12/02/2026
Înainte de a legifera cu gândul că facem bine copiilor noștri, trebuie să înțelegem. Și pentru a înțelege, trebuie să ascultăm. Nu doar specialiștii, nu doar politicienii – ci pe toți cei implicați: elevii, tineri, părinți, profesorii, organizațiile care lucrează cu copiii, dar și industria digitală.
Rețelele sociale fac parte din viața copiilor noștri. Asta e o realitate pe care nu o mai putem ignora. Întrebarea e: în ce condiții și cu ce consecințe?
Cifrele ne obligă să fim atenți. Conform unui studiu OMS din 2024, peste 22% dintre copiii români cu vârste între 11 și 15 ani prezintă simptome de sevraj psihologic atunci când li se întrerupe accesul la telefon. Studiile arată corelații clare între utilizarea excesivă a rețelelor sociale și simptome depresive, anxietate, tulburări de somn și dificultăți de concentrare. În cazurile grave, utilizarea compulsivă este asociată cu un risc de peste două ori mai mare de comportamente de autovătămare.
Nu vorbim doar despre sănătate mintală. În 2025, prin programul Ora de Net, Salvați Copiii România a înregistrat peste 53.000 de raportări de materiale cu abuz sexual asupra copiilor.
Cum răspund alte state europene? Australia a interzis accesul la rețele sociale sub 16 ani. Franța a stabilit 15 ani drept „majorat digital". Spania pregătește o lege similară. Danemarca a creat un model integrat, cu aplicație națională de verificare a vârstei, instrumente de control parental și amenzi pentru platformele care nu se conformează. Austria, Portugalia, Grecia – toate se mișcă în aceeași direcție.
România încă nu are un cadru legislativ clar pe acest subiect.
De aceea, în perioada următoare voi demara o dezbatere pe acest subiect. Vreau să aud părerile tuturor – pentru că o decizie bună pentru copii nu se poate lua fără un dialog.
Ce credeți că are nevoie România? O reglementare mai strictă a accesului copiilor la rețele sociale? Educație digitală în școli? Responsabilizarea platformelor? Sau politici integrate care să susțină o dezvoltare armonioasă a copiilor?
