18/01/2021
DONICI- ciub de-nțelepciune
La 19 ianuarie 1806, în localitatea Bezin, azi Donici, Raionul Orhei, se năştea Alexandru Donici, traducător şi poet fabulist.
A făcut şcoala de cadeţi din Sankt Petersburg, începând o carieră militară ca ofiţer în armata rusă, după care revine la baştină în Chişinău, apoi la Iaşi. Stabilindu-se mai târziu la Piatra Neamţ, face aici magistratura, devenind avocat.
Considerat de contemporani unul dintre cei mai de seamă literati, Alexandru Donici îşi începe activitatea literară ca traducător în revista moscovită „Teleskop”, traducând din Pușkin și Krîlov. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale.
Colaborează la Dacia literară, Albina romanească, Propăşirea, Zimbrul, Romania literară ş.a. Dar opera care îl consacră este culegerea de Fabule , editată în 1840. Aceasta avea să devină titlul de referinţă al lui Eminescu pentru recunoaşterea şi definirea fabulistului „Donici, cuib de-nțelepciune”.
În cele 87 de fabule publicate, scriitorul critică viciile marilor boieri, justiţia nedreaptă, abuzurile funcționarilor, dar şi cosmopolitismul, nepotismul, superstiţiile, lăcomia etc. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru, fiind înalt apreciate de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani.
