26/07/2021
Pentru Movila Măgura
ARGUMENTAȚIE
pentru a lua sub ocrotire de stat înălţimea „Movila Măgura”,
obiect peisager cu o semnificaţie de unicat în patrimoniul naţional
Monumentul „Movila Măgura” reprezintă o ridicătură (tumul) de 14 m înălţime pe platoul Măgura cu altitudinea de 387,6 m. Datele şi concluziile ştiinţifice sunt controversate. Platoul „Movila Măgura” se află la sud de satul Măgurele şi la vest de satul Mirceşti (raionul Ungheni), care reprezintă un lanţ deluros cu o altitudine cuprinsă între 305 - 361 m, şi sunt componente a Platoului Codrilor Centrali cu păduri zonale mezofile. La vest de comuna Măgurele şi de Ţâghira-Teşcureni relieful este mai jos, unde altitudinea scade brusc până la 270 – 160 m, iar terenurile din împrejurime fac parte din stepa Bălţilor (sector de sud-vest) cu vegetaţie de păiuş şi negară. După aşezarea topografică, altitudine, condiţiile climaterice şi vegetaţie ar fi prielnice o stepă cu diverse specii stepoformante ca negara şi păiuşul, dar învecinată cu pădurea Codrilor Centrali.
După datele arheologice (Bicbaev Veaceslav, 2001) tumulul ar reprezenta o necropolă (monument militar) din epoca medievală târzie (sec. XV), iar după părerea pedologului academician Andrei Ursu, care remarcă formarea solului de ciornoziom pe fundalul dezgolit cu rocă nisipoasă carbonatică. Asemenea sol s-a putut forma în decurs de sute şi chiar mii de ani, de o vegetaţie ierboasă de stepă. Autorul presupune că tumulul a fost construit cu destinaţia de translator al semnalelor de alarmă pe timpurile năvălirii hoardelor de nomazi. În acest caz, tumulul poate avea vârsta de 1800 – 2000 de ani. În această perioadă de timp au fost construite şi alte monumente militare, ca Valul lui Traian, pe care pedologii au atestat prezenţa solurilor noi de tip ciornoziomic carbonic, similar cu cel de la „Movila Măgura”.
Academecianul Andrei Negru şi colaboratorii săi au efectuat în anii 2010 – 2011 investigaţii şi inventarierea florei din stepa învecinată tumulului, unde s-a atestat prezenţa 284 specii de plante vasculare cu predominarea – Astercaceele (57 specii), Poaceele (37 specii), Fabaceele (30 specii). Această componenţă floristică a vegetaţiei de stepă vine să confirme caracterul secundar al stepei din zona dată. În stepele naturale, ca regulă, domină numeric speciile de Poacee şi Fabacee, iar Asteraceele se află pe locul secundar. Din numărul total de specii a florei de stepă din împrejurimile tumulului „Movila Măgura” s-a contatat prezenţa a 13 specii de plante ierboase rare şi pe cale de dispariţie, ocrotite prin legea de stat a Republicii Moldova. Acestea sunt: brebenocul (Vinca Minor), sparanghelul (Asparagus officinalis), seminoc (Helicrysum arenarium (L.) Moench), cănăriţa (Cerastium glutinosum Fries.), zambilă (Hyacinthella leucophaea (C. Koch.) Schur), şofrănel (Crocus reticulatus Stev. ex. Adams), stângenel (Iris pumila L.), apărătoare (Goniolimon besserianum (Shult.) Kusn.), negară (Stipa dasyphylla (Lindem.) Trautv., S.pennata L., S.pulcherrima C. Koch), ruşcuţă (Adonis vernalis L.), darie (Pedicularis kaufmannii Kinzg.).
De la o altitudine de peste 400 m, se deschide o panoramă pitorească pe o distanţă de până la 30 – 40 km, unde se desluşesc clar localităţile săteşti din sectorul de nord-vest din stepa Bălţului, inclusiv relieful deluros şi pitoresc din împrejurimile acestui monument. Satele, comunele se privesc ca din avion de la această înălţime, căutându-le ca pe o hartă topografică efectuată la o scară majoră. De sub acest lanţ deluros îşi începe cursul r. Cula (satul Coşeni, râul Ciulucul Mic (satul Pietrosu), afluent al râului Răut, râul Gârla Mare din apropierea satului Bocani, afluent al râului Prut.
Ю. П. Кравчук şi colaboratorii săi (1976) a considerat acest monument peisager cu o suprafaţă de 1500 ha drept o raritate în landşaftul natural al timpului. „Movila Măgura” este atractivă nu numai prin înălţimea sa impunătoare faţă de peisajul rustic megieş care se deschide în împrejurimile lui, dar şi prin descoperirea vestigiilor arheologice (obiecte a culturii Cucuteni – Tripoli), studiile pedologice ale academicianului Andrei Ursu, investigaţiile floristice ale academicianului Andrei Negru şi a unor cercetări fitocenotice mai recente.
O privire asupra vegetaţiei ierboase din împrejurimile înălţimii „Movila Măgura” evidenţiază caracterul artificial al comunităţilor de plante prin prezenţa numeroşilor dominanţi a fitocenozelor de stepă tipică. Tumulul „Movila Măgura” reprezintă un monument policultural bine investigat ştiinţific de o importanţă peizageră, estetică, culturală, care s-ar menţine şi utiliza prin organizare şi amenajare ca obiect turistic de valoare naţională.
Monumentul „Movila Măgura” se află pe lanţul deluros care uneşte văile râului Prut cu cea a râului Nistru, şi desparte raioanele administrative Făleşti şi Ungheni, atingând înălţimea absolută de 388,8 m. Localităţile săteşti din preajma înălţimei „Movila Măgura” au o altitudine mult mai joasă (satul Burghelea – Soci – 170 m, satul Bocani – 136 m, satul Ciolacul Nou – 141 m, satul Slobozia Măgura şi Bursuceni – 144 m). Tumulul de 14 m se află amplasat pe teritoriul administrativ al satului Tâghira din componenţa Primăriei Negurenii Vechi (raionul Ungheni), chiar dacă poziţional se află mai aproape de localităţile săteşti Pietrosu, Bocani sau Ciolacul Vechi din cadrul raionului Făleşti care îşi revendică dreptul că tumulul ar aparţine localităţii lor..
Interesul faţă de această zonă a fost precipitat prin implementarea unui proiect dezvoltat de Asociaţia Obştească „Alianţa între generaţii” din Făleşti (preşedinte Gheorghe Şova) în cadrul unui proiect de promovare a zonei ecoturistice „Movila Măgura” cu finanţare oferită de Oficiul din Moldova al Băncii Mondiale (anul 2010) şi UNDP-Moldova (2011), în cadrul cărora au fost efectuate analizele pedologice, arheologice, inventarierea florei, despre care am remarcat mai sus. Studiile respective au fost adunate într-o broşură „Zona ecoturistică „Movila Măgura” şi un film documentar cu acelaş nume cu durata de 30 minute. Ulterior, administraţia publică locală din primăriile megieşe înălţimii au dezvoltat un festival anual „În ospeţie la Movila Măgura”.
Directorul Grădinii Botanice (Institut) Alexandru Teleuţă
Colaborator ştiinţifici coordonator al Grădinii Botanice
(Institut a Academiei de Ştiinţe din Moldova) Ştefan Lazu
Asociația Obștească ”Alianța între generații” Fălești Gheorghe Șova