10/09/2026
Pe 1 septembrie, a avut loc, la Biblioteca franceză, prima ediție din această toamnă a clubului de carte “Întâlnire cu lectura”.
După o binemeritată pauză, ne-am reîntâlnit, cu bucuria revederii, și am discutat în jurul romanului lui Bernhard Schlink – “Cititorul” (“The Reader”).
Dacă există o carte pe care merită să o citești, fără a ști nimic despre ea în prealabil, aceasta este, cu siguranță, una dintre ele. La fel ca ecranizarea, mult premiată, acest roman ne îndeamnă la reflecție într-un mod inedit. E genul de roman scurt, dar pe care cu greu îl poți lăsa din mână, odată ce ai început lectura, care este dureroasă. Și totuși, speranța se ascunde undeva într-un colț.
Acțiunea romanului se desfășoară pe parcursul mai multor ani și este structurată în trei părți. Povestea începe în universul specific vârstei de tranziție spre adolescență a lui Michael Berg, un tânăr de cincisprezece ani care, în perioada de convalescență după o hepatită contractată vara, începe o relație cu Hanna, o femeie mult mai în vârstă pe care o întâlnește din întâmplare. Prima parte a romanului – neumbrită de ecourile războiului recent sau de trecutul tulbure și periculos al Germaniei – se concentrează asupra relației înfiripate dintre Michael și Hanna, precum și asupra micilor temeri și griji care, cumulate, pot deveni o problemă majoră. În cele din urmă, așa cm era de așteptat, relația lor se încheie, iar Hanna dispare, fără nici o explicație.
Odată cu trecerea la a doua parte a cărții, tonul se schimbă considerabil. Michael, devenit între timp student la Drept, asistă la procesul unor femei acuzate de crime de război naziste. Spre surprinderea și șocul său, una dintre ele este Hanna, care fusese gardian la Auschwitz.
Pe măsură ce Michael își spune povestea, ajungi să înțelegi intim gândurile și trăirile sale – poate chiar mai bine decât în cazul filmului. Ideile de „amorțeală” și „detașare” sunt printre cele mai fascinante. A fost, de asemenea, interesant de observat modul în care această relație l-a marcat pe Michael, schimbându-i întreaga traiectorie a vieții și personalitatea în diverse feluri.
Temele și subiectele abordate nu sunt pe gustul tuturor. Cartea nu se ferește să fie controversată. Capitolele scurte asigură un ritm alert, care te captivează și te tulbură încă de la început. Tensiunea dintre Michael și Hanna era palpabilă. Interacțiunile lor ajung să graviteze în jurul lecturii cu voce tare: Michael îi citește Hannei. Această activitate este esențială pentru firul narativ și capătă, ulterior, noi semnificații. Cei doi nu își află nici măcar numele unul celuilalt până la a șasea sau a șaptea întâlnire.
Holocaustul este o temă dificilă, deși intens abordată, iar acest roman o tratează cu o mână sigură și cu o absență binevenită a judecății morale. Lectura despre Holocaust va fi întotdeauna sfâșietoare, indiferent de context. Aici, subiectul a fost abordat într-o manieră inedită, ceea ce a sporit intensitatea emoțională și determină cititorul la o introspecție profundă. Există ideea că, prin expunere excesivă, ajungem să devenim insensibili la oroarea acelor evenimente; astfel, cartea evită descrierile macabre, concentrându-se în schimb pe aspecte și mai dureroase: cine poartă vina, cm trăim cu povara suferinței, cm se poate obține ispășirea și, mai presus de toate, ce trebuie să facă generația următoare?
Toate aceste subiecte grele au fost discutate în cele peste două ore ale întâlnirii, iar abordările ne-au deschis perspective noi și extrem de emoționante.
Mulțumim, tuturor, pentru participare și implicare!
Pe data viitoare!
