19/05/2026
Aproape jumătate dintre cele 𝟐𝟎.𝟔𝟗𝟐 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐝𝐢𝐯𝐨𝐫𝐭̦𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝟐𝟎𝟐𝟒 (potrivit datelor Institutului Național de Statistică*) au copii minori. Pentru copiii implicați în aceste proceduri, urmele rămân, adesea, mai adânci decât cele lăsate adulților.
Ca judecători, întâlnim suferința acestor copii în condițiile cele mai delicate cu putință: în procedura ascultării minorului în camera de consiliu. Acolo, dincolo de formalismul procesual, copii de șapte, zece, treisprezece ani ne mărturisesc (adeseori cu o maturitate pe care nu ar fi trebuit niciodată să fie nevoiți să o dovedească) 𝐭𝐞𝐚𝐦𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐧𝐮 𝐫𝐚̆𝐧𝐢 𝐩𝐞 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢 𝐫𝐨𝐬𝐭𝐢𝐧𝐝 𝐮𝐧 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫, 𝐯𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐫𝐮𝐩𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭-𝐨, 𝐩𝐨𝐯𝐚𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐩𝐮𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐥𝐞𝐚𝐠𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐢 𝐝𝐨𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞-𝐚𝐮 𝐝𝐚̆𝐫𝐮𝐢𝐭 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚. 💔
Constatăm, cu regretabilă frecvență, un tipar comun: 𝐨𝐫𝐠𝐨𝐥𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐝𝐮𝐥𝐭̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞𝐯𝐨𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆, 𝐩𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐢𝐢, 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐨𝐧𝐬𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢. Conflictul conjugal ajunge să acopere, pas cu pas, ceea ce ar trebui să rămână prioritate absolută: homeostazia emoțională a copilului, stabilitatea sa afectivă, sentimentul fundamental că este iubit fără condiții și fără rezerve.
Studiile internaționale converg către o concluzie pe care experiența ne-o confirmă: nu divorțul în sine afectează cel mai profund copilul, ci intensitatea și prelungirea conflictului parental în care el devine, fără să o ceară, martor și uneori pion. Sunt copii care învață prematur să mintă din loialitate. Copii ale căror rezultate școlare se prăbușesc fără explicație evidentă. Copii care își asumă, în tăcere, vina pentru o ruptură care nu le aparține.
Procedura judiciară pune la dispoziția părinților instrumente care, folosite cu maturitate, pot atenua aceste consecințe: exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea unui program echilibrat de legături personale, ascultarea (reală, nu formală) a copilului. Totuși, niciun instrument procedural nu poate înlocui ceea ce numai părinții pot face: 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐚𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐫𝐬𝐚𝐭̦𝐢𝐞, 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐜𝐚𝐮𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐞𝐢 𝐢̂𝐧𝐬̦𝐢𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐬𝐮𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐫 𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐥𝐨𝐫.
În timp ce legătura de cuplu poate intra în disoluție, legătura parentală nu se destramă. Ea supraviețuiește oricărei despărțiri, oricărei suferințe, oricărei hotărâri judecătorești, când părinții înțeleg să o așeze deasupra propriilor răni și când aceștia se raportează la copil nu ca la un teritoriu disputat, ci ca la un luminiș păstrat cu iubire și armonie.
* https://insse.ro/cms/ro/content/evenimente-demografice-%C3%AEn-anul-2024
