27/04/2026
„Dacă într-un război tradițional vezi dușmanul și vezi cu ce arme atacă, aici toți luptam, dar nu vedeam pe nimeni."
— Valeriu Cazac, lichidator, președintele AO „Cernobîl", Chișinău
40 de ani de la noaptea de 26 aprilie 1986. La ora 01:24, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat. Nu a fost un eveniment izolat — istoricii vorbesc despre peste o mie de defecțiuni tehnice înregistrate între 1980 și 1985. Tragedia era anunțată. Nimeni nu a oprit-o.
600.000 de oameni din tot spațiul sovietic au fost trimiși să lichideze consecințele. Dintre aceștia, aproximativ 3.500 erau din Republica Moldova — oameni fără echipament adecvat, mulți fără să înțeleagă pericolul la care se expun.
Unii nu s-au mai întors. Alții trăiesc și astăzi cu urmările.
Sistemul sovietic a ales tăcerea. Scurgerile de radiații din 1982 au fost ascunse. Populația din Pripiat a fost evacuată abia la 36 de ore după explozie. Cetățeanul era ultimul care afla adevărul, deși era primul expus consecințelor.
Și azi, Cernobîl nu este trecut. Războiul din Ucraina a readus zona de excludere în mijlocul unor riscuri reale.
Cernobîl rămâne dovada că prețul ignoranței și al minciunii se plătește în vieți.
Cauzele catastrofei de la Cernobîl, impactul asupra populației și riscurile actuale de contaminare radiologică au fost principalele teme abordate în cadrul dezbaterii publice: „40 de ani de la „Cernobîl”: motive…