de fond: aproape un sfert dintre candidații prezenți nu au promovat.
Dar examenele sunt doar fotografia de moment. Problema adevărată este ceea ce se află în spatele lor.
Cele mai recente rezultate PISA disponibile în 2026 sunt cele din 2022. Ele arată că 49% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la matematică, 42% la citire și 44% la științe. Media OECD este de 31% la matematică, 26% la citire și 24% la științe.
Iar comparația cu țările din regiune este relevantă.
La matematică, nivelul minim este atins de 51% dintre elevii români, față de 71% în Ungaria și 77% în Polonia. La citire, România are 58%, față de 74% în Ungaria și 78% în Polonia. La științe, România are 56%, în timp ce Ungaria ajunge la 77%, iar Polonia la 81%.
Nu este vorba despre statistici abstracte. Este vorba despre copii care, la 15 ani, pot ajunge să nu poată înțelege corect un text, să nu poată aplica o operație matematică într-o situație reală sau să nu poată interpreta o informație științifică elementară.
Și există o altă cifră care ar trebui să ne îngrijoreze profund: în 2025, România a avut o rată de 15,5% a tinerilor de 18-24 de ani care părăsesc timpuriu educația și formarea, cea mai mare din Uniunea Europeană, în condițiile unei medii europene de 9,1%. Polonia se află la aproximativ 4%, iar Croația la numai 2,1%.
Așadar, problema României nu este că nu avem copii inteligenți. Avem copii extraordinari. Problema este că sistemul nu reușește să transforme suficient de mult din acest talent în competență, performanță și șanse reale în viață.
România nu mai are nevoie de o administrație care să bifeze începutul anului școlar, examenele și modificările de programe. Avem nevoie de o strategie națională pentru competențele de bază, cu obiective măsurabile și cu rezultate evaluate anual.
Viitorul ministru al Educației va avea ca misiune principală să pună în centrul mandatului său exact urgențele sistemului: alfabetizarea funcțională, matematica de bază, reducerea abandonului, diferența uriașă dintre rural și urban, sprijinirea profesorilor și recuperarea copiilor care rămân în urmă.
Statul trebuie să intervină înainte ca elevul să ajungă la examen și să constatăm că a rămas în urmă. Trebuie să existe evaluare și intervenție remedială încă din ciclul primar, programe de lectură și matematică funcțională, profesori sprijiniți și recompensați pentru performanță, consiliere, masă caldă, transport și programe dedicate comunităților vulnerabile. Trebuie să investim în școlile din mediul rural cu aceeași seriozitate cu care investim în școlile performante din marile orașe. Și trebuie să folosim tehnologia nu pentru a moderniza doar aspectul școlii, ci pentru a moderniza felul în care copiii învață.
Uniunea Europeană însăși atrage atenția că România are probleme persistente privind competențele de bază, inegalitățile educaționale și legătura dintre educație și competențele cerute pe piața muncii.
În fiecare an spunem că educația este prioritate națională. Poate că a venit timpul să demonstrăm acest lucru nu prin discursuri, ci prin rezultate.
Copiii României nu au nevoie de promisiuni. Au nevoie de o școală care să nu-i abandoneze atunci când rămân în urmă. Statul român nu trebuie să se mulțumească să numere câți copii au trecut un examen. Trebuie să se întrebe câți dintre ei au învățat cu adevărat. Pentru că adevărata performanță a unei școli nu este numărul de diplome pe care le produce. Este numărul de vieți pe care reușește să le schimbe.
Iar dacă vrem o Românie puternică peste zece, douăzeci sau treizeci de ani, trebuie să începem prin a construi astăzi școala în care copiii acelei Românii să poată reuși.
Deputat PSD București,
Rodica Nassar
