Andrei Csillag

17/09/2026

Ajutăm Ucraina, dar sprijinul României nu poate fi necondiționat: solidaritatea trebuie să însemne și respect pentru interesele noastre



www.unitpentruromania.ro

16/09/2026

„DACĂ VOI FI PREȘEDINTE, TVA NU VA CREȘTE.”
A fost spus. A fost scris. A fost semnat. Apoi au venit alegerile.

Și după alegeri a venit și realitatea:
TVA: 19% → 21%
TVA HoReCa: 9% → 11%
Impozit pe dividende: 10% → 16%
Motorină: de la aproximativ 7 lei/l în perioada de anul trecut la 10,62 lei/l astăzi. Un plin de 50 de litri ajunge acum la peste 530 de lei.

Iar datoria publică a continuat și ea să crească.
Dar stați liniștiți. Probabil că noi am înțeles greșit promisiunea. Când ni s-a spus „TVA nu va crește”, poate trebuia să întrebăm: „TVA-ul cui?”

Nu, toate problemele României nu au început cu Nicușor Dan. Deficitul și datoria sunt rezultatul mai multor ani de guvernare. Dar când promiți înainte de alegeri că nu vei crește o taxă, iar după alegeri românii se trezesc exact cu acea taxă majorată, oamenii au tot dreptul să întrebe ce valoare mai are o promisiune electorală.

În România anului 2026 avem o formulă economică interesantă: taxe mai mari, combustibil mai scump, datorie mai mare și ni se spune că suntem pe drumul cel bun.

Poate la următoarele alegeri nu mai cerem promisiunile în scris. Le cerem cu certificat de garanție...

Rușine Partidul Social Democrat , USR - Uniunea Salvați România , RMDSZ , Partidul Naţional Liberal și Guvernul României !

10/09/2026

Sunt român de etnie maghiară și, în același timp, sunt unul dintre parlamentarii pe care discursul public îi plasează în așa-numita zonă suveranistă.

Înțeleg rezervele exprimate de UDMR față de o eventuală colaborare cu reprezentanți ai acestei zone politice. Dar tocmai de aceea cred că a venit momentul să ne reevaluăm unii pe ceilalți, dincolo de etichete, prejudecăți și conflictele trecutului.

S-ar putea să descoperim că lucrurile care ne apropie sunt mai numeroase și mai importante decât cele care ne despart.

Mulți dintre noi afirmăm fără echivoc că locul României este în Uniunea Europeană și în NATO, că democrația și statul de drept nu sunt negociabile și că drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv drepturile minorităților naționale, trebuie respectate cu sfințenie.

Nu cer nimănui să renunțe la propriile convingeri. Cer doar să avem disponibilitatea de a ne asculta și de a ne judeca după ceea ce susținem astăzi, nu după etichetele pe care ni le-au pus alții.

Dacă logica și aritmetica parlamentară, în căutarea unei soluții rapide pentru deblocarea actualei crize guvernamentale, ne vor cere să ne regăsim în aceeași formulă de majoritate parlamentară, avem datoria să vedem dacă există suficient teren comun pentru a construi împreună, iar eu nutresc convingerea că el există.

De aceea, haideți să ne așezăm la aceeași masă. Să ne reevaluăm reciproc. Să discutăm înainte de a ne exclude.

România are nevoie de stabilitate, de responsabilitate și de dialog.

România este casa noastră comună. Iar atunci când interesul ei o cere, trebuie să avem maturitatea de a construi împreună.



www.unitpentruromania.ro

08/09/2026

În seara asta vreau să vi-l prezint pe Iulian Bleaja.

Iulian este unul dintre acei români care preferă să adune toți parlamentarii la un loc și să își exerseze "educația, vocabularul bogat", pe care sper din tot sufletul că nu îl folosește și acasă, în jurul soției sau al copiilor.

Este greșit ce face Iulian? Well... într-o oarecare măsură, da.

Faptul că a ales să mă înjure pe mine constant este și rezultatul faptului că eu am ales să intru în dialog cu el. Puteam să-i dau block. Puteam să-i șterg comentariile. Puteam să-l ignor. N-am făcut-o.

Din discuțiile noastre mi-am dat seama că Iulian nu cunoaște foarte bine cm funcționează politica, ce atribuții are un parlamentar, ce poate face acesta, și, mai ales, ce NU poate face. Și atunci își varsă furia acolo unde poate: într-un comentariu, într-un mesaj, într-o înjurătură adresată unui politician.

Știți ceva? Nu sunt supărat pe el... Pentru că în spatele limbajului folosit de Iulian, văd ceva ce există în foarte mulți români, furia acumulată în 36 de ani:
36 de ani în care prea mulți politicieni au promis și prea puțini au făcut;
36 de ani în care statul și-a dezamăgit cetățenii de suficiente ori încât pentru foarte mulți, cuvântul „politician” a devenit aproape sinonim cu hoț, mincinos sau profitor.

Eu am intrat în politică de foarte puțin timp. Dar, pentru Iulian, insigna de parlamentar este suficientă ca să port și eu în spate toate păcatele celor care au fost aici înaintea mea. Pot să înțeleg asta!!!

Dar există ceva ce trebuie să înțeleagă și Iulian.
Dacă vrei cu adevărat schimbare, trebuie să treci de la „keyboard warrior” la VOTANT. Pentru că arma democratică a lui Iulian nu este înjurătura.
Este votul!!!

Și aici apare marele paradox, oameni care sunt extraordinar de furioși pe clasa politică ajung în ziua alegerilor să rămână acasă. Aproape jumătate dintre români aleg deseori să nu voteze, iar după aceea petrec ani întregi înjurându-i pe cei aleși de ceilalți.

Asta nu schimbă nimic.

Iulian, îți doresc sincer tot binele din lume. Și singurul lucru care mă sperie cu adevărat când îți citesc vocabularul este speranța că nu vorbești așa și cu apropiații tăi. În rest, poți să mă înjuri. Eu voi continua să îți răspund cât timp cred că mai există o șansă să transformăm furia într-o discuție.

Dar ție și tuturor celor care vă regăsiți măcar puțin în Iulian vreau să vă spun ceva: La următoarele alegeri, mergeți la vot! Nu vă cer să mă votați pe mine. Nu vă cer nici măcar să votați partidul meu.
Vă cer să nu mai lăsați altora dreptul de a hotărî în locul vostru.

Dacă sunteți convinși că, cei care au guvernat România în ultimii 36 de ani, au eșuat, atunci căutați alternative. Citiți! Întrebați! Verificați oamenii. Uitați-vă cine a guvernat și cine nu. Și votați partidul sau omul despre care credeți că poate schimba ceva. Dar votați!!!

În ziua alegerilor, tastatura nu mai contează. Ștampila contează!

Doamne ajută, Iulian! Și poate data viitoare ne întâlnim nu într-o secțiune de comentarii, ci la urne.

https://www.facebook.com/share/1FBjPWfaLJ/

07/09/2026

„HAINE, DULCIURI, JUCĂRII... ȘI SPERANȚĂ!” – MULȚUMIM!

Încă o campanie a ajuns la final. Și, înainte de orice, vreau să spun un lucru simplu: VĂ MULȚUMESC!

Mulțumesc tuturor celor care au răspuns apelului nostru, celor care au donat haine, jucării, dulciuri, rechizite sau bani și tuturor celor care au pus umărul pentru ca aceste lucruri să ajungă acolo unde era nevoie de ele.

În ultimele zile, echipa UNIT Bistrița-Năsăud a împărțit donațiile strânse către familii aflate în dificultate, copii și oameni pentru care poate niște lucruri aparent mărunte au însemnat foarte mult.

În spatele fiecărei sacoșe cu haine, al fiecărei jucării și al fiecărui ghiozdan a fost un om care a ales să spună: „Îmi pasă.” Și pentru asta vă mulțumesc.

Este suficient ceea ce facem? Cu siguranță, nu. Putem rezolva toate problemele comunității? Evident că nu.

Dar cred cu tărie că aceasta nu poate fi o scuză pentru a nu face nimic. Încercăm să dăm înapoi comunității cât putem. Încercăm să fim prezenți nu doar atunci când sunt alegeri, nu doar prin discursuri și postări, ci și atunci când cineva are nevoie concretă de ajutor.

De la începutul mandatului meu, alături de colegi, voluntari și oameni de bine, am reușit să ducem la capăt cinci campanii locale de sprijin, prin care am ajuns la familii nevoiașe, persoane vârstnice și copii de toate vârstele. Nu spun asta pentru aplauze. O spun pentru că eu cred că politica trebuie să însemne și responsabilitate față de comunitatea care ți-a acordat încrederea.

Și, pentru că există mereu și cei care îmi spun că „trăiesc din bani publici”, merită să clarific încă o dată un lucru: nu sunt unul dintre parlamentarii care ridică bani cash de la casieria Parlamentului din suma forfetară. În cazul meu, aceasta este alocată cheltuielilor aferente activității parlamentare și echipei pe care am construit-o pentru reprezentarea cât mai serioasă a județului. Mai mult, atunci când este nevoie, contribui inclusiv din veniturile proprii pentru a putea susține o echipă profesionistă și o activitate cât mai prezentă în comunitate.

Funcția publică nu ar trebui să fie un privilegiu. Ar trebui să fie o responsabilitate. Iar pentru noi, la UNIT, politica nu trebuie făcută doar din Parlament, din studiouri de televiziune sau de pe Facebook. Politica trebuie făcută și între oameni, în comunități și lângă cei care au nevoie de noi.

Campania „HAINE, DULCIURI, JUCĂRII... ȘI SPERANȚĂ!” s-a încheiat, dar implicarea noastră nu se oprește aici. Vor urma și alte acțiuni. Alte familii. Alte comunități. Alte situații în care vom încerca să ajutăm atât cât putem. Pentru că poate nu putem schimba lumea pentru toată lumea. Dar, uneori, un gest mic poate schimba lumea unui copil, a unui bătrân sau a unei familii.

Mulțumesc echipei UNIT Bistrița-Năsăud pentru implicare.
Mulțumesc voluntarilor.
Mulțumesc fiecărui om care a donat.

Binele nu are culoare politică. Binele se face.

Împreună suntem UNIT. Împreună facem bine.

07/09/2026

⚽💙🖤 Cu drag susțin și recomand Inter Bistrița!

Sportul înseamnă mult mai mult decât rezultate, goluri sau trofee. Pentru un copil, sportul înseamnă disciplină, prietenie, respect, spirit de echipă, încredere în sine și bucuria de a face parte dintr-un colectiv.

De aceea, îi încurajez pe părinții din Bistrița care au copii pasionați de fotbal și de mișcare să le ofere șansa de a descoperi această experiență alături de Inter Bistrița. ⚽

Avem nevoie de cât mai multe astfel de inițiative locale, de oameni care investesc timp și energie în copii și de comunități sportive în care cei mici să poată crește frumos și sănătos.

Fiecare copil care intră astăzi pe teren poate câștiga ceva mult mai important decât un meci: prieteni, caracter și amintiri pentru o viață.

Felicitări celor de la Inter Bistrița pentru munca depusă și mult succes tuturor copiilor! 👏

💙🖤 Hai Familia Inter Bistrița! ⚽

⚽💙🖤 Hai la fotbal cu Inter Bistrița!
Îi așteptăm cu drag pe toți copiii care iubesc mișcarea, joaca și fotbalul! ⚽
Creștem, învățăm și ne bucurăm împreună de fiecare moment pe teren!
💙🖤 Hai Familia Inter Bistrița!

07/09/2026

Un nou an școlar. Un nou început. Mult succes tuturor!

Astăzi, pentru sute de mii de copii, părinți și profesori din România începe un nou capitol. Unii pășesc pentru prima dată într-o grădiniță sau într-o sală de clasă, alții își revăd colegii și profesorii și pornesc mai departe pe drumul educației.

Pentru mine, ziua de astăzi are și o însemnătate profund personală.
Marco, băiețelul meu, începe o nouă etapă din viața lui.. grădinița. Un univers nou, cu emoții, prieteni, descoperiri și primele lecții de independență. Iar Edi începe clasa a II-a, cu un an mai mare, cu noi provocări și cu încă un pas înainte pe drumul lui.

Ca părinte, le doresc lor ceea ce cred că își dorește fiecare părinte din România pentru copilul său: să meargă cu drag la școală, să întâlnească oameni care să îi inspire, să fie încurajați să gândească, să întrebe, să descopere și să devină cea mai bună versiune a lor.

Le urez mult succes tuturor copiilor care încep astăzi un nou an școlar! Să aveți curaj, curiozitate, rezultate frumoase și, mai presus de toate, să vă bucurați de acești ani pe care îi veți purta cu voi toată viața.

În același timp, vreau să le transmit respectul și recunoștința mea educatoarelor, învățătorilor, profesorilor și tuturor cadrelor didactice care, zi de zi, au în mâinile lor una dintre cele mai mari responsabilități dintr-o societate: educația copiilor noștri.

Din păcate, oamenii aceștia au fost obligați prea des să își facă meseria într-un sistem peste care politica a trecut cu bocancii.

De 36 de ani, aproape fiecare guvern vine cu propria „reformă”. Se schimbă miniștri, conduceri, reguli, programe, examene, planuri și priorități. Ceea ce astăzi este prezentat drept soluție, mâine este abandonat de următorul ministru.

Copiii nu pot fi cobaii fiecărui nou experiment politic. Profesorii nu pot fi obligați să se adapteze permanent după interesele, orgoliile și improvizațiile celor care ajung vremelnic la putere.

Educația are nevoie de reformă, dar mai ales are nevoie de viziune, predictibilitate și continuitate. Tocmai domeniul în care România ar trebui să gândească pe 10, 20 sau 30 de ani a ajuns prea des dependent de ciclurile electorale, de negocierile dintre partide și de numirile politice în funcții-cheie.

Iar prețul nu îl plătește un ministru care pleacă după câteva luni sau un partid care pierde niște procente. Îl plătesc copiii noștri. Îl plătesc profesorii. Îl plătește România de mâine.

Pentru mine, politica are sens numai dacă reușește să construiască ceva care rămâne după noi.

De aceea, în UNIT, Uniunea Națională pentru Inovație și Tradiție, credem că educația trebuie scoasă din logica experimentelor politice permanente. România are nevoie de un proiect național pentru educație construit împreună cu profesorii, părinții, elevii și specialiștii și suficient de solid încât să nu fie aruncat la gunoi de fiecare dată când se schimbă un ministru sau un guvern.

Pentru că înainte de a fi politician, sunt părinte.

Iar când îi văd astăzi pe Marco și pe Edi pornind spre grădiniță și spre școală, nu mă gândesc doar la anul care începe. Mă gândesc la România în care vor deveni adulți.

Și cred că avem obligația să le lăsăm o școală mai bună și o țară mai bună decât cele pe care le-am primit noi.

Mult succes în noul an școlar tuturor copiilor! Multă putere și răbdare părinților! Și tot respectul meu pentru cadrele didactice care au grijă de educația și viitorul copiilor noștri!

Succes, Marco! Succes, Edi!
Succes tuturor copiilor României!

Construim astăzi educația României de mâine.

02/09/2026

Astăzi vreau să vă cer ajutorul pentru un om.

De-a lungul timpului am văzut de multe ori cât de puternică poate fi comunitatea noastră atunci când oamenii se unesc pentru o cauză bună. Și tocmai de aceea, astăzi apelez la voi.

Paul Mureșan, din Uriu, are nevoie de noi.

Mulți îl cunosc din lumea fotbalului județean. Pentru unii este prieten, pentru alții coleg, pentru alții omul cu care s-au întâlnit de atâtea ori pe teren sau în jurul fotbalului.

Dar dincolo de toate acestea, Paul este un soț și tatăl a doi copii care au nevoie de el.

Trece printr-o perioadă grea, iar recuperarea lui presupune costuri care depășesc posibilitățile financiare ale familiei.

Nu îmi place să cred că într-un astfel de moment un om și familia lui trebuie să se descurce singuri. Suntem prea mulți pentru ca unul dintre noi să rămână singur la greu.

De aceea vă rog să facem fiecare cât putem.

Nu contează dacă sunt 10 lei, 20, 50 sau mai mult. Nu suma unui singur om va face diferența, ci puterea noastră, a tuturor, de a pune puțin lângă puțin.

Cei care doresc să îl ajute pe Paul pot dona în contul:

PAUL MUREȘAN
🏦 IBAN: RO64BTRLRONCRT0229733402

Iar dacă în acest moment nu puteți dona, vă rog să distribuiți această postare. Uneori un simplu share poate duce mesajul exact la omul care poate ajuta.

Eu cred foarte mult într-un lucru: o comunitate nu se construiește doar prin cuvinte. Se construiește prin ceea ce facem unii pentru ceilalți atunci când viața ne pune la încercare.

Astăzi este rândul nostru să fim alături de Paul.

Paul, îți doresc putere! Ție și familiei tale. Iar nouă tuturor ne doresc să demonstrăm încă o dată că, atunci când unul dintre noi are nevoie de ajutor, știm să fim UNIȚI.

Haideți să punem fiecare umărul. Împreună putem face enorm.

01/09/2026

O nouă sesiune parlamentară, un nou episod din circul politic românesc.

Actorii principali? Aceiași. Clovnii de serviciu? PSD, PNL, AUR și USR.

La fiecare început de sesiune parlamentară începe marele spectacol al împărțirii funcțiilor din Camera Deputaților. Nu după competență, nu după merit și, uneori, nici măcar după ponderea politică. Ci după ordine de partid, negocieri de culise și celebra matematică parlamentară în care principiile se împart, dar funcțiile se adună.

Numai că, surpriză!

Acordul încheiat la începutul mandatului între PSD, PNL, USR și UDMR nu mai este respectat.

Să nu ne înțelegem greșit: nici acel acord nu a fost vreun monument al corectitudinii. Partajul inițial a fost făcut astfel încât cele patru partide să fie mulțumite, iar restul... să admire democrația de pe margine.

Dar între timp s-au mai schimbat prieteniile.

Speriați de reformele lui Bolojan, cei de la PSD au descoperit brusc că mâna lui Simion nu este chiar atât de greu de strâns atunci când interesele o cer. Au contribuit la înlăturarea Guvernului Bolojan și la aruncarea țării într-o nouă criză politică. Iar factura circului politic, ca de obicei, n-a ajuns la sediile partidelor. A ajuns la români, prin scumpiri și mai multă nesiguranță.

Acum începe o nouă sesiune și, ce să vezi, PSD și AUR își dau din nou mâna.

De această dată, fericiții beneficiari ai partajului sunt chiar ei.

Bravo, băieți! 👏

Este corect? Nu. Dar a fost corect ceea ce au făcut PSD, PNL, USR și UDMR la începutul mandatului? Tot nu. Și aici este, de fapt, problema.

Nu mă interesează să schimbăm o gașcă privilegiată cu alta și apoi să numim asta „dreptate”. Nu mă interesează cine câștigă scaunul dacă regulile se schimbă de fiecare dată în funcție de cine stă pe el.

Asta a ajuns prea des politica românească: fuga după funcții, alianțe de conjunctură, acorduri care valorează exact cât hârtia pe care sunt semnate și promisiuni vândute electoratului până în secunda în care apare o funcție mai interesantă la orizont.

Astăzi ești „dușmanul României”.
Mâine ești partener de negociere.
Poimâine vă împărțiți funcțiile.

Principii? Desigur. Până la următoarea ședință.

Bine v-am regăsit, dragi colegi, într-o nouă sesiune parlamentară!

Aceeași scenă. Aceiași actori. Alte înțelegeri.

And now… let’s dance with the devils. 😈

21/08/2026

„VREM PARADISUL PROMIS CÂND AM IEȘIT DIN COMUNISM!”

M-am născut în 1990. Nu pot să vă povestesc cm era viața în comunism din experiență proprie. Pot doar să vorbesc despre ceea ce am citit și despre sutele de povești pe care le-am auzit de la părinți, bunici și de la cei care au trăit acea perioadă.

În decembrie 1989, românii au ieșit în stradă convinși că lasă în urmă un sistem și că în fața lor începe o altă Românie. Au vrut libertate. Au vrut democrație. Au vrut prosperitate. Au vrut o țară în care munca să conteze și în care statul să lucreze pentru cetățean.

Au vrut paradisul promis după comunism.

Au trecut mai bine de 35 de ani. Și încă discutăm despre ce s-a întâmplat cu adevărat în zilele Revoluției, cine a tras, cine a profitat și de ce România nu a reușit nici până astăzi să închidă definitiv toate rănile acelui moment.

Dar un lucru este sigur: Am scăpat de comunism. Și apoi ne-a „salvat” Ion Iliescu. Dumnezeu să-l odihnească. A început minunata tranziție românească.

PCR-ul a dispărut, politicienii s-au reinventat, siglele s-au schimbat, costumele au devenit occidentale și România a pornit triumfător spre capitalism. Apoi au venit, pe rând sau împreună, PSD, PNL, UDMR, partidele mai mici, minoritățile, mai târziu USR și toată fauna politică produsă de tranziția românească. Iar acum avem și noua generație de „salvatori”: partidele care vând suveranism, revoluție și patriotism la ofertă. Ambalajul se schimbă. Sistemul supraviețuiește.

În toți acești ani am privatizat, am închis, am vândut, am împrumutat, am promis, am reorganizat, am restructurat și, evident, am făcut nenumărate „reforme istorice”. Atât de istorice încât trebuie să mai facem una la fiecare șase luni.

România are resurse. România are oameni extraordinari. România are o poziție strategică fantastică. România are acces la cea mai mare piață economică din lume. Și totuși statul român continuă să descopere aceeași soluție genială atunci când nu mai are bani: mai pune o taxă. Nu tăiem risipa politică. Nu desființăm sinecurile. Nu reducem clientela. Nu întrebăm de ce statul costă atât de mult și funcționează atât de prost.

Mai simplu este să luăm încă puțin de la omul care muncește. Și aici vine partea pe care poate nu vrem să o auzim. Clasa politică românească nu este singura vinovată. Pentru că sistemul acesta a învățat ceva extraordinar în 35 de ani: nu trebuie să convingi toată România. Trebuie doar să-ți mobilizezi oamenii. Partidele vechi și-au construit organizații, rețele locale, primari, consilieri, instituții, oameni dependenți politic, activ de partid și mecanisme electorale extrem de eficiente. Ei merg la vot.

Noi? Noi ne revoltăm pe Facebook. Scriem că „toți sunt la fel”. Înjurăm Parlamentul. Ne plângem de taxe. Ne revoltăm când vedem factura. Distribuim un videoclip. Punem un emoticon nervos. Și în ziua alegerilor plecăm la grătar. Apoi, luni dimineața, suntem șocați că au câștigat tot ei.

Asta este poate cea mai mare performanță a sistemului politic românesc: a convins milioane de români că votul lor nu contează.

Ba contează.

Tocmai de aceea fiecare partid serios își numără oamenii, își mobilizează organizațiile și știe exact cine trebuie să ajungă la urne.

Absenteismul nu pedepsește sistemul.Îl ajută.

Și astfel, după mai bine de 35 de ani de „schimbare”, România continuă să fie administrată, direct sau prin diferite combinații, de aceleași structuri politice și de urmașii lor. Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal RMDSZ USR - Uniunea Salvați România, Minorități. Iar acum, încet și sigur, se pregătesc și noii veniți care ne explică faptul că ei sunt antisistem până în ziua în care sistemul le oferă un scaun suficient de confortabil.

Aceleași negocieri. Aceleași funcții. Aceleași sinecuri. Aceleași explicații. Doar sloganurile sunt noi. Și poate că după 35 de ani trebuie să încetăm să mai așteptăm următorul Mesia politic.

Nu va veni nimeni să ne salveze. Nici de la stânga. Nici de la dreapta. Nici progresist. Nici conservator. Nici „european” cu diplomă. Nici „suveranist” cu live pe TikTok.

Democrația funcționează numai atunci când cetățeanul participă la ea. Dacă vrem o altă Românie, trebuie să începem prin a înțelege un lucru foarte simplu: România nu aparține partidelor. România aparține celor care se prezintă să decidă ce se întâmplă cu ea.

Așa că eu încă vreau paradisul promis când am ieșit din comunism. Nu paradisul în care statul îți ia mai mult și îți oferă mai puțin. Nu paradisul în care partidele își schimbă sigla, dar păstrează metehnele. Nu paradisul în care votăm aceleași mecanisme și așteptăm rezultate diferite.

Vreau România pentru care oamenii au sperat în decembrie 1989: o țară liberă, prosperă, demnă și condusă în interesul cetățenilor ei.

Dar pentru asta trebuie să facem ceva mult mai revoluționar decât o postare pe Facebook. Trebuie să ne ridicăm de pe canapea și să mergem la vot.

https://www.youtube.com/watch?v=eBwqpVbh9tM&list=RDeBwqpVbh9tM&start_radio=1