Departamentul relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului

20/06/2026

🕯️🇷🇴 Drum lin către stele, domnule general (rtr.) Ștefan Dimofte!
România a pierdut ieri unul dintre ultimii săi mari eroi. Generalul (rtr.) Ștefan Dimofte, veteran de război, simbol al demnității, curajului și al iubirii de Patrie, a plecat la ceruri la venerabila vârstă de 104 ani, lăsând în urmă o viață trăită cu onoare, sacrificiu și credință.
🔹️S-a născut la 15 martie 1922, în localitatea Gloduri, astăzi Izvorul Berheciului, județul Bacău, într-o familie modestă, cu șapte copii. Încă din copilărie a învățat valoarea muncii, a respectului și a responsabilității.
🔹️A urmat școala primară în satul natal, apoi cursurile Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, iar în toamna anului 1939 a fost admis la Școala Militară de Maiștri Militari Armurieri de pe lângă Arsenalul Armatei, urmând, în paralel, și cursurile liceului industrial.
🔹️Despre acea perioadă, domnia sa povestea cu modestia și emoția caracteristice marilor oameni:
📝 „Practica o făceam la Arsenalul Armatei și la Pirotehnia Armatei, care era amplasată pe Splaiul Dâmboviței. Am dat bacalaureatul în anul 1942, absolvind printre primii liceul.”
🔹️La 1 martie 1944, destinul său s-a schimbat pentru totdeauna. A plecat pe front, fiind încadrat în Regimentele 21 și 26 Artilerie, în funcția de maistru armurier.
🔹️A trecut prin Turnu Măgurele, Galați, Tecuci, Bârlad și Iași, apropiindu-se de Basarabia, unde războiul cu trupele sovietice era în plină desfășurare.
🔹️Cu aceeași luciditate impresionantă, își amintea:
📝 „După 23 August 1944 am primit ordin să mergem la bateriile care se retrăgeau. Pe toate drumurile erau mașini și armament de fabricație germană, abandonate. În perioada 1944-1945 am luptat pe Frontul de Vest, în Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia și, cu voia lui Dumnezeu, am scăpat teafăr și nevătămat.”
🔹️A supraviețuit războiului, însă a purtat toată viața în suflet memoria camarazilor care nu s-au mai întors acasă.
🔹️Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință” (1945) și Medalia „Serviciul Credincios” (1946).
🔹️În anul 1950 a absolvit Școala Militară de Ofițeri Armament și Muniții din București, primind gradul de locotenent și continuând să slujească Armata Română încă opt ani.
🔹️După trecerea în rezervă, și-a continuat misiunea în slujba oamenilor, activând ca inspector în cadrul Oficiului Județean de Muncă Iași, până la pensionare. Nici atunci nu s-a oprit. A rămas implicat în viața comunității, activând în cadrul Filialei Iași a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, pe care a condus-o în calitate de președinte.
🔹️Recunoștința României a venit și prin numeroase distincții:
🏅 Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării – 2018;
⭐ Avansarea, prin decret prezidențial, la gradul de general cu patru stele, în retragere – 2023;
🏛️ Titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași, al comunei Rădășeni (județul Suceava) și al comunei Izvorul Berheciului (județul Bacău).
🔹️Dincolo de uniformă și decorații, a fost un om al familiei. Se mândrea cu cele patru fiice ale sale, cu nepoții și strănepoții, o parte dintre ei stabiliți în Statele Unite ale Americii.
🔹️Acum, la plecare, lasă în urmă mult mai mult decât o biografie impresionantă. Lasă o lecție de viață. O lecție despre curaj, modestie, credință și iubire de țară.
🖤Funeraliile cu onoruri militare vor avea loc luni, 22 iunie 2026, la Cimitirul Eternitatea din municipiul Iași.
🔹️România își pleacă fruntea în fața unui erou. Cei care au trăit vremuri de război și au luptat pentru libertatea noastră pleacă încet, unul câte unul, însă datoria noastră este să nu îi uităm niciodată.
🇷🇴Vă mulțumim, domnule General, pentru cei 104 ani de demnitate și pentru tot ceea ce ați oferit acestei țări.
Veșnică recunoștință! Veșnică pomenire!🖤
Dumnezeu să vă odihnească în pace! 🕯️🇷🇴
🇷🇴

20/06/2026

𝕰𝖗𝖔𝖎𝖎 𝖓𝖚 𝖒𝖔𝖗 𝖓𝖎𝖈𝖎𝖔𝖉𝖆𝖙𝖆̆!🖤
𝐒𝐮𝐛𝐥𝐨𝐜𝐨𝐭𝐞𝐧𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 (𝐩𝐦.) 𝐈𝐨𝐧𝐞𝐥-𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐢𝐭̦𝐚̆ 𝐃𝐑𝐀̆𝐆𝐔𝐒̦𝐀𝐍𝐔 a căzut la datorie la data de 20 iunie 2006 în teatrul de operații din Afganistan, în timp ce se întorcea dintr-o misiune de patrulare.
Născut la 1 octombrie 1968, Drăgușanu Ionel-Gheorghiță era angajat în armată din anul 1992 și era încadrat la Batalionul 341 Infanterie, supranumit „Rechinii Albi”, din Topraisar. Acesta era căsătorit și avea o fată.
Pentru faptele sale de eroism, a fost avansat la gradul de sublocotenent post-mortem și a fost decorat cu 𝑂𝑟𝑑𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 „𝑆𝑡𝑒𝑎𝑢𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖” 𝑖̂𝑛 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑑𝑒 𝐶𝑎𝑣𝑎𝑙𝑒𝑟 𝑐𝑢 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑚𝑛 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟𝑖 (𝑝𝑜𝑠𝑡-𝑚𝑜𝑟𝑡𝑒𝑚).
În semn de recunoștință pentru sacrificiul suprem, în data de 19.06.2017, sublocotenentului (pm.) Drăgușanu i s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare” al orașului Murfatlar, județul Constanța și, conform H.C.L. nr. 80 din 31.08.2017, o stradă din aceeași localitate îi poartă numele.
𝕮𝖎𝖓𝖘𝖙𝖊 𝖘̦𝖎 𝖔𝖓𝖔𝖆𝖗𝖊 𝖒𝖊𝖒𝖔𝖗𝖎𝖊𝖎 𝖑𝖚𝖎!🖤

18/06/2026

🌸La mulți ani cu sănătate 𝐝𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞𝐢 𝐥𝐭.𝐜𝐨𝐥.(𝐫𝐭𝐫.) 𝐋𝐮𝐜𝐢𝐚 𝐂𝐄𝐑𝐆𝐇𝐈𝐙𝐀𝐍, veterană de război, la împlinirea venerabilei vârste de 98 de ani!💙💛❤️
🌸Doamna Lucia s-a născut pe data de 18 iunie 1928 și a fost una dintre cele mai tinere asistente medicale din Al Doilea Război Mondial. A salvat și îngrijit soldați de la frageda vârstă de 13 ani. A lucrat în perioada 1942-1945 la Spitalul Militar din Constanța, acolo unde răniții veneau direct de pe front pentru operație.
🌸„𝐷𝑒 𝑙𝑎 𝑜 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎̆ 𝑓𝑟𝑎𝑔𝑒𝑑𝑎̆ 𝑚-𝑎 𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑠𝑜𝑟𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑠𝑜𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑒𝑓𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑑𝑟𝑢𝑙 𝐶𝑟𝑢𝑐𝑖𝑖 𝑅𝑜𝑠̦𝑖𝑖, 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑗𝑢𝑡 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑛𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙. 𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑐𝑎𝑑𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑆𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑀𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑈𝑟𝑔𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̦𝑎, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑛𝑢𝑚𝑖𝑡 „𝐷𝑟. 𝐴𝑙𝑒𝑥𝑎𝑛𝑑𝑟𝑢 𝐺𝑎𝑓𝑒𝑛𝑐𝑢”, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑛𝑢𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑎̆. 𝐸𝑟𝑎𝑚 𝑐𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑐𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑠̦𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑎𝑛𝑡 𝑚𝑎̆ 𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑝𝑒 𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎 𝑒𝑙. 𝐼̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑠𝑒𝑚 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎𝑚 𝑝𝑒 𝑡𝑜𝑡̦𝑖.
𝐷𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖, 𝑠𝑜𝑙𝑑𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑙𝑎 𝑙𝑖𝑐𝑒𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑎𝑝𝑟𝑒𝑐𝑖𝑎𝑢, 𝑐𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑒𝑧 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑠̦𝑖 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎𝑚 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡̦𝑖𝑖. 𝐹𝑎̆𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑗𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑖, 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑜𝑟𝑖 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑒𝑎𝑚 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑎𝑠̦𝑖 𝑎𝑐 𝑠̦𝑖 𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑛𝑔𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡̦𝑖, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑢𝑐𝑎̂𝑡 𝑛𝑢 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑚 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡𝑒, 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑎𝑚 𝑝𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒, 𝑓𝑎̆𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑎𝑛𝑒𝑠𝑡𝑒𝑧𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑖̂𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑢 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎 𝑠𝑜𝑟𝑎̆ 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑎𝑛𝑒𝑠𝑡𝑒𝑧𝑖𝑒 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑎̆ 𝑖𝑛ℎ𝑎𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒.
🌸𝑆-𝑎𝑢 𝑑𝑎𝑡 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖. 𝑇̦𝑖𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑎𝑢𝑔𝑢𝑠𝑡 1944, 𝑖̂𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̦𝑎 𝑒𝑟𝑎 𝑖𝑎𝑑𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡. 𝑆𝑒 𝑑𝑎̆𝑑𝑒𝑎𝑢 𝑙𝑢𝑝𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑎𝑒𝑟, 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑙 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒. 𝐸𝑟𝑎 𝑔𝑟𝑜𝑎𝑧𝑛𝑖𝑐. 𝐴𝑚 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑒𝑟 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎𝑡 –𝐷𝑜𝑎𝑚𝑛𝑒 𝑝𝑖𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑛𝑜𝑖. 𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡𝑎̆ 𝑢𝑠̦𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑗𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑡𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑟𝑎̆𝑔𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑢𝑛 𝑎𝑣𝑖𝑜𝑛.”
🌸Poartă ca mărturie, pe antebrațul stâng, cicatricea schijei care a atins-o, pe când avea 14 ani.
🌸„𝐴𝑚 𝑖𝑒𝑠̦𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑎𝑛𝑠𝑒𝑧 𝑢𝑛 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡. 𝑁𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡, 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎̂𝑟𝑑𝑎̂𝑖𝑎𝑢 𝑓𝑒𝑟𝑒𝑠𝑡𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑏𝑜𝑚𝑏𝑒. 𝐴𝑡𝑎𝑐𝑎𝑢 𝑐𝑢 𝑎𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑖𝑎, 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑎𝑢 𝑛𝑒𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑡𝑎𝑡 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑖. 𝑆𝑜𝑙𝑑𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑡𝑒 𝑠𝑒 𝑙𝑖𝑝𝑒𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑖 𝑐𝑙𝑎̆𝑑𝑖𝑟𝑖𝑖, 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑡𝑒𝑗𝑒𝑧𝑒, 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑢𝑠̦𝑖𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑒𝑣𝑎𝑐𝑢𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝑀𝑎𝑖 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̆𝑠𝑒𝑠𝑒𝑚 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑛𝑜𝑖, 𝑜 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎̆ 𝑚𝑖𝑐𝑎̆, 𝑓𝑎̆𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑠𝑢𝑏𝑠𝑜𝑙.
🌸𝑁𝑜𝑟𝑜𝑐 𝑐𝑎̆ 𝑚-𝑎 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑢𝑛 𝑠𝑜𝑙𝑑𝑎𝑡, 𝑚𝑖-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑏𝑜𝑛𝑒𝑡𝑎 𝑗𝑜𝑠 𝑠̦𝑖 𝑚𝑖-𝑎 𝑝𝑢𝑠 𝑜 𝑐𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑝, 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑒𝑟 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑢𝑟𝑔𝑒𝑎𝑢 𝑓𝑙𝑎̆𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑎𝑣𝑖𝑜𝑛 𝑎𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎𝑡.... 𝑑𝑎𝑟 𝑢𝑖𝑡𝑎𝑡̦𝑖, 𝑎𝑖𝑐𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎 𝑚-𝑎 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑠, 𝑎𝑚 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑎𝑏𝑖𝑎 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑖̂𝑛𝑎𝑝𝑜𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑚 𝑠𝑎̂𝑛𝑔𝑒.
🌸𝐴𝑚 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡 𝑧𝑖𝑢𝑎 𝑠̦𝑖 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎, 𝑖̂𝑛 𝑠𝑢𝑏𝑠𝑜𝑙, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑠𝑒𝑑𝑖𝑢. 𝐸𝑟𝑎 𝑝𝑙𝑖𝑛, 𝑔𝑒𝑚𝑒𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒, 𝑛𝑒 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒𝑎𝑢 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡̦𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑡𝑜𝑡, 𝑐𝑢 𝑝𝑙𝑎̆𝑔𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑢𝑠̦𝑐𝑎𝑡𝑒, 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑛𝑔𝑟𝑒𝑛𝑒. 𝑆𝑐𝑜𝑡𝑒𝑎𝑚 𝑔𝑙𝑜𝑎𝑛𝑡̦𝑒 𝑠̦𝑖 𝑓𝑎̆𝑐𝑒𝑎𝑚 𝑎𝑚𝑝𝑢𝑡𝑎̆𝑟𝑖. 𝑁𝑢 𝑡𝑎̆𝑖𝑎𝑚 𝑒𝑢, 𝑒𝑟𝑎𝑚 𝑚𝑖𝑐𝑎̆, 𝑡𝑎̆𝑖𝑎 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑓𝑖𝑒𝑟𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑎̆𝑢. 𝑀𝑎 𝑢𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑝𝑢𝑡𝑢𝑡 𝑠𝑎 𝑓𝑎𝑐 𝑎𝑠̦𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑢𝑛 𝑝𝑢𝑖 𝑛𝑢 𝑝𝑜𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑎𝑖. 𝐸𝑟𝑎𝑚 𝑜 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆.
🌸𝐴𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑢𝑧𝑒𝑎𝑚 𝑝𝑖𝑠𝑖𝑐𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑖𝑎𝑢𝑛𝑎̆ 𝑒𝑟𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑣𝑒𝑟𝑡𝑖𝑠𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑚 𝑎𝑡𝑎𝑐𝑎𝑡̦𝑖. 𝐼𝑛𝑡𝑟𝑎𝑚 𝑖̂𝑛 𝑎𝑙𝑒𝑟𝑡𝑎̆. 𝑆̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟 𝑎𝑠̦𝑎 𝑒𝑟𝑎, 𝑠𝑒 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑝𝑖𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑜𝑚𝑏𝑎𝑟𝑑𝑖𝑒𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑡𝑎𝑐𝑎𝑢 𝑝𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒, 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑙. 𝐸𝑟𝑎 𝑢𝑛 𝑧𝑔𝑜𝑚𝑜𝑡 𝑖𝑛𝑓𝑒𝑟𝑛𝑎𝑙, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑒 𝑏𝑜𝑚𝑏𝑎𝑟𝑑𝑎, 𝑠𝑒 𝑧𝑔𝑢𝑑𝑢𝑖𝑎𝑢 𝑔𝑒𝑎𝑚𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒.
🌸𝐴𝑠̦ 𝑑𝑎 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑡𝑎̆ 𝑚𝑎̆𝑐𝑎𝑟 𝑝𝑒 𝑗𝑢𝑚𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑡 𝑚-𝑎𝑚 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖. 𝑆𝑎̆ 𝑠̦𝑡𝑖𝑡̦𝑖 𝑑𝑢𝑚𝑛𝑒𝑎𝑣𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑎̆𝑟𝑏𝑎𝑡̦𝑖, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑟𝑎̆𝑛𝑖𝑡̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑖, 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑣𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑐𝑟𝑢 "𝑚𝑎𝑚𝑎", 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑣𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑜𝑟𝑎̆. 𝐴𝑠𝑡𝑎 𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑎𝑚."
🌸Doamna Cerghizan nu a fost pe front cu arma în mână, dar a luptat zi și noapte, împreună cu echipa medicală pentru a salva viața soldaților răniți. A fost marcată de suferințele prin care treceau aceștia, dar cu o forță venită de la Dumnezeu a avut puterea să treacă peste greutăți și să îngrijească soldații răniți veniți de pe front.
🌸„𝐴𝑚 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑟𝑎̆𝑐𝑛𝑖𝑡, 𝑑𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑢𝑖𝑚𝑖𝑟𝑒. 𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑖𝑛𝑎̆, 𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑑𝑒-𝑎𝑙 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢, 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑑𝑢𝑠 𝑖̂𝑚𝑝𝑢𝑠̦𝑐𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑔𝑎̂𝑡. 𝐴𝑚 𝑐𝑢𝑟𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑝𝑙𝑎𝑔𝑎, 𝑎𝑚 𝑝𝑢𝑠 𝑝𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠̦𝑖 𝑖-𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑒. 𝑂𝑚𝑢𝑙 𝑒𝑟𝑎 𝑝𝑒 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑝𝑟𝑒 40 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖, 𝑒𝑢 15. 𝑆̦𝑖 𝑖̂𝑙 𝑡𝑜𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑚 𝑝𝑒 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎̆𝑚, 𝑠̦𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑡 𝑎𝑚𝑎̂𝑛𝑎, 𝑎𝑠̦𝑎, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑑𝑜𝑎𝑟𝑎̆. 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑎̂𝑡𝑒𝑣𝑎 𝑧𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑖-𝑎 𝑧𝑖𝑠: 𝐿𝑖𝑐𝑎, 𝑝𝑟𝑒𝑔𝑎𝑡𝑒𝑠̦𝑡𝑒-𝑙, 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎̆𝑚. 𝐶𝑜𝑚𝑎𝑛𝑑𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑠̦𝑖-𝑎 𝑝𝑢𝑠 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑝𝑢𝑛𝑔𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑚𝑖 𝑙𝑒-𝑎 𝑑𝑎𝑡 𝑚𝑖𝑒 𝑠𝑎 𝑖 𝑙𝑒 𝑡̦𝑖𝑛. 𝑂𝑐ℎ𝑒𝑙𝑎𝑟𝑖𝑖, 𝑐𝑒𝑎𝑠𝑢𝑙, 𝑡𝑎𝑏𝑎𝑐ℎ𝑒𝑟𝑎...
🌸𝑆̦𝑖 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑒 𝑙-𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑠 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑠𝑐𝑜𝑠 𝑔𝑙𝑜𝑛𝑡̦𝑢𝑙, 𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 ℎ𝑒𝑚𝑜𝑟𝑎𝑔𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑚𝑢𝑟𝑖𝑡. 𝑉𝑒𝑑𝑒𝑡̦𝑖 𝑣𝑜𝑖, 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑠𝑒 𝑙𝑎 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑖 𝑠𝑒 𝑜𝑝𝑟𝑖𝑠𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑜𝑡𝑖𝑑𝑎̆. 𝐴 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑟𝑎𝑠 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑠𝑎 𝑖̂𝑖 𝑐ℎ𝑒𝑚𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑎. 𝐴𝑚 𝑖𝑒𝑠̦𝑖𝑡 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑎̂𝑛𝑑 𝑖̂𝑛 ℎ𝑜ℎ𝑜𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑎𝑙𝑎̆...𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑎̆𝑡𝑢𝑙 ℎ𝑜𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑙𝑢𝑖. 𝐼-𝑎𝑚 𝑑𝑎𝑡 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑎𝑡.
🌸𝐴 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑛𝑒-𝑎𝑢 𝑎𝑑𝑢𝑠 𝑢𝑛 𝑝𝑎𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑐𝑎̆𝑟𝑢𝑖𝑎 𝑖̂𝑖 𝑧𝑑𝑟𝑜𝑏𝑖𝑠𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑧𝑖𝑎 𝑝𝑖𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙. 𝑁𝑢 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐, 𝑖̂𝑖 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎𝑚 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑖̂𝑖 𝑏𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑝𝑖𝑒𝑝𝑡. 𝑆̦𝑖 𝑠𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑟𝑢𝑔𝑎 𝑠𝑒 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑒𝑧, 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑖̂𝑖̂ 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑢𝑠𝑒 𝑠𝑜𝑡̦𝑖𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑠̦𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑛𝑒𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑙 𝑣𝑎𝑑𝑎̆. 𝐼̂𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎, 𝑎𝑚 𝑧𝑖𝑠 "𝑜 𝑠𝑎 𝑠𝑐𝑎𝑝𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑚𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑒𝑢 𝑝𝑜𝑝𝑎̆!". 𝐷𝑎𝑟 𝑐𝑒 𝑠𝑎 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑡̦𝑖, 𝑛𝑢 𝑖̂𝑖 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑠𝑒𝑠𝑒 𝑛𝑖𝑐𝑖𝑢𝑛 𝑜𝑟𝑔𝑎𝑛 𝑣𝑖𝑡𝑎𝑙...𝑖-𝑎𝑢 𝑝𝑢𝑠 𝑝𝑙𝑎𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑒𝑡𝑎𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑖 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑑𝑎̆ 𝑝𝑖𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑎 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑡.
🌸𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑢 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑟𝑢𝑠̦𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑛𝑜𝑖 𝑎𝑢 𝑒𝑣𝑎𝑐𝑢𝑎𝑡 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̂𝑡̦𝑖𝑣𝑎 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡̦𝑖 𝑐𝑎𝑝𝑡𝑖𝑣𝑖, 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑎̆ 𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑒𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 4 𝑙𝑢𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑡𝑟𝑖𝑚𝑖𝑠𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑙𝑡 𝑠𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑚𝑝𝑎𝑛𝑖𝑒. 𝐴𝑚 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑙𝑢𝑖 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢 𝑎𝑚 𝑠𝑐𝑎̆𝑝𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑡𝑒𝑎𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒𝑣𝑎̆𝑡𝑎̆𝑚𝑎𝑡𝑎̆”, ne-a relatat, cu ceva timp în urmă, distinsa veterană.
🌸Pentru meritele desebite din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, distinsa veterană a fost decorată cu Crucea „Meritul Sanitar”, clasa a III-a, în anul 1942.
🌸După război nu a urmat cariera medicală, fiindu-i respins dosarul întrucât tatăl a făcut parte dintr-un partid politic. A lucrat ca șefă de Secție muncă și salarii în comerț.
🌸Acum are alături o fiică, doctor stomatolog, un nepot arhitect și o strănepoată de 6 ani.
🌸Îi transmitem și pe această cale multă sănătate, bucurii și o asigurăm de întreaga noastră recunoștință și respect pentru tot ceea ce a făcut pentru patrie.
🇷🇴𝕮𝖎𝖓𝖘𝖙𝖊 𝖘̦𝖎 𝖔𝖓𝖔𝖆𝖗𝖊 𝖛𝖊𝖙𝖊𝖗𝖆𝖓𝖎𝖑𝖔𝖗 𝖉𝖊 𝖗𝖆̆𝖟𝖇𝖔𝖎!

➡Text: Mirela Daniluc
Foto: Robert Avram, Arhiva DCVP

13/06/2026

𝕰𝖗𝖔𝖎𝖎 𝖓𝖚 𝖒𝖔𝖗 𝖓𝖎𝖈𝖎𝖔𝖉𝖆𝖙𝖆̆!
𝑺𝒖𝒃𝒍𝒐𝒄𝒐𝒕𝒆𝒏𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍 (𝒑𝒎.) 𝑪𝒍𝒂𝒖𝒅𝒊𝒖-𝑴𝒂𝒓𝒊𝒖𝒔 𝑪𝑶𝑽𝑹𝑰𝑮 a căzut la datorie la data de 13 iunie 2008 în teatrul de operații din Afganistan, în timp ce executa o misiune de patrulare pe austostrada A1 (Qalat-Kabul).
Născut la 18 septembrie 1978, Claudiu-Marius COVRIG a fost angajat în armată în anul 2003 și era încadrat la Batalionul 300 Infanterie Mecanizată „Sfântul Andrei”, din Galați. Acesta era căsătorit și nu avea copii.
Pentru faptele sale de eroism, a fost avansat la gradul de sublocotenent post-mortem și a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler cu însemn pentru Război, pentru militari (post-mortem).
În semn de recunoștință pentru sacrificiul suprem, în data de 25.11.2008, sublocotenentului (pm.) COVRIG Claudiu-Marius i s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare” al municipiului Galați, județul Galați, iar o stradă din aceeași localitate îi poartă numele.
𝕮𝖎𝖓𝖘𝖙𝖊 𝖘̦𝖎 𝖔𝖓𝖔𝖆𝖗𝖊 𝖒𝖊𝖒𝖔𝖗𝖎𝖊𝖎 𝖑𝖚𝖎!

09/06/2026

06/06/2026

05/06/2026

💌Unele mesaje merită împărtășite și după ce momentul a trecut!📍🥳❤🎈🎀

04/06/2026

🇷🇴Astăzi îi urăm La mulți ani cu sănătate domnului maior (rtr.) Ilie HURMUZACHE, veteran de război, la împlinirea venerabilei vârste de 101 ani!
🇷🇴Distinsul veteran, născut pe data de 4 iunie 1925, a participat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca premilitar, de la o vârstă fragedă.
🇷🇴În România, începând cu anul 1935, s-a instituit „Pregătirea premilitară”, al cărei scop, potrivit legilor în vigoare din acea perioadă, era acela de a le oferi tinerilor o instruire premergătoare satisfacerii stagiului militar. Această formă de pregătire era obligatorie pentru toți tinerii între 18 și 20 de ani.
Începând cu anul 1942, în plin război, s-a luat măsura ca băieții să fie recrutați încă de la vârsta de 17 ani și obligați să urmeze instrucția premilitară, fiind nevoie de trupe pentru misiunile efectuate în război. Aceștia au fost concentrați în timp de război de comandamentele, unitățile și serviciile armatei, pentru executarea serviciilor în legătură cu apărarea teritoriului sau pentru lucrări ce privesc salvarea statului, județelor, comunelor ori cetățenilor. Premilitarii erau chemați pentru a efectua muncă de război, cm ar fi, lucrări de fortificații sau de reparare, de degajare a drumurilor, în beneficiul unităților aflate chiar pe linia frontului ori în zona din spatele acestuia sau chiar pentru a lupta cu arma în mână. (Sursă text: Legea nr. 752/1942 „pentru educația și instrucția extrașcolară și pregătirea premilitară”).
🇷🇴Pentru faptele de vitejie de pe câmpul de luptă venerabilul veteran de război a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, iar în urma ordinelor generale de avansare în grad, emise după anul 1990 de Ministerul Apărării Naționale, a ajuns la gradul de maior.
🇷🇴Veritabil model de vitejie, devotament și responsabilitate, bravul nostru veteran a scris o pagină de istorie și reprezintă un exemplu pentru noi toți. Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut în serviciul Patriei!
🇷🇴Cinste și onoare veteranilor de război!
Text: Mirela DANILUC
Sursă foto: facebook.com(rotundadepoveste)

30/05/2026

🇷🇴Drumul spre veșnicie al unui erou al României!🖤

🖤Astăzi, 30 mai 2026, România și-a luat rămas-bun de la unul dintre ultimii săi mari eroi, locotenent-colonelul (rtr.) Ilie Ciocan, cel mai vârstnic veteran de război din România și din Europa. La venerabila vârstă de 112 ani, domnia sa a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă o moștenire impresionantă de curaj, demnitate, patriotism și credință.
🖤Funeraliile, desfășurate cu onoruri militare în cimitirul Cocoru, comuna Galicea, județul Vâlcea, au reprezentat nu doar despărțirea de un om, ci și omagiul adus unei întregi generații care a scris cu sacrificiu pagini de istorie pentru România. Într-o atmosferă de profundă emoție și reculegere, familia, prietenii, reprezentanții structurilor militare, ai asociațiilor veteranilor și ai autorităților locale au venit să își plece frunțile în fața celui care și-a slujit țara cu credință și onoare.
🖤La ceremonie au fost prezenți reprezentanți ai Direcției Calitatea Vieții Personalului, ai Comenduirii Garnizoanei Vâlcea, ai Centrului Militar Județean Vâlcea, ai Filialei Vâlcea a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, ai Asociației Naționale Cultul Eroilor, ai Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, precum și reprezentanți ai autorităților publice locale. Prezența lor a fost o dovadă a respectului și recunoștinței pe care națiunea română le poartă celor care au luptat sub drapelul țării.
🖤Din partea Ministerului Apărării Naționale, prin Departamentul pentru relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului, a fost depusă o coroană de flori și au fost transmise sincere condoleanțe familiei îndoliate, în semn de prețuire pentru viața și sacrificiul celui care a fost un simbol al veteranilor de război din România.
🖤Destinul lui Ilie Ciocan a traversat mai bine de un secol de istorie. A cunoscut vremuri de restriște și război, a văzut lumea schimbându-se sub ochii săi și a purtat mereu în suflet dragostea pentru Patrie. Prin exemplul său de viață, a demonstrat că adevărata măreție stă în modestie, în credință și în respectul față de valorile care definesc un neam.
🖤Astăzi, odată cu plecarea sa, se stinge încă o voce a generației care a apărat libertatea României. Însă memoria sa nu va dispărea. Ea va rămâne vie în inimile celor care l-au cunoscut, în paginile istoriei și în conștiința unei națiuni care nu trebuie să își uite eroii.
🖤Ne înclinăm cu profund respect și aleasă considerație în fața domniei sale. Îi suntem recunoscători pentru sacrificiile făcute, pentru exemplul oferit și pentru lecția de demnitate pe care ne-a lăsat-o moștenire.
🇷🇴Astăzi nu ne luăm rămas-bun doar de la un veteran de război, ci de la un simbol al României, un om care a traversat veacurile cu fruntea sus și cu inima mereu alături de țara sa.
🖤Drum lin către Cer, domnule locotenent-colonel (rtr.) Ilie Ciocan!🕯
🖤Fie ca Bunul Dumnezeu să vă așeze sufletul în lumina și pacea Sa veșnică, iar noi să nu uităm niciodată sacrificiul, onoarea și dragostea de țară pe care le-ați întruchipat.
Veșnică recunoștință!🇷🇴 Veșnică pomenire!🇷🇴 Dumnezeu să vă odihnească în pace! 🇷🇴🕯️
Eroii nu mor niciodată. Ei trăiesc prin memoria și recunoștința celor pentru care au luptat.
Text si foto: Mirela Daniluc