13/06/2017
Clădirea situată pe parcela delimitată de Piaţa Centrală şi fosta uliţă a Poştei (azi str. Vasile Naşcu) se desfăşoară pe un plan în formă de „L", al cărui latură scurtă, respectiv faţada principală, are o lungime de 13 m. Faţada laterală a casei este mult mai lungă, planul acesteia fiind frânt spre ultima treime a frontului, indicând prelungirea ulterioară a aripii dinspre curte.
Casa prezintă patru niveluri: în spatele sălii boltite de la parter, la un nivel adâncit cu cca. 0,5 m, este demisolul care servea iniţial drept pivniţă, deasupra acestuia fiind intercalat un mezanin. Etajul se desfăşoară deasupra mezaninului şi al parterului. Faţada principală a casei este asimetrică sugerând în anumită măsură etapele consecutive de construcţie. Poarta ocupă axul din dreapta faţadei. Ancadramentul cioplit în piatră al acestuia, caracterizat prin închiderea semicirculară şi muchiile teşite este de factură renascentistă timpurie. Între cele două ferestre ale parterului zidul faţadei este străpuns de o poartă pietonală dreptunghiulară. Ancadramentul porţii, judecând după profilul acestuia, pare o reconstituire de secol XX, dar în acelaşi timp se explică greu şi funcţia originală a golului respectiv.
Poarta pietonală este flancată de câte o fereastră relativ joasă, încheiată în arc semicircular, cu ancadramentul de piatră, profilat în spiritul Renaşterii. Pervazul ferestrei din dreapta lipseşte. Lângă deschiderea acesteia remarcăm un fragment dintr-un ancadrament de fereastră gotică, decorată odinioară cu muluri, care aparţinea fără îndoială primei faze de construcţie. Încăperea amplă de la parterul casei de la finele secolului al XV-lea era luminată aşadar de două ferestre de acest gen. Deducem apoi din înălţimea ferestrei fragmentare că încăperea respectivă era neboltită în prima fază.
Faţada etajului este marcată la rândul ei tot de 4 deschideri, dintre care însă doar fereastra din dreapta este în ax cu deschiderea corespunzătoare de la parter. Cele trei ferestre prezintă ancadramente de piatră, pătrate, împărţite prin două menouri şi o traversă în şase foi. Profilul cadrelor exemplifică stilul de tranziţie de la Gotic la Renaştere: desenul profilului se întoarce în unghi drept spre golul deschiderii, în timp ce baghetele se intersectează la colţuri. Traversele şi menourile au fost restaurate sau schimbate ulterior.
Cum menţionasem şi mai devreme, balconul de la etaj a fost reconstituit în anii 1970 conform fragmentelor sculptate identificate în parament. Cel original se sprijinea tot pe patru console din piatră, dar avea probabil parapetul din lemn. Parapetul traforat actual este aşadar rezultatul intervenţiilor secolului trecut. În cursul restaurărilor menţionate s-a redeschis şi uşa balconului. Ancadramentul acestuia cioplit din piatră şi neprofilat, cu lintelul pe console, este o variantă foarte simplificată a analogiilor sale gotice, astfel că pare să dateze din prima treime a secolului al XVI-lea.
Dispoziţia golurilor pe faţada laterală pare total întâmplătoare, fapt datorat în primul rând intervenţiilor secolului trecut. Doar ancadramentele mai mici par a fi originale, în timp ce ferestrele cu închiderea în segment de cerc, precum şi acelea dreptunghiulare de la mezanin şi etaj datează din prima jumătate a secolului al XX-lea. Cele două ancadramente de piatră dinspre Piaţă, de la etaj, au fost confecţionate după modelul originalelor renascentiste în cursul restaurărilor din anii '70. Acoperişul în trei ape este învelit cu ţigle.
Încăperea dinspre Piaţă de la parter poartă bolţi în plasă cu ogive de cărămidă, care pornesc de pe şase console tronconice, treptate, respectiv ogivele de la jumătatea laturilor lungi ale sălii se desprind direct din perete. Acest tip de boltă se poate data în preajma anului 1520, fiind contemporană cu ferestrele semicirculare de pe faţadă. Uşa ce duce în această sală din gangul porţii prezintă un ancadrament tipic pentru îmbinarea elementelor stilistice gotice cu cele renascentiste (sprânceana este renascentistă, în timp ce baghetele ancadramentului se intersectează la colţuri în mod caracteristic cadrelor gotice) datând astfel tot din prima treime a veacului al XVI-lea. Un ancadrament de piatră, simplu, dreptunghiular duce din sala boltită în demisol. Acesta din urmă a fost boltită în secolul al XVIII-lea cu calote boeme din cărămidă, care se sprijină fie pe stâlpii din centrul sălii, respectiv pe arhivoltele construite în faţa zidurilor originale.
Bolta semicilindrică a gangului porţii este străpunsă de penetraţii în dreptul deschiderilor. Prima deschidere duce, cm menţionasem mai devreme, în sala boltită, în timp ce a doua - caracterizată de un ancadrament renascentist, dreptunghiular - ducea în casa scării amenajată odinioară între parter şi demisol. În ultima porţiune a gangului porţii, spre stânga este o uşă cu ancadramentul semicircular, cu muchiile teşite, care duce în demisol.
Tot din gangul porţii porneşte şi scara modernă ce asigură comunicarea între parter-mezanin-etaj. Mezaninul, recompartimentat ulterior în repetate rânduri, este acoperit parţial de bolţi baroce din secolul al XVIII-lea, şi parţial de planşee de bârne. La etaj, în spaţiul dinspre faţada principală era probabil iniţial o singură sală, împărţită ulterior în două cu un zid perpendicular pe frontul principal. În aripa dinspre curte a clădirii, în braţul lung al planului „L", au fost amenajate iniţial două încăperi de locuit care comunicau între ele. Acestea se accesează în zilele noastre de pe un mic pridvor modern, cu trepte, aflat în holul boltit, amenajat în secolul al XVIII-lea în spaţiul de deasupra gangului porţii. În cursul restaurărilor din anii 1970 au fost montate copii de ancadramente profilate în spiritul Renaşterii(?) la toate cele trei intrări din holul amintit. Cu excepţia holului, încăperile de la etaj sunt neboltite. Accesul încăperilor dinspre curte, alipite casei ulterior, în veacul al XVIII-lea, este asigurat la etaj de către un foişor.
Casa descrisă constituie un monument cheie în evoluţia arhitecturii civile premoderne a Bistriţei, aceasta marcând trecerea de la arhitectura gotică la cea renascentistă.
(Sursa: http://www.enciclopediavirtuala.ro)
