14/09/2026
100 de ani de la darea în folosinţă a primei locomotive româneşti pentru ecartament normal, „Regele Ferdinand”, construită la Reşiţa
După Marea Unire, rețeaua feroviară a României avea nevoie să fie integrată, deoarece provinciile istorice aveau sisteme de exploatare, ecartamente și reglementări diferite (moștenite din sistemele austro-ungar, rus și cel din Vechiul Regat). Pe căile ferate române circulaseră până atunci doar locomotive cu aburi importate din țări precum Germania, Olanda, Franța, Ungaria, Austria sau Belgia.
Legea pentru organizarea și exploatarea căilor ferate din 1925 a fost un pilon central în procesul de unificare administrativă și modernizare a infrastructurii feroviare a României Mari. Adoptarea acestei legi a urmărit centralizarea dezvoltării rețelei feroviare de către instituția CFR, care a obținut un statut juridic modern, autonomie administrativă și financiară, cu un buget propriu separat de cel general al statului, funcționând pe principii comerciale. Aceste reglementări prevedeau normele pentru construirea de noi linii, întreținerea materialului rulant și standardizarea proceselor de exploatare şi ele au pus bazele tehnice și juridice care au permis, a sfârșitul anilor `20, adoptarea regulilor economice ale unei regii autonome. În august 1929 a fost adoptată și o lege pentru construcția de locomotive și vagoane în țară.
Complexul Industrial Reșița este una din cele mai vechi uzine din Europa, devansând, la data inaugurării sale, în 1771, unități industriale de renume precum Krupp Germania (1811), MAN (1834) sau Skoda (1851). Un sector de bază dezvoltat la Reșița, începând cu 1872, este cel legat de transporturile feroviare, în profilul de fabricație al uzinei intrând tipuri variate de echipament feroviar: locomotive cu abur (inclusiv reparaţii), roţi montate (inclusiv osii şi stele), bandaje, poduri metalice şi schimbătoare de cale ferată.
În 1872 a fost construită la Uzina Metalurgică din Reșița prima locomotivă cu aburi, după proiectele inginerului austriac John Haswell, directorul fabricii de locomotive StEG din Viena, și era destinată tracțiunii trenurilor pe liniile cu ecartament îngust de 948 mm, pe rutele: Reșița – Bocșa – Ocna de Fier și Reșița – Secu. Locomotiva avea numărul de circulație „2” și se numea RESICZA. Avea două osii cuplate, o putere de 45 cai putere putea atinge o viteză de 25 km/h.
După 1925, importurile de material rulant au fost reduse, iar nevoia de vagoane și locomotive a fost acoperită aproape exclusiv de uzinele Reșița și Malaxa. În ceea ce privește vagoanele de marfă și vagoanele de călători, acestea erau furnizate de cele două mari fabrici, ASTRA Arad (fosta „Johann Weitzer”, fondată în 1891) și UNIO Satu Mare (fondată în 1911). Prima locomotivă proiectată în România, fabricată integral în țară după 1919, a fost construită în 1925 la Uzinele de Fier și Domeniile Reșița. Aceasta era destinată căilor ferate cu ecartament îngust (700 mm) și se numea „PRINCE CAROL”. (Sursa: Horia Holban, Gheorghe Tărtăcuță, „Istoria Locomotivelor și a Căilor Ferate din Banatul Montan”, 2007)
Prima locomotivă pentru ecartament standard a fost fabricată de uzinele din Reșița în 1926. Numărul locomotivei era 50.243 și se numea „REGELE FERDINAND”. Primul parcurs de probă a fost făcut la 10 Iunie 1926, pe traseul Reșița – Bocșa Montană în prezența Regelui Ferdinand, a Reginei Maria și a Principesei Ileana.
Alături de Majestățile lor au participat Prim Ministrul Alexandru Averescu, Ing. Constantin Orghidan – Director General al UDR, Ing. Adalbert Veith – Administrator delegat al Uzinelor, Ing. Ștefan Pretoianu, Director General CFR și Generalul Paul Angelescu.
Regina Maria a consemnat în jurnalul său vizita la Reșița, începută pe 10 iunie, „o frumoasă zonă cu păduri și dealuri [...] Reșița este cea mai mare zonă industrială din țară. Acolo se lucrează produse de metalurgie, de la muniții până la poduri, locomotive, șine de cale ferată, tunuri, obuze precum și multe alte produse.
Trenul nostru, sosind acolo, aproape că a intrat în uzină. Este un sat întreg și marea fabrică, cu toate secțiile ei, construite una deasupra celeilalte, pe marginea unui deal. Am fost duși cu un trenuleț cu vagoane deschise și am vizitat toate enormele ateliere situate pe diferite nivele.
Foarte interesant. Nu-ți vine să crezi cm a putut o minte omenească să inventeze asemenea mașini extraordinare. Firește că în unele secții era un zgomot îngrozitor, iar în altele o căldură înfiorătoare. Noi am văzut cm se topește fierul, cm se prelucrează oțelul. Am văzut metalul ieșind, în valuri, din foc și ciocanele uriașe bătându-l ca să-l modeleze. Extrem de fascinant și uimitor.” (Sursa: ANR, fond Casa Regală-Regina Maria Memorii, dosar 156, f. 142-146).
A doua zi, înalții oaspeți au vizitat mina Anina. Regina a apreciat natura din zonă, comparând-o cu Pădurea Neagră și Sinaia. A fost impresionată și de munca inginerilor care au realizat cele două lacuri artificiale de unde se ia apa pentru mina Anina și pentru uzina Reșița, de fabrica de cocs și de atelierul în care se fac locomotivele și mașinile cu abur.
La 14 Septembrie 1926 a fost recepționată oficial de către Căile Ferate Române locomotiva tip E-h2, Nr. Fabricație 3, Nr. Exploatare 50.243 – Regele Ferdinand.
În Buletinul Căilor Ferate din septembrie 1926, preluarea de către CFR a Locomotivei 50.243 – „Regele Ferdinand” este descrisă astfel: „În momentul în care domnul ministru al comunicațiilor strigă Trăiască Regele, al cărui nume locomotiva îl poartă, pânza – care acoperea numele Regelui gravat în litere de aur pe mașină – cade. Fanfara intonează imnul regal, toate sirenele uzinelor șueră, salve de tun izbucnesc, asistența ovaționează numele Suveranului. Locomotiva pornește elegant, ușor, condusă de personalul CFR care a luat în primire mașina. Este un moment înălțător și emoționant. În ochii multora se văd lacrimi”.
Într-un interviu pentru Radio Reşiţa, istoricul Bogdan Andrei Mihele descrie amănunţit Locomotiva 50.243, care a fost „prima locomotivă cu ecartament normal fabricată la noua Fabrică de Locomotive din Reșița, după inaugurarea acesteia în luna noiembrie 1922.
Aceasta a fost fabricată după proiectele locomotivei germane G-10, seria 50.100, modernizată și adaptată pentru condițiile locale.Pentru fabricarea ei a fost achiziționată licența de la firma August Borsig din Berlin – Tegel. Ea a fost proiectată pentru remorcarea trenurilor grele de marfă și a fost dotată cu supraîncălzitor tip Schmidt, regulator cu supapă tip Fritz – Wagner, frână cu aer comprimat Westinghouse, sac de nămol opus domului de apă, acționat pneumatic din cabină.
Îmbunătățirile care au fost aduse proiectului inițial de către Biroul Tehnic al Uzinelor de Fier și Domeniilor din Reșița au cuprins introducerea arderii mixte cu păcură și cărbuni prin utilizarea pulverizatorului tip Cosmovici, adoptarea supapei de siguranță de tip Pope – Coale, a injectorului de apă cu abur de emisie, a grătarului acționat din marchiza mecanicului, aplicarea tiranților de oțel la bolta focarului, nisipar acționat pneumatic etc.
Datorită acestor îmbunătățiri, locomotivele seria 50.100 se vor ridica la nivelul celor mai bune locomotive europene din acea vreme. Locomotiva avea 5 osii motoare, cu diametrul roților de 1,4 metri, greutatea pe osie de 14,94 tf, o forță de tracțiune de 15700 kgf, viteza (în terminologia epocii, iuțeala) maximă de 60 km/h, fiind destinată în primul rând trenurilor de marfă, dar a fost folosită și pentru tractarea trenurilor de călători.
Acest tip de locomotive putea tracta trenuri de 1150 de tone cu viteza maximă de 60 km/h și trenuri grele de marfă de până la 1790 de tone cu o viteză maximă de 45km/h.
Probele efectuate la aceste locomotive au dat rezultate foarte bune în privința calității de putere și a prestațiilor. Datorită acestui fapt s-a hotărât continuarea acestei serii la Uzinele de Fier și Domeniile din Reșița, iar din anul 1928 și la Uzinele Malaxa din București.” (Sursa: www.radioresita.ro)
