Pe urmele sașilor

Pe urmele sașilor Ne dorim să promovăm turismul Țării Bârsei, prezentând istoria fascinantă a ținutului, reî

O imagine cu adevărat deosebită în care putem vizualiza o parte din clădirile de pe strada Șirul Cetățuii;Știm cu sigura...
15/02/2025

O imagine cu adevărat deosebită în care putem vizualiza o parte din clădirile de pe strada Șirul Cetățuii;

Știm cu siguranță că imaginea datează de dinaintea anului 1925, datorită faptului că nu sunt construite casele din actuala strada Nicolae Iorga (fosta Sub Șirul Cetățuii), case care s-au construit între anii 1925-1944, după ce primăria atribuise încă din anul 1924, 12 loturi de teren prin vânzare condiţionată către cetăţenii de frunte ai municipiului care s-au evidenţiat în războiul de reântregire.
Prin decizia Consiliului orăşenesc din 19 august 1928, Şirul Cetăţuii va purta numele savantului Nicolae Iorga.

Imaginea este surprinsă din actualul parc "Nicolae Titulescu";
Scurt istoric al parcului:

Parcul Central al Braşovului, ce datează de pe la 1885, era la început un loc viran de-a drepta şi de-a stânga porţii vămii, pe locul unde trăgeau carele sătenilor ce veneau cu marfa la târgul din cetate. Pe promenadă se plimba în cursul săptămânii tineretul braşovean. Duminica după prânz era rezervată lucrătoarelor şi servitorimii, ce primeau liber de la stăpâni. În timp, zona a fost transformată în ceea ce numim azi parcul central sau Nicolae Titulescu.

La sfârşitul secolului al XIX, zona unde este acum Cercul Militar era cunoscută ca locul de promenadă al braşovenilor. Acesta era mărginit de Aleea Rudolf, numită astfel după numele prinţului moştenitor al monarhiei austro-ungare, mort în 1889, la Mayerling. După plimbare, braşovenii se răcoreau la grădina de vară a Restaurantului Transilvania, ale cărei mese erau desfăşurate până în mijlocul carosabilului. Localul se afla la parterul clădirii unde azi este Rectoratul Universităţii. Aleea a devenit după 1918, bulevardul Ferdinand, regele care întregise România. Un alt loc pentru întâlniri era frumoasa fântână cu sirene.
În prima parte a secolului XX, grădinarul şef al Braşovului, Carol Hermann, proiectează linia modernă a spaţiului verde din centrul oraşului, ce va deveni în timp parcul emblematic al oraşului. Speciile rare de arbori mărgineau alei lungi traversate de altele mai scurte, şi din loc în loc erau băncute. Pe latura dinspre bulevard, era Promenada de jos. În 1932, se va numi parcul Carol al II- lea, iar o perioadă poartă numele Cuteanu, după primarul care are o mare contribuţie la modernizarea urbei. Între cele două războaie mondiale, din pavilionul de pe aleea centrală se auzeau acorduri ale fanfarei militare sau muzică de promenadă interpretată orchestra oraşului. Din 1948,, timp de 14 ani parcul s-a chemat al prieteniei, româno – sovietice, desigur. Acum, se numeşte Nicolaie Titulescu, după marele diplomat român înmormîntat în curtea bisericii Sfântul Nicolae.
În parc se află şi statuia lui Titulescu.

Clădirea din partea stângă este actualul Spital de psihiatrie și neurologie "Mihai Eminescu";

Anul de creare: cca 1910;

Surse: dspace.bcucluj.ro;
Oameni și Munți-Aurel A. Nistor;

Imagine superbă din curtea fabricii de zahăr Bod;În imagine putem observa partea dinspre est a fabricii, alături de coșu...
07/02/2025

Imagine superbă din curtea fabricii de zahăr Bod;
În imagine putem observa partea dinspre est a fabricii, alături de coșul fabricii în partea dreaptă și de asemenea, carele pline cu sfeclă de zahăr;
Anul de creare: 1910;
Sursa foto: https://kepeslapok.wordpress.com/2011/03/20/erdely/l_-19008454/

Imagine din parcul Livada Poștei cu vedere spre două case reprezentative din Șirul Livezii, la 1910;Dreapta: Casa Dr. Ka...
03/02/2025

Imagine din parcul Livada Poștei cu vedere spre două case reprezentative din Șirul Livezii, la 1910;
Dreapta: Casa Dr. Karl Lurtz (1864-1918). Karl Lurtz a fost doctor, avocat, politician și notar superior cu sediul în clădirea Benkner din Piața Sfatului.
Stânga: Casa Samuel Schiel (un important afacerist sas care a ridicat multe fabrici și clădiri din Brașov și de asemenea unul dintre cei mai bogați sași din Brașov), unde a locuit Dr. Emil Jekelius (1889-1970), un important geolog, arheolog și paleontolog.
Sursa imaginii: Pinterest

Localizare și atestareCristian, se află în zona de centru-vest a judeţului şi se învecinează cu oraşul Ghimbav la nord, ...
27/01/2025

Localizare și atestare

Cristian, se află în zona de centru-vest a judeţului şi se învecinează cu oraşul Ghimbav la nord, la vest cu comună Vulcan, cu municipiul Braşov la est şi cu oraşul Râşnov la sud.

Prima atestare documentară a localității se face la 1362, când regele Ludovic îl scutește pe decanul Țării Bârsei, Nikolaus și pe fratele acestuia, Rudolf, de impozitul pe proprietățile din Cristian și le acordă privilegii nobiliare.

Biserica evanghelică fortificată

Elementele de construcție și arhitectură, care au supraviețuit timpului, conduc la ideea că vechea biserică romanică s-ar fi construit între anii 1250-1270, aparținând fazei cisterciene.
Peretele răsăritean al corpului păstrează o piatră funerară, adăpostind mormântul preotesei Anna May, decedată la 22 aprilie 1631.
Din secolul al XIII-lea și până în zilele noastre, construcția a suferit modificări, datorate mai ales cutremurelor, care I-au afectat structura de rezistență.
După cutremurul devastator din 1838, care a determinat refacerea integrală a bisericii (1839-1841), în stil neoclasic, se construiesc: acoperișul și clopotnița, căreia în 1903 i se mai adaugă un etaj și actualul coif cu cele patru turnulețe , lanterrna din vârf finalizând ansamblul turnului, ce anterior fusese dotat cu cele patru ceasuri. Zidurile înconjurătoare se înalță pe palisada de pământ, la începuturi, și pe curtinele de piatră ridicate în secolul al XV- lea.
Dacă inițial au fost 9 turnuri, astăzi se mai păstrează doar 8, “turnul porții“ fiind demolat, luându-I locul clădirea de la etaj, de lângă intrare.
Amenajarea cimitirului la 1792, într-o incintă apropiată, a sacrificat o parte a vechilor fortificații.
Între 1841-1842 se instalează orga , în stil neogotic. Până în 1899, pe partea interioară a zidului primei incinte mai existau cămările de provizii, inițial locuințe provizorii din lemn la fel ca la Prejmer, din care rămăseseră mai puțin de jumătate.
Poate cel mai important eveniment găzduit de biserică este încoronarea, în septembrie 1690, a principelui Transilvaniei, ceremonie la care participă învingătorii austriecilor din lupta de la Tohan-Zărnești, printre care și voievodul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.
Ultima restaurare serioasă , din 1960-1961, a zidurilor și turnurilor, a reușit să pună în evidență întreg ansamblul arhitectonic, care poate fi vizitat de turiști, fiind unul dintre punctele de atracție ale Cristianului.

Stejarii seculari

În apropierea Cristianului, se află o pădure de stejari, cu unii copaci de peste 400 de ani. Aceastaeste declarată monument al naturii, fiind protejată de lege. Reprezintă ultima rămăşiţă a unei vechi păduri ce se întindea în această zonă a Ţării Bârsei, de aici provenind şi simbolul care se află pe stemă Cristianului.
Datorită abundenței și calităților lui, stejarul a fost ales ca simbol pe stema medievală a Cristianului. Pe fon albastru și roșu, este prezentată o ramură de stejar cu frunze, pe care crește o ghindă reprezentând simbolul vieții. Alături de ea, e reprezentat un căpăcel, din care fructul lipsește, ceea ce simbolizează lipsa înaintașilor, a celor ce au murit, lăsând locul urmașilor.

Istoria cronologică

1211 Regele Andrei al ÎI-lea al Ungariei cheamă cavalerii teutoni în Ţara Bârsei, ca apărători ai coroanei regale.
1225 Cavalerii teutoni au fost alungați din Țara Bârsei, dar coloniștii sași au rămas în continuare.
1270 este construită Biserica evanghelică din localitate, cel mai marcant monument, denumită inițial Biserica Sf. Constantin.
1362 prima atestare documentară a localității, când regele Ludovic îl scutește pe decanul Țării Bârsei, Nikolaus și pe fratele acestuia, Rudolf, de impozitul pe proprietățile din Cristian și le acordă privilegii nobiliare.
1367 este menționat nobilul maghiar Jakob de Brașov, care primește dijma satului
(Villa Cristiani).
1419 Regele Sigismund confirmă la cererea primarului, Johannes de Cristian, documente referitoarea la morărit.
1427 Târgul Cristian declanșează un proces împotriva Brașovului pentru Poiana Brașov. Cu toate că Cristianul deținea drepturi asupra pășunii Poiana Brașov și a munților învecinați, ele sunt atribuite brașovenilor de către rege, care se afla la Brașov.
1497 o porțiune de hotar în litigiu este atribuită Râșnovului.
1500 este construită cetatea din jurul bisericii.
1543 adunarea districtuală a Țării Bârsei fixează hotarul dintre Cristian și Râșnov.
1558 este menționată breasla fierarilor.
1588 este stabilit traseul hotarului prin pădurea dintre Râșnov și Cristian.
1600 Mihai Viteazul incendiaz localitatea
1611 trupele principelui Bathory incendiază Cristianul, dar nu reușesc să cucerească biserica-cetate.
1612 în noapte din 17 februarie localitatea este atacată de haiduci, iar în martie biserica-cetate este predată în mod pașnic principelui Bathory, care o evacuează abia în septembrie.
1658 la data de 25 august localitatea este incendiată de tătari.
1705 curuții izgonesc locuitorii, care se refugiază în alte localități, Cristianul fiind prădat.
1706 curuții jefuiesc din nou localitatea.
1706 curuții atacă din nou Cristianul, răpindu-le 200 de cai locuitorilor.
1718 cad pradă flăcărilor 83 de gospodării.
1718-1719 o epidemie de ciumă face 420 de victime, 39 de case rămân pustii.
1739 arde o mare parte din localitate.
1760 un incediu provocat distruge 55 de case și 50 de șuri.
1779 Cristianul este afectat de o inundație devastatoare, în care 9 persoane își pierd viața.
1814 ard 383 de gospodării; doar 89 scapă nevătămate.
1839-1841 se demolează biserica evanghelică veche și se construiește alta nouă.
1867 conflictul purtat peste secole cu Râșnovul pentru pădurea numită “Spinarea Boului” se încheie printr-o înțelegere.
1877-1879 se construiește o școală nouă și modernă.
1890 construirea liniei ferate Brașov-Zărnești.
1891-1892 construirea noii case parohiale evanghelice.
1903 turnul-clopotniță este supraînălțat și primește aspectul de astăzi.
1904 se țin pentru prima dată “Zilele Asociaților Săsești”.
1911 se introduce curentul electric .
1926-1927 se construiește Casa de Cultură.
1929 construcția noii primării.
1937 construcția grădiniței și casei de cultură românești.
1943 se înrolează în cadrul Wermachtului 1943 de sași.
1945 deportarea a 279 de femei și bărbați sași în Uniunea Sovietică, 39 dintre ei murind în lagărele de muncă.
1960-1961 renovarea bisericii-cetate.
1990 începe marele val de emigrare a sașilor în Germania.
1994 ridicarea unui monument comemorativ pentru cei căzuți în timpul celui de-al doilea război mondial.

Bibliografie:
Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung;
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986;
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu;
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956;

Obiective turistice:
Biserica fortificată săsească sec XIII;
Biserica ortodoxă sec XVIII;
Casa parohială evanghelică sec. XIX;
Școala evanghelică sec XIX;
Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial;
• Casele săseşti;
• Pădurea de stejari ;

Pionierul fotografiei sportive la Brașov, a fost Heinrich Lehmann, litograf de meserie.Istoria familieiJohann Gottlieb L...
19/01/2025

Pionierul fotografiei sportive la Brașov, a fost Heinrich Lehmann, litograf de meserie.

Istoria familiei

Johann Gottlieb Lehmann s-a născut în Elsterwerda, o comună din Brandenburg, lângă Dresda, pe 8 iulie 1846. A învățat litografia la Lehmann & Opitz din Dresda. La începutul carierei a lucrat la Viena, în fabrica privată de timbre poștale și sigilii Joh. Ed. Goldmann & Co, apoi la Cluj, pentru Consiliul regal maghiar de carte și tipografie. A venit în Brașov pe 9 octombrie 1869 și a fost angajat la tipografia Johann Gott & Heinrich fiul din Brașov, pentru care a creat un mic departament litografic (în 1890, în centrul Brașovului, pe strada Mănăstirii/în prezent, Strada Mureșenilor nr. 10).

Johann Gottlieb Lehmann a rămas la tipografia Gott până pe 25 iunie 1887. În anul 1888, și-a deschis afacerea proprie la Brașov, o litografie. Firma sa a fost înregistrată pe 26 octombrie, cu numărul 11935/1888. Atelierul se afla pe Heiligleichnamsgasse (redenumită Waisenhausgasse, în perioada 1887-1926, și Mureșenilor, în perioada 1926-1948; azi strada Poarta Schei), la numărul 124. Începutul a fost greu, și-a amintit familia Lehmann la aniversarea a 50 de ani de la deschiderea afacerii, dar prin ambiție, pasiune, dăruire și muncă valoroasă, Gottlieb a început să-și lărgească cercul de clienți fideli. Concurența l-a obligat să achiziționeze în anul 1889 o așa-zisă „presă manuală” tipografică, prima și singura presă de piatră din toată Transilvania.
Pe 2 noiembrie 1875, litograful german s-a căsătorit cu brașoveanca Friedericke Olescher, care i-a dăruit trei băieți, Heinrich, Eduard Julius și Waldemar, și o fiică, Irene.

Heinrich s-a născut în Brașov, pe 22 aprilie 1877. A învățat arta și meșteșugul litografiei de la tatăl său. În septembrie 1894, după terminarea uceniciei, la vârsta de 17 ani, Heinrich a plecat la Viena, în scopul perfecționării cunoștințelor profesionale. Prezbiteriumul evanghelic din Brașov a decis să îi acorde o bursă (ședința din 4 iulie 1893). În capitala imperiului a lucrat mai întâi la H. Huppmann și apoi în litografia privată a lui Rudolf Swoboda. S-a întors acasă în anul 1901, după ce și-a extins pregătirea și în domeniul fotolitografiei și al reproducerii fotografice.

Istoria Institutului de artă grafică „G. Lehmann și Heinrich fiul”

În aprilie 1901, firma lui Gottlieb a devenit „Institutul de artă grafică G. Lehmann și Heinrich fiul”. Firma producea litografii, gravuri, etichete de mai multe culori, ambalaje, hârtii de împachetat pentru magazine, certificate de acțiuni, invitații de logodnă și cărți de vizită.

Al doilea fiu al lui Gottlieb, Eduard Julius, s-a născut în anul 1880. Și el a învățat litografia și a lucrat pe mașinile tipografice începând cu anul 1898. O decorație primită de el atestă succesul litografilor brașoveni și la sud de Carpați. La 18 mai 1934, ca semn de recunoștință pentru cei 25 de ani de muncă vrednică, Eduard Julius Lehmann a primit medalia pentru „merite comerciale și industriale” de la regele Carol al II-lea al României.

Fiul cel mic al lui Gottlieb, Waldemar, s-a născut în anul 1891. A fost comerciant din 1910 până în 1921. Între anii 1922 și 1924 și el a învățat litografia și, după moartea tatălui său, a devenit responsabil în cadrul afacerii de familie de corespondență și tipografie.

Fondatorul „Institutului de artă grafică” din Brașov a murit pe 2 mai 1921. Gottlieb Lehmann a lucrat până la sfârșitul vieții, atingând 60 de ani de activitate. Friederike Lehmann a condus cu succes atelierul de litografie, împreună cu copiii săi, mult timp după moartea soțului ei. Ea s-a stins din viață în 1940, la vârsta de 84 de ani.

În anul 1922, firma familiei Lehmann și-a mutat sediul pe strada Regina Maria (fosta Strada Neagră; în prezent, str. N. Bălcescu), la numărul 63. În anul 1938, la aniversarea unei jumătăți de secol de existență, „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” a numit-o „o afacere de familie sofisticată, (...) cu angajați loiali și specialiști harnici”. Însă, la scurt timp, această afacere de succes nu a mai avut viitor. Din nefericire, instaurarea republicii populare a însemnat și intrarea în anonimat pentru familia întemeiată de neamțul emigrat în Transilvania, în Belle Epoque.

Povestea familiei Lehmann a avut un efect foarte puternic asupra brașovenilor din interbelic pentru că însemna „reprezentarea vieții de familie în simplitate subtilă, autenticitate și manieră afectuoasă” („Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”).
Reproducerile fotografice sunt și despre cei care între primii au avut măiestria de a-și înfrumuseța viața iubind sportul și turismul montan.

Dacă pentru „cucerirea” munților dimprejurul Brașovului și de pe hotarul cu Vechiul Regat, fotografiile realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de fotografii brașoveni Carl Muschalek și Leopold Adler sunt în mare parte cunoscute, în munca de cercetare pentru începuturile practicării sporturilor am avut la îndemână o parte din opera unui autor brașovean mai puțin cunoscut: litograful Heinrich Lehmann. El a lăsat istoriei plăci fotografice de sticlă cu „exercițiile gimnastice ale tinerimei” ținute lângă zidurile Cetății, cu primele generații de patinatori pe terenul din fața casei Reuniunii de patinaj din Brașov sau cu schiorii din prima vârstă a schiului de tură pe Postăvarul.

Sursa textului: historia.ro
https://historia.ro/sectiune/portret/heinrich-lehmann-fotograful-olimpiei-2372886.html
Autor: Pepene Nicolae
Sursa foto: historia.ro și brasovistorie.ro

Superbul ștrad din Râșnov în anii '40;Ștrand care a rămas în inimile multor râșnoveni, ca "Acapulco";Voi ce amintiri ave...
18/01/2025

Superbul ștrad din Râșnov în anii '40;
Ștrand care a rămas în inimile multor râșnoveni, ca "Acapulco";
Voi ce amintiri aveți de aici?

Imagine din centrul localității Bod (Brenndorf);În imagine regăsim trei clădiri reprezentative ale comunei (de la stânga...
13/01/2025

Imagine din centrul localității Bod (Brenndorf);
În imagine regăsim trei clădiri reprezentative ale comunei (de la stânga la dreapta):
1.Biserica Evanghelică;
2.Primăria Comunei Bod;
3.Hanul Comunei;
Fotografia a fost creată în perioada interbelică, anii '20;
Sursa fotografiei: Transilvania Heritage
Sursa textului: PeUrmeleSașilor

Brașov/ Kronstadt/ Brassó - Vedere din Palatul de Justiție spre Promenada de jos și intersecția cu sens giratoriu de pe ...
05/01/2025

Brașov/ Kronstadt/ Brassó - Vedere din Palatul de Justiție spre Promenada de jos și intersecția cu sens giratoriu de pe Bulevardul Ferdinand (în stânga - Vila Kertsch, în drepta - Palatul de Finanțe, în depărtare - biserica greco-catolică, astăzi ortodoxă „Buna Vestire”, încă în construcție);
Colecția Renascendis, anul 1936;
Sursa: Arhiva de Fotografie;

Cum regăsiți Brașovul de odinioară?

Istoric și date interesante despre Bod-Brenndorf1200-1300 Construcția unei bazilici romanice cu clopotniță, din care au ...
28/04/2024

Istoric și date interesante despre Bod-Brenndorf

1200-1300 Construcția unei bazilici romanice cu clopotniță, din care au rămas doar rămășițele portalului de vest cu arc rotund.
1368 Contele Jakob de Bod "comes Jakobus de Bathfalua", primește o diplomă din partea districtului Brașov. Aceasta este prima mențiune documentară a localității Bod, ceea ce dovedește, de asemenea, că satul era o comună liberă a districtului Brașov.
1396 Dispută între familia contelui și sat în legătură cu construirea unei mori. Procesul în fața contelui secuiesc este decis în favoarea contelui. Bătrânii din Bod, "seniores villae Bringingdorf", sunt condamnați la o amendă consistentă.
1422 Regele a scutit comunitățile depopulate din Țara Bârsei de plata dobânzilor lui Martin pentru încă zece ani.
1457 Se spune că Bodul a fost distrus în timpul unei campanii de represalii a lui Vlad Ţepeş împotriva Țara Bârsei.
1510 În Bod locuiesc 112 familii, 7 văduve, 6 ciobani, un morar, un colhoznic. Există o școală, o casă de clopotar și o biserică.
1611 În ciocnirea dintre principele Gabriel Báthori şi voievodul valah Radu Şerban, Bod este ars de trupele voievodului.
1658 O armată de turci, tătari, vlahi, moldoveni și cazaci invadează Țara Bârsei și incendiază 7 sate, printre care și Bod.
1718-1719 Epidemie de ciumă care a ucis 448 de oameni.
1790 Mare cutremur în care turnul bisericii se prăbușește și îngroapă sub dărâmături familia clopotarului. Toate clopotele sunt sparte.
1802 Biserica este complet distrusă de cutremur. Curând după aceea, va fi îndepărtat complet. Orga, amvonul și toate mobilierul au fost îngropate în dărâmături, iar 90 de case și multe alte clădiri au fost distruse.
1804 Construcția noii biserici, care a fost inaugurată în 1806.

Zidul inelar a fost distrus aproape în totalitate de cutremurul din 1802. Biserica era înconjurată de un zid de incintă poligonal, care era întărit de mai multe turnuri. Exista și un perete al canisei, care avea de asemenea turnuri. Cu excepția unei mici părți din zidul estic, zidul inelar a fost demolat în 1865. Cu această ocazie, a fost demolat și un turn, în care se afla o cameră de capelă cu picturi murale.

Cristelnița
În cor se află o cristelniță masivă din piatră, în formă de potir, pe care este gravată cu cifre mari anul 1491.

Orga
Deasupra altarului, noua orgă este construită de Johann Thois / Râșnov în 1816. Orga are 2 manuale, pedală și 18 registre.

Altar
Altarul a fost realizat în anul 1869. Acesta este conectat la orgă. Pictura principală, realizată de Carl Dörschlag, îl înfățișează pe Mântuitorul alături de un înger. Acesta este flancat de coloane clasiciste.

Wir wünschen euch ein frohes und gesegnetes Osterfest. Genießt die Zeit mit der Familie und die ruhigen Tage!Vă dorim un...
31/03/2024

Wir wünschen euch ein frohes und gesegnetes Osterfest. Genießt die Zeit mit der Familie und die ruhigen Tage!
Vă dorim un Paște fericit și binecuvântat. Bucurați-vă de timpul petrecut în familie și de zilele liniștite!
"Paștele/Ostern este sărbătoarea luminii și a bucuriei Învierii, sărbătoare importantă în calendarul evanghelic. În comunitățile săsești, Paștele este pregătit cu săptămâni înainte, prin perioada de post (Fastenzeit) și tradiții frumoase.
În duminica de Paște, în bătaia clopotelor, slujba religioasă anunță Învierea Domnului, serbată peste zi în mijlocul familiei și în jurul mesei bogate. Pentru bucuria copiilor, pregătirea și zilele de Paște sunt prilej de obiceiuri mult așteptate: vopsitul ouălor, cadourile Iepurașului, căutatul ouălor ascunse în iarbă, mersul cu udatul ori rostogolitul ouălor pe deal."
Sursă imagine: Ebay.de
Sursă text: Povești săsești - "Tradiții de Paște la sași".
Sursă foto: Sursa foto: Arhiva Complexului Naţional Muzeal "Astra" Sibiu

Feldioara la peste 100 de ani distanță.Imagine cu biserica evanghelică și fațadele câtorva case din jurul bisericii;Imag...
02/03/2024

Feldioara la peste 100 de ani distanță.
Imagine cu biserica evanghelică și fațadele câtorva case din jurul bisericii;
Imaginea este de la 1913;
Sursa foto: Delcampe.net

Carte poștală circulată în care ne sunt prezentate cele mai reprezentative edificii din Bod (Brenndorf);În prima imagine...
04/02/2024

Carte poștală circulată în care ne sunt prezentate cele mai reprezentative edificii din Bod (Brenndorf);
În prima imagine (stânga sus) regăsim școala, construită între 1893-1894 (în plan apropiat) și biserica (în plan departat) evanghelică;
În a doua imagine (dreapta sus) regăsim clădirea care se află vizavi de primărie (pe colțul care intersectează strada Școlii și strada Tudor Vladimirescu -strada principală-). Clădirea a avut rolul de casă de oaspeți/han în trecut și de bar până acum câțiva ani. În partea din spate, se prelungește clădirea căminului cultural de astăzi;
Cel mai probabil clădirea a fost ridicată între 1880-1890, fiind așadar mai veche ca primăria care a fost edificată între 1900 și 1903;
În a treia imagine (stânga jos) avem prezentată cazarma care se localiza tot pe strada principală (Vladimirescu de astăzi) la ieșirea dinspre Araci;
Cazarma a fost edificată în a doua parte a secolului XIX;
În a patra imagine avem o vedere de ansamblu asupra străzii principale (probabil din locul unde se află în prezent monumentul eroilor din centrul localității).
Localizarea o putem intui datorită turnului bisericii evanghelice din depărtare;

Cartea poștală circulată datează de la 15.09.1900;

Sursa cărții poștale: hungaricana.hu

Address

Brasov

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Pe urmele sașilor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to Pe urmele sașilor:

Share