Mărgineanu Iurie Prim-Vicepreședinte PDCM

21/08/2026

Stimați Prieteni !
OPINIE: Praf în ochii Europei. De ce un ordin cu șapte semnături nu face cât o simplă dispoziție a Procurorului General.

Zilele trecute, spațiul public a fost inundat de o știre prezentată cu mult fast instituțional: șapte autorități de top ale statului – CNA, Procuratura Generală, Ministerul Justiției, MAI, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Serviciul Vamal – au semnat un ordin comun privind „prevenirea și combaterea torturii, tratamentelor inumane și degradante”. La nivel mediatic, imaginea dă bine. Pare că statul veghează neobosit asupra drepturilor fundamentale. În realitatea crudă a practicii judiciare, însă, asistăm la un teatru administrativ ieftin, o clasică spălare a ochilor destinată nu cetățenilor, ci exclusiv partenerilor europeni.

Să spunem lucrurilor pe nume, cu sinceritatea pe care o impune experiența deceniilor petrecute în sălile de judecată: tortura, în accepțiunea sa clasică, a dispărut. Bătăile crunte din subsolurile izolatoarelor pentru smulgerea depozițiilor reprezintă un flagel pe care sistemul de drept l-a eradicat în mare parte de aproape 20 de ani. Ceea ce a rămas astăzi pe rolul instanțelor naționale și în vizorul Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) sunt restanțele cronice la capitolul tratamentelor inumane și degradante. Vorbim despre condiții de detenție mizerabile, supraaglomerare, celule neventilate și lipsa asistenței medicale adecvate. Acestea sunt efectele directe ale sărăciei, ale subfinanțării cronice și ale managementului defectuos din sistemul penitenciar, nicidecum rezultatul unor torționari ascunși prin birouri. Să creezi astăzi coaliții interinstituționale pentru a „combate” un inamic care și-a schimbat complet natura este o luptă donquijotească cu morile de vânt.

Însă cel mai absurd aspect al acestui exercițiu de imagine este cel funcțional și procedural. Orice jurist care cunoaște arhitectura procesual-penală înțelege un adevăr fundamental: dacă Procuratura Generală dorea cu adevărat să disciplineze sistemul, nu avea nevoie de un spectacol cu șapte semnături. Era suficient ca Procurorul General să emită o simplă Instrucție cu caracter obligatoriu pentru toate organele de urmărire penală.

O astfel de instrucție, care să explice clar indiciile și criteriile de calificare a tratamentelor inumane și degradante, ar fi produs efecte juridice imediate și de o sută de ori mai puternice. De ce? Pentru că ofițerul de urmărire penală cunoaște perfect consecințele: neexecutarea unei dispoziții exprese a procurorului duce direct la nulitatea probelor, la prăbușirea dosarului în instanță și la sancțiuni disciplinare sau penale imediate. Efectul coercitiv al unei dispoziții directe emise de Procuratură depășește cu mult valoarea oricărui „angajament interinstituțional”, un document plin de bune intenții declarative, dar lipsit de mecanisme reale de constrângere.
Atunci, de ce a ales aparatul de stat calea greoaie și ineficientă a acestui ordin stufos? Răspunsul se găsește exclusiv în logica negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Pentru a demonstra progrese pe Clusterul 1 – Valori fundamentale (Fundamentals), decidenții trebuie să livreze rezultate. Cum reformele structurale autentice – acelea care ar crea un veritabil sistem de checks and balances capabil să asigure independența și responsabilitatea magistraților – sunt dificil de conceput și implementat, se recurge la mimetism. Birocrația europeană cere documente, iar Chișinăul livrează maculatură.

O instrucție internă a Procurorului General, deși infinit mai eficientă în practică, nu ar fi arătat suficient de „grandios” în rapoartele trimise la Bruxelles. Așadar, s-a fabricat un regulament kilometric, s-au aliniat șapte șefi de instituții la poză, iar acțiunea din Planul Național a fost bifată cu succes. Se creează iluzia perfectă că, la nivel înalt, „chipurile se lucrează”.

Această abordare este profund nocivă. Pentru cetățeni, pentru justițiabili și pentru profesioniștii dreptului, astfel de inițiative rămân simple documente sterile – o birocrație absolut inutilă, un fel de apă de ploaie. Atât timp cât actul decizional va fi desenat exclusiv pentru a bifa capitole de negociere destinate exportului diplomatic, ignorând soluțiile procedurale simple, directe și eficiente pe plan intern, sistemul nostru de justiție va continua să simuleze mișcarea, bătând pasul pe loc într-un stat al fațadelor.

21/08/2026

Stimați prieteni!
Mitul de la Cobasna și gafele serviciilor secrete sau Matematică de clasa a doua la SIS: Obuzele de la Cobasna, vândute drept „ambalaj inofensiv”.

Am ascultat cu multă atenție conferința de presă a directorului SIS, un oarecare Musteață, și a șefului serviciului de informații militare, legată de depozitul de la Cobasna. Sincer, așa și nu am înțeles care a fost de fapt scopul acestei ieșiri.

Cu domnul Musteață este clar... dar șeful spionajului militar este ofițer. Un om de la care, prin definiție, te aștepți să aibă cunoștințe militare solide, nu doar epoleți. Ei bine, chiar și cu milităria mea simplă, de soldat și cu puțină catedră militară, i-am prins cu o minciună care pare cusută cu ață albă. Și sunt convins că este una intenționată.

Vă explic mai simplu, pe înțelesul tuturor, unde anume acești domni se contrazic flagrant și ne cred naivi:

1. Confuzia dintre „ambalaj” și „proiectil” sau Ne vând obuzele drept „ambalaj inofensiv”.
Oficialii noștri ne-au comunicat că din cele 14.000 de tone de muniții, doar vreo 2.800 de tone reprezintă explozibilul pur, lăsând subtil să se înțeleagă că diferența de peste 11.000 de tone ar fi doar un fel de balast nepericulos. Oameni buni, acele 11.000 de tone nu sunt cutii de carton pentru transport! Sunt chiar învelișurile metalice ale rachetelor și obuzelor. Rolul explozibilului este tocmai acela de a face acel metal să pleznească sub o presiune uriașă, transformându-l într-o ploaie de schije mortale. Să ignori pericolul tonelelor de oțel letal dintr-un obuz este o aberație care contrazice logica elementară a oricărei arme.

2. Se contrazic singuri în propriul raport.
Avem o divergență uriașă chiar în ceea ce spun ei. Pe de o parte, încearcă să ne calmeze spunând că depozitul „nu este o amenințare regională” și că un incident ar provoca doar pagube „izolate”. Pe de altă parte, tot ei recunosc că bucățile de metal (schijele) ar zbura pe o distanță de până la 2 kilometri! O zonă de distrugere de 2 kilometri, măturată de unda de șoc și plină de metale zburătoare, vi se pare un incident „izolat” sau neglijabil?

3. De ce se recurge la o asemenea retorică ieftină?
Am impresia că băieții noștri s-au apucat de psihoterapie națională.Dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, e clar că totul face parte dintr-un joc geopolitic și o tentativă de a ne calma psihologic. Zeci de ani, Moscova și Tiraspolul ne-au șantajat cu mitul „bombei nucleare de la Cobasna”. SIS-ul a vrut, probabil, să le taie din avânt și să demonteze această sperietoare, reducând totul la o simplă scădere matematică, pentru a arăta că „nu e chiar așa de grav”.

Dar, în graba lor de a rezolva o problemă geopolitică, au făcut-o cu o incompetență crasă. Nu poți să combați propaganda cu explicații tehnice șubrede și de-a dreptul absurde. Când explici o problemă militară atât de gravă cu o logică de grădiniță, îți pierzi orice credibilitate în fața cetățenilor, pentru că oamenii nu sunt lipsiți de spirit critic. Au încercat să pară experți, dar s-au încurcat în propriile declarații ignorând un fapt evident pentru orice soldat de rând.

În concluzie, suspiciunea că suntem mințiți este pe deplin justificată. Oficialii noștri s-au contrazis singuri, ignorând un fapt evident de dragul unei strategii de comunicare șubrede.

Doamne, pe mâna cui ai dat securitatea țării?!

După apoximativ patru luni de analiză, Serviciul de Informații și Securitate a prezentat concluziile privind munițiile depozitate la Cobasna, într-o conferință de presă de aproximativ 11 minute, inclusiv cu întrebări din partea presei. Șeful SIS, Alexandru Musteața, susține că o event...

20/08/2026

Stimați Prieteni !
Onoarea împăratului și salariul cerșetorului: Adevărul matematic despre „majorările” de batjocură din 2027.

Slavă Domnului că stimații noștri profesori au ieșit astăzi în fața Guvernului! Au demonstrat verticalitate și i-au forțat pe prim-ministru și pe ministrul de resort să iasă din birourile lor comode.

Dar ce am dedus de aici? O realitate pe cât de tristă, pe atât de evidentă: ministrul educației nu are niciun gram de autoritate în fața dascălilor și a sindicaliștilor. Și este perfect de înțeles. Cum ar putea un tânăr, care nu are nici măcar studiile finisate conform procesului de la Bologna și care a fugit de cartea din Moldova, să impună respect în fața unor oameni care și-au dedicat viața învățământului? Fără fotoliul ministerial, ar fi invizibil.

Ulterior, a ieșit prim-ministrul și a aruncat „momeala” salvatoare: majorări... dar de la 1 ianuarie 2027!

Stimați prieteni, actuala „sectă” a distrus economia țării pe absolut toate palierele. Avem o gaură de aproximativ un sfert din bugetul național. Aici lucrurile sunt atât de evidente încât nu mai necesită demonstrații. L-aș întreba pe fostul ministru al economiei Alaiba — cel preocupat de „digitalizare”, nu de crearea condițiilor de creștere a economiei: își mai amintește cm ne spunea, plin de elan, că vrea să ajusteze economia ca să putem cumpăra o pizza cu cardul? El nici măcar nu știa că, de zeci de ani, se poate procura electronic absolut orice. Dar de unde să știe neghiobii? Ei doar au „învățat” pe la „Garvard”....... Domne mă iartă!

După ce au pus economia pe butuci, și-au majorat propriile salarii nu cu 10-15%, ci cu 200-300%. Pentru profesori, în schimb, vin cu procente de râs, de pe urma cărora inflația galopantă, gazul de peste 20 de lei și motorina de peste 32 de lei nu lasă absolut nimic. Mesajul printre rânduri al prim-ministrului a fost cinic: „Voi sunteți vinovați că am ajuns aici, dar bani pentru voi nu sunt, așa că vă strecurăm ceva printre degete.”

Iluzia Monetară: Cum Guvernul îți dă cu o mână și îți ia cu două!
Din punct de vedere macroeconomic, salariul are două valențe: cel nominal (cifra scrisă pe fluturașul de salariu) și cel real (câte bunuri și servicii poți efectiv să cumperi cu acea cifră).

Guvernul ne vinde astăzi, ca pe o mare realizare, o creștere a salariului nominal de 10-15%. Însă, când tariful la gaze crește cu peste 40% (ajungând la un halucinant 20,30 lei/m³), iar carburanții depășesc 32 de lei/litru, salariul real pur și simplu se prăbușește.
Pentru bugetarii de rând — profesorii noștri, medicii, funcționarii publici — cheltuielile de bază (alimente, utilități, transport) reprezintă o cerere inelastică. Mai simplu spus: oamenii sunt obligați să le plătească lunar pentru a supraviețui, indiferent de prețurile dictate de piață și de stat. Astfel, inflația generată de șocul energetic absoarbe instantaneu acele 10-15 procente de râs, lăsând un deficit dureros în bugetul fiecărei familii. Practic, angajatul primește mai mulți „bani de hârtie”, dar este de facto mult mai sărac.

Dar marea lovitură abia urmează! Peste noi vine noua politică bugetar-fiscală, care aduce o majorare agresivă a taxelor și impozitelor pe toate palierele. Ne aflăm, așadar, într-un veritabil clește economic: pe de o parte, inflația ne devorează adaosul salarial iluzoriu, iar pe de altă parte, noile biruri fiscale ne amputează și mai mult venitul net rămas.
Este o dublă confiscare a muncii cetățeanului! Banii nici măcar nu vor apuca să stea în buzunarele bugetarilor, că vor fi imediat trași înapoi la bugetul de stat prin facturi uriașe, prețuri umflate și taxe majorate. Nu asistăm la o majorare salarială, ci la o schemă cinică de sărăcire legalizată!

Actuala guvernare nu cunoaște și nici nu dorește să cunoască regula de aur, acea adevărată poruncă biblică pentru orice stat sănătos: „A oferi PROFESORULUI salariul ministrului, imunitatea diplomatului și onoarea împăratului.”

Dragi colegi de breaslă, după zeci de ani petrecuți în aule, vă spun cu strângere de inimă: v-au amăgit din nou. V-au spălat ochii cu niște procente iluzorii și v-au trimis înapoi la muncă.
Personal, aș pleda pentru un protest masiv, asumat, de cel puțin o lună. La 1 septembrie, niciun profesor nu ar trebui să se prezinte la școală. Fără dascăli, nu se intră în clase și aule! Dacă blocați sistemul o lună de zile, vă garantez că vor găsi bani foarte repede — și nu pentru o ajustare de 10%, ci pentru o majorare de 100%.

Pentru colegii care ezită sau se tem de eventuale presiuni ori sancțiuni din partea administrației școlare sau a ministerului, trebuie să știți un lucru absolut clar: Constituția este de partea voastră!
Articolul 45 din Constituția Republicii Moldova garantează expres dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Aceasta nu este o favoare pe care o cerșim Guvernului, ci un drept fundamental, constituțional și inalienabil. Mai mult, Codul Muncii interzice categoric orice formă de constrângere, intimidare sau sancționare a salariaților pentru participarea la o grevă organizată.

Nu există absolut niciun temei legal prin care un profesor să fie concediat sau sancționat disciplinar pentru că își apără dreptul la un trai decent și la respect. O grevă generală la 1 septembrie nu este doar legitimă din punct de vedere moral, ci și o acțiune perfect constituțională în fața unui stat care își neglijează flagrant obligațiile.

Frica nu are ce căuta în cancelarii. Legea Supremă vă apără, trebuie doar să avem curajul și unitatea să ne revendicăm drepturile!
Demnitatea nu se negociază!

18/08/2026

Stimați Prieteni !
Demnitate pentru profesori: Fără educație nu avem viitor!

Actuala guvernare nu doar că refuză să ajusteze salariile profesorilor la realitățile economice ale zilei, dar, prin lipsa de viziune, le devalorizează și le micșorează constant.

Învățământul a fost și rămâne stâlpul de bază al existenței și continuității unui stat. Dacă nu avem grijă de cei care ne-au pus stiloul în mână și ne-au învățat să scriem cuvântul „mamă”, exact așa cm am avea grijă de propria mamă, nu avem nicio șansă să supraviețuim ca națiune în vâltoarea concurenței pe piața mondială. Experiența de la catedra universitară și din practica juridică îmi confirmă zilnic un adevăr simplu: educația este singura noastră garanție pentru prezent și viitor.

Din păcate, actuala „sectă” demonstrează că nu a înțeles acest lucru. Ignorând nevoile fundamentale ale dascălilor, acești demnitari arată că și-au pierdut speranța și respectul pentru statul față de care au depus jurământul.

Pentru a păstra și ridica o națiune, guvernanții ar trebui să urmeze o regulă de aur, o adevărată poruncă biblică: „A oferi PROFESORULUI salariul ministrului, imunitatea diplomatului și onoarea împăratului.”

Doar atunci, onorând statutul dascălului, vom izbuti să ieșim din acest cerc vicios al subdezvoltării.

Acum este momentul să acționăm! MÂINE, 19 august 2026, între orele 09:00 - 11:30.
Sunt pe deplin solidar cu acțiunea sindicală de protest organizată de CNSM împreună cu Federația Sindicală a Educației și Științei.
Veniți să fim vocea celor care ne educă generațiile!
Ne vedem în PMAN!

09/08/2026

Stimați Prieteni!
Iluzia de la tribuna statului: Cum am ajuns să fim guvernați prin „gânduri”.

Zilele trecute, cu mult fast și pe bani publici, a avut loc așa-zisul Congres al Diasporei. De la tribuna acestui eveniment, președinta le-a servit cetățenilor noștri o nouă iluzie, o frază de-a dreptul ruptă de realitate: „Dați o șansă gândului de a reveni acasă”.

Să conduci o țară din care oamenii fug din cauza sărăciei și a lipsei de viitor, iar tu să le ceri doar să „mediteze” la întoarcere, este o bătaie de joc. Se vede clar că asta e tot ce a putut crea actuala guvernare pentru diasporă.

Oamenii nu și-au lăsat casele și familiile pentru un „gând” și, cu siguranță, nu se vor întoarce doar pentru că cineva le cere asta frumos la microfon. Moldovenii din diasporă au nevoie de fapte, nu de poezii ieftine. Ei s-ar întoarce dacă ar vedea dreptate, legi care să-i protejeze, o justiție corectă și o economie care să le permită să trăiască decent.

Mai mult decât atât, dacă această guvernare ar lucra cu adevărat în interesul poporului și al națiunii moldave, dar nu pentru guverne și interese străine, atunci poate ar reuși să facă acele condiții reale pentru ca moldovenii noștri să se poată întoarce acasă.

Dacă după atâția ani de putere absolută, soluția lor este să ne ceară să „dăm o șansă unui gând”, atunci vai de capul acestei țări. Și vai de cei care au crezut și încă mai cred orbește în acești vânzători de iluzii.

Este timpul să ne trezim. O țară se reconstruiește cu fapte clare și cu oameni care țin la neamul lor, nu cu lozinci goale!

08/08/2026

Stimați prieteni!
Dincolo de „Cutia Pandorei”: Fabrica de precedente periculoase și prăbușirea statului de drept. Când anomalia devine normă și abuzul devine practică zilnică, metafora cu „Cutia Pandorei” își pierde din forță. Așa că, am depășit stadiul unei singure greșeli, asistăm la o fabrică de precedente periculoase.

Zilele trecute, am fost martorii unui precedent extrem de periculos pentru arhitectura statului nostru, judecătoarea Angela Catană (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) a fost eliberată din funcție printr-un simplu ordin administrativ, emis de președintele instanței.

S-a întâmplat imediat după ce plenul CSM a menținut raportul negativ al Comisiei Vetting.
Astfel, s-a ocolit total garanția constituțională esențială a inamovibilității magistratului – procedura eliberării din funcție exclusiv prin decretul Președintelui țării. Sub stindardul „reformei”, actuala guvernare și instituțiile statului mutilează statul de drept, folosind modificări legislative cu grave abateri constituționale.

Asimetria juridică și moartea principiului actus contrarius.
Pentru a fi exacți și expliciți până la capăt, trebuie să vorbim despre o aberație pe care juriștii o văd, dar o trec sub tăcere, asimetria juridică flagrantă creată prin această procedură.

În drept, există principiul fundamental al simetriei actelor juridice (actus contrarius). Conform art. 116 alin. (5) din Constituție, judecătorii instanțelor judecătorești sunt numiți în funcție de Președintele Republicii Moldova. Logica juridică elementară și principiul simetriei dictează clar, autoritatea care învestește magistratul cu putere constituțională este singura competentă să îi retragă această calitate.

Când omiți Președintele (și decretul prezidențial) din această ecuație și permiți ca un judecător să fie dat afară de un președinte de instanță – care este un simplu administrator, nu un decident constituțional –, creezi o asimetrie distructivă. Practic, un act administrativ inferior (ordinul) anulează un act constituțional superior (decretul de numire). Aceasta nu este doar o scăpare tehnică, ci o lovitură fatală în însăși inamovibilitatea judecătorului.

În fața acestui derapaj, asistăm la o tăcere complicitară. Juriștii care înțeleg cu adevărat ce se întâmplă preferă să tacă, iar marea majoritate nici măcar nu își dă seama de gravitatea precedentului, care se creează chiar sub ochii noștri.
Toți "apostolii" actualei reforme ne flutură în față „modelul albanez” al Vetting-ului. Este o manipulare crasă a opiniei publice!

De ce? Din două motive fundamentale, pe care politicienii de la noi le omit intenționat:
1. Consensul național: În Albania, reforma a fost susținută de un larg consens politic și social, nu impusă cu forța de o singură tabără.
2. Respectul pentru Legea Fundamentală: Albanezii au modificat Constituția pentru a permite acest vetting. La noi însă, în Republica Moldova, totul se face prin simple legi ordinare, prin derogare de la regulile, garanțiile și principiile constituționale, ignorând flagrant nu doar Constituția RM, dar și jurisprudența CEDO, privind inamovibilitatea judecătorilor.

Avem o Curte Constituțională de buzunar, care a uitat că menirea ei este să apere Constituția, nu să valideze și să protejeze voința puterii politice de moment. Sub pretextul unei „situații excepționale”, instanța supremă CC a închis ochii la scurtcircuitul procedurilor.

Capcana doctrinară a „derogărilor”.

Să lămurim un aspect esențial din punct de vedere practic și doctrinar. Este adevărat, în teoria dreptului, mecanismul derogării (lex specialis) permite crearea unor instrumente juridice noi, adaptate unor situații specifice. Însă, atenție: chiar și aceste mecanisme noi trebuie să treacă testul constituționalității!

Nu poți, sub masca unei legi speciale derogatorii, să anulezi garanții constituționale absolute (cum ar fi eliberarea din funcție a judecătorului de către șeful statului). O lege inferioară nu poate deroga de la Legea Supremă. Iar când o face, și Curtea Constituțională o validează, statul de drept încetează să mai existe, lăsând loc arbitrariului, care și a adus în sine la capturarea instituțiilor statului.

Ne paște un pericol uriaș?
Cei care aplaudă astăzi aceste derapaje nu realizează că tocmai au deschis Cutia Pandorei. Oare nimeni nu înțelege cât de păguboasă este această practică pentru o democrație și așa fragilă?

Legalizând „derogarea de la Constituție” și asimetria juridică drept metode curente de guvernare, actualii politiceni și "arhitecți a pseudo reformei", le lasă viitorilor politicieni și viitoarelor guvernări cheile pentru a captura total statul. Orice regim viitor va folosi exact aceste „portițe și chichițe” lăsate deschise acum pentru a-și elimina incomozii și oponenții, invocând precedentele create astăzi, chiar sub vizorul partenerilor europeni.

Dacă vrem să construim un stat de drept autentic european, nu o facem prin metode bolșevice, distrugând pilonii justiției. Fundamentul democrației este supremația legii, nu supremația intențiilor (pretins) bune ale politicienilor.
Opriți distrugerea instituțională!

05/08/2026

04/08/2026

Stimați prieteni!
Talibanii justiției moldovenești și marea ipocrizie a Vetting-ului.

Asistăm la un spectacol cel puțin curios la Consiliul Superior al Magistraturii. CSM tocmai a respins rapoartele negative emise de Comisia Vetting în privința a doi judecători (pentru a doua oară!), argumentând că aceste evaluări nu arată starea financiară reală a magistraților.

Privit izolat, este un act de normalitate. Mai ales dacă ținem cont că și CSP a respins două rapoarte similare. Avem, iată, o „paritate” interinstituțională care, la prima vedere, ar putea fi lăudată.

Există însă un NU categoric. Un „NU” scris cu majuscule.

Acest simulacru de echitate vine prea târziu. Când te uiți în urmă la ceea ce au făcut cu sistemul judecătoresc și cu Procuratura, te ia groaza. Au decapitat instituțiile, epurând sistemul de procurori și judecători lucizi, profesioniști, cu o pregătire profundă. Scopul? Să facă loc unor persoane eminamente obediente, ghidându-se de principiul clasic și păgubos: „Proști, dar de-ai noștri”.

Iar acum, după ce au distrus temeliile, încearcă să demonstreze pe final de mandat că le pasă de specialiști și de protejarea continuității instituționale. Este cinic. Realitatea este că voi sunteți groparii sistemului juridic din Republica Moldova.

Talibanii din Afganistan au plecat sau vor pleca, dar „talibanii sorosiști” din justiția moldovenească au prins rădăcini și se simt mai confortabil ca niciodată.