Cercul Militar Alba Iulia are un rol esențial în capitala de suflet a românilor, Alba Iulia, încă de la început de veac XX. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, ca urmare a revenirii la teritoriul țării a străbunului Ardeal, Ministerul de Război al României a dispus dislocarea ori înființarea unor structuri militare în garnizoanele din Transilvania, între care și Alba Iulia. Astfel, potrivit a
probării ministrului de război, general Ion Rășcanu, printr-o Ordonanță din iunie 1919, comandantul Trupelor din Transilvania, general Gheorghe Mărdărescu, dispune înființarea, în garnizoana Alba Iulia, începând cu 1 noiembrie 1919, a Casei Armatei (Cercul Militar). Aceasta, „ca instituție specializată, avea menirea să asigure condiții prielnice pentru socializarea, destinderea și înlesnirea nevoilor de existență zilnică a cadrelor militare, să contribuie la dezvoltarea camaraderiei și a onoarei ofițerilor”.
În decursul existenței sale, Casa Armatei a dispus de clădiri impozante în inima Cetății albaiuliene. Primul sediul a fost Sala Unirii, un edificiu cu o mare semnificație istorică, considerat ca fiind templul României Mari. În această clădire, Casa Armatei a funcționat vreme de aproape patru decenii, între anii 1919 -1957. Până în anul 1918, aici în Sala Unirii, și-a desfășurat activitatea cazinoul militar al subofițerilor din armata austriacă. După cm se știe, Alba Iulia, cu bastionara sa cetate medievală, a constituit una dintre puternicele garnizoane austro-ungare. După ce comandamentul Corpului VII Armată austriac, cu sediul în Alba Iulia, va părăsi orașul, în urma destrămării dualismului austro-ungar, patrimoniul corpului a trecut sub administrația românească.
În a doua jumătate a lunii octombrie 1918, Casina militară (Cazinoul Militar), Sala Unirii de azi, este locul unde s-a semnat actul de predare a garnizoanei de către reprezentantul corpului militar austriac și reprezentantul Sfatului Militar Român, căpitan Florian Medrea. În clădire și-a stabilit, de altminteri, sediul Garda Națională din Alba Iulia, constituită de căpitanul Florian Medrea și ajutoarele sale. Având în vedere faptul că a avut loc Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, întrunire care a luat istorica hotărâre de unire a Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Patria-Mamă, ulterior, clădirii i s-a atribuit denumirea de Sala Unirii. În 1919, ca urmare a înțelegerii dintre comandantul Trupelor din Transilvania, general Gheorghe Mărdărescu și primarul Municipiului Alba Iulia, dr. Camil Velican, clădirea a fost destinată Casei Armatei, sediu administrat, în calitate de custode, de către căpitan Florian Medrea. De-a lungul vremii, pe treptele Casei Armatei au pășit numeroase personalități și oaspeți de onoare din țară și străinătate: suverani, șefi de stat, miniștrii ai apărării, academicieni, profesori universitari, scriitori, artiști, generali și ofițeri superiori. Numele acestora au rămas pentru totdeauna înscris, la loc de onoare, în istoria instituției militare de cultură. Perioada interbelică, pentru Casa Armatei a reprezentat o existență vie a atmosferei create de marele eveniment de la 1 Decembrie 1918. Momentul de vârf din istoria tinerei instituții militare de cultură l-a constituit ceremonialul de Încoronare ca Regi ai României Mari, Ferdinand și Regina Maria. Este vorba, de fapt, despre a doua parte a ceremonialului de Încoronare care s-a desfășurat în Sala Unirii, prima parte desfășurându-se în Catedrala Încoronării sau Catedrala Reîntregirii, cm este numită azi. La eveniment au participat atunci I.C. Brătianu, primul ministru al României, reprezentanți din 13 state, între care Reginele Maria a Iugoslaviei și Elisabeta a Greciei. Înainte de a intra în clădire (Sala Unirii, respectiv Casa Armatei), alaiul regal a fost întâmpinat cu onor de 40.000 de militari (de la toate armele) și uralele a 20.000 de țărani prezenți la ceremonialul de Încoronare de la Alba Iulia. După evenimentul Încoronării, a urmat un șir de conferințe, prelegeri și întâlniri cu personalități de marcă, între care amintim Nicolae Iorga, Vasile Goldiș, Lucian Blaga, Nicolae Titulescu, Vasile Pârvan și alții. După cm bine se poate observa, Cercul Militar Alba Iulia are o importanță istorică pentru urbea noastră, dar și pentru țară.