16/10/2023
V1.32 Isus începe s-o pregătească pe Luisa pentru Căsătoria mistică pe care i-a promis-o.
Prin urmare, dulcele meu Isus nu făcea altceva decât să mă pregătească de acea căsătorie mistică pe care mi-a promis-o. În timp ce eram în acea stare, s-a arătat uneori de trei, alteori de patru ori pe zi, după cm Îi plăcea Lui, iar uneori era un continuu du-te-vino; îmi părea un îndrăgostit care nu poate să stea fără mireasa Lui. Așa făcea Isus cu mine și uneori ajungea să-mi spună: „Vezi, te iubesc atât de mult că nu pot să stau fără să vin; Mă simt aproape neliniștit, gândind că tu suferi pentru Mine și ești singură. De aceea am venit, pentru a vedea dacă ai nevoie de câte ceva.”
Și în timp ce spunea așa, îmi ridica El însuși capul, apoi își punea brațul în spatele gâtului și mă îmbrățișa, iar în timp ce mă ținea așa, mă săruta ; și dacă era vară și era cald, din gura Sa sufla o respirație răcoritoare sau lua ceva în mână și ventila aerul , apoi mă întreba: „Cum te simți? Te simți mai bine?”
Eu îi spuneam: „În orice mod se stă, cu Dumneavoastră se stă mereu bine”.
Alteori, apoi, când venea și mă vedea foarte slăbită din cauza acelei suferințe continue, mai ales dacă Confesorul venea seara, iubitorul meu Isus venea și, văzându-mă în acea stare extremă de slăbiciune foarte puternică încât uneori simțeam că mor, se apropia de mine și din gura Sa turna lapte în a mea, sau mă apropia de Coasta Sa și de acolo sugeam șuvoaie de dulceață, de desfătări și de tărie; iar El îmi spunea: „Vreau să fiu Eu propriul tău tot și de asemenea hrana sufletului și a trupului tău”.
Cine poate spune ceea ce eu experimentam, atât în suflet cât și în trup, pentru aceste haruri pe care Isus mi le dăruia? Dacă aș vrea să le spun, m-aș lungi prea mult.
Îmi amintesc că uneori, când nu venea devreme, mă plângeam spunându-i: „Oh, Mire Sfânt, de ce m-ai făcut să aștept atât de mult? Nu mai puteam să rezist, simțeam că mor fără Dumneavoastră”. Și, în timp ce spuneam așa, a fost foarte mare durerea pe care o simțeam, încât plângeam; iar El mă compătimea, îmi ștergea lacrimile, mă săruta, mă îmbrățișa și spunea: „Nu vreau să plângi. Vezi, acum stau cu tine; spune-mi ce vrei?”. Îi spuneam: „Nu vreau altceva decât pe Dumneavoastră și atunci voi înceta să plâng, când îmi veți promite că nu mă faceți să aștept foarte mult”; iar El îmi spunea: „Da, da, te voi mulțumi”.
Într-o zi, în timp ce eram în aceste contradicții [eu și Isus], iar durerea era foarte mare încât nu puteam să încetez din plâns, bunul meu Isus mi-a spus: „Vreau să te mulțumesc în toate. Mă simt foarte mult atras către tine, încât nu pot să nu fac ceea ce vrei tu. Dacă până acum ți-am îndepărtat viața exterioară și m-am manifestat față de tine, acum vreau să-ți atrag sufletul lângă Mine, astfel că, oriunde mă duc, să poți veni împreună cu Mine. Așa vei putea să te bucuri mai mult de Mine și să te apropii mai tare de Mine, ceea ce nu ai făcut în trecut”.
