Viorica Țîmbalari

19/08/2026

Astăzi s-a discutat mult despre salariile din sectorul bugetar, inclusiv în stradă. E un subiect important și cred că trebuie să spunem foarte clar ce urmează. 👇

🔵 Astăzi, Guvernul Republicii Moldova a anunțat că noua Lege a salarizării va intra în vigoare la 1 ianuarie 2027.

📍📍📍Până atunci, pentru a compensa întârzierea majorării salariale, angajații din sectorul bugetar cu un salariu brut mai mic de 20.000 de lei vor primi o plată unică în luna octombrie.

➡️ Ce se schimbă prin noua lege:

• Salariul de bază va crește și va include majoritatea sporurilor. Acesta va reprezenta minimum 70% din remunerare, iar partea variabilă – maximum 30%.

• Se vor corecta inechitățile salariale. Raportul dintre cel mai mare și cel mai mic salariu din grilă va scădea de la 1:15 la 1:10,5. Asta înseamnă că salariile mici vor crește mai repede decât cele mari.

• Sporul de performanță va fi de maximum 4% din salariul de bază și va trebui să reflecte performanța reală.

• Fondul pentru premii unice va fi limitat la maximum 2% din fondul anual al salariilor de bază, față de 5% în prezent.

• Numărul valorilor de referință va fi redus: de la 10 în 2026, la 6 în 2027 și, gradual, la 4 în 2032.

Vasile Tofan: „În numele Guvernului, îmi cer scuze că nu am putut onora promisiunea de a crește salariile din toamnă și vă garantez că din 1 ianuarie 2027 noua lege va intra în vigoare”. ‼️Detalii: https://www.facebook.com/share/p/19JGYbYrLr/?mibextid=wwXIfr

15/08/2026

Schimbarea începe atunci când cineva are curajul să fie primul exemplu. 💜

Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova

https://www.facebook.com/share/r/1JPX7ztEX3/?mibextid=wwXIfr

14/08/2026

Eu până nu leg apa, lumina și gazul de prevenirea violenței, nu mă las. 🙂 Dar promit că are legătură.

Prin 2011, când locuiam în Franța, Amélie avea vreo 3 ani și mergea la école maternelle. Într-o zi a venit acasă foarte impresionată și mi-a povestit că la grădiniță au învățat de ce trebuie să economisim apa: să nu lăsăm robinetul să curgă inutil, că sunt locuri în lume unde oamenii nu au suficientă apă, că planeta se încălzește și că resursele nu sunt nelimitate.

Avea doar 3 ani. Dar povestea cu atâta pasiune, cu tot corpul, încât era clar că nu fusese doar o frază spusă de educatoare. Toată ziua lor fusese construită în jurul acestei teme. Au înțeles-o, au trăit-o și au dus-o acasă.

Mi-am amintit zilele astea de această poveste ascultând mesajele premierului și ale altora despre economisirea resurselor.

Pentru că, până la urmă, este despre educație și mentalitate. Iar mentalitatea se construiește în timp și trebuie formată din primii ani de viață.

Și mă scuzați, dar trebuie să fac legătura și cu domeniul meu de suflet. 🙂 La fel este și cu violența.

Dacă vrem cu adevărat să o oprim, trebuie să vorbim despre ea de mici: la grădiniță, la școală și în fiecare casă. Să-i învățăm pe copii că un conflict se rezolvă prin cuvinte, că respectul este firesc și că educația nu se face cu durere.

Așa cm îi învățăm să stingă lumina când ies din cameră sau să oprească apa când se spală pe dinți, îi putem învăța să nu rănească, să respecte și să ceară ajutor.

Schimbările mari încep, de multe ori, cu niște lecții foarte simple. Și nu, nici acum nu este târziu. Putem începe fiecare, în propria casă. Și dacă serios, noi chiar o facem deja și trebuie acum doar să accelerăm.

PS: Sunt țări europene în care educația pentru consum responsabil începe de la grădiniță, iar rezultatele se văd în timp. În Danemarca, de exemplu, consumul casnic de apă pe persoană a scăzut cu aproximativ 40% față de sfârșitul anilor ’80. Sigur, nu doar datorită educației, dar inclusiv printr-o cultură construită în timp în jurul consumului responsabil.

Mergem înainte. 🤍

14/08/2026

Am crezut și cred în continuare că a greși, mai ales din neștiință, este omenesc. Dar tot asta trebuie să ne mobilizeze să fim mai buni. Ceea ce este cu adevărat grav nu este o greșeală involuntară, ci refuzul de a investi în cunoaștere pentru a nu o mai repeta.

Instituțiile sunt făcute din oameni, iar într-un flux continuu de schimbare, învățarea este un proces firesc. Dinamica de personal nu va fi însă niciodată o scuză, ci un motiv în plus să luăm atitudine.

Ca directoare ANPCV, cred cu tărie că avem datoria morală să fim mai buni în fiecare zi. Această instruire este răspunsul nostru concret: din respect pentru oameni, din empatie pentru victime și din responsabilitate față de misiunea pe care o avem.

În urma monitorizării spațiului public, a autosesizării ANPCV, dar și ca răspuns direct la apelurile exprimate public de către reprezentanții societății civile, ONG-uri și cetățeni privind modul în care unele instituții au comunicat pe cazurile de violență împotriva femeilor și violență în familie,
‼️Agenția anunță 👇

Scăpările în formularea mesajelor, lipsa de sensibilitate, perpetuarea stereotipurilor sau culpabilizarea victimelor chiar și involuntară sunt inacceptabile și afectează grav încrederea în instituțiile statului.

Ca măsură concretă și imediată de remediere și prevenire, pe 9 septembrie, ANPCV organizează o sesiune de instruire dedicată responsabililor de comunicare din sectorul public.

Ce abordăm în mod direct:
📍Standardele obligatorii ale Convenției de la Istanbul;
📍Comunicarea sensibilă la gen și prevenirea revictimizării;
📍Eliminarea limbajului stereotipizat și a abordărilor discriminatorii;
📍Gestionarea corectă și responsabilă a comunicării pe cazurile critice.

Prima grupă de formare reunește comunicatorii din instituțiile : Avocatul Poporului, Centrul de Justiție Familială, Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Procurorilor, Inspectoratul General al Poliției, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Justiției, Ministerul Sănătății, Procuratura Generală și Serviciul Național Unic 112.

📩 Apel către toate autoritățile publice: Dacă doriți să vă alăturați acestui proces de aliniere la standarde naționale și internaționale, puteți transmite datele persoanei desemnate la adresa de e-mail [email protected] până la data de 1 septembrie.

12/08/2026

Ceva timp în urmă am scris că Amélie Marie încă analiza unde să meargă la facultate și ce drum să aleagă: Drept, Relații Internaționale sau Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. 🙂

Cei care o cunosc bine știu că este o fire foarte creativă și artistică, așa că alegerea nu a fost deloc simplă. 🥹

Dar astăzi vin cu noutatea cu care mă mândresc enorm. 🤍

Amélie Marie a fost acceptată la programul de dublă diplomă în Drept al Universității de Stat din Moldova și Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne. (Buget) 🇲🇩🇫🇷

Este un program de 4 ani, în limba franceză, iar la final va obține două diplome universitare – de la USM și de la Paris 1 Panthéon-Sorbonne, una dintre cele mai prestigioase universități din lume în domeniul Dreptului.

Mă bucur enorm că poate face această alegere aici, acasă, în Moldova, dar într-un program academic european de asemenea nivel.

Felicitări, draga mea Amélie Marie! Sunt tare mândră de tine. Și știu ca nu a fost ușor adaptarea ta din Franța în Moldova dar am reușit împreună să izbutim. 🤍

02/08/2026

Ora 2:30 noaptea. Unde ne sunt copiii?‼️‼️‼️‼️‼️

Ora 2:30. Cu geamul deschis aud cm se strigă și zgomote de copii afară. La început nu înțelegeam ce se întâmplă. Apoi totul devenea tot mai intens. Am auzit parcă niște lovituri și cuvinte grosolane.

În aproximativ 10 secunde am coborât și am înconjurat casa de unde veneau zgomotele. Acolo am văzut 5–6 băieți, de diferite vârste, care băteau un om. Era deja căzut la pământ, iar unul dintre ei întreba: „Oare mai este viu?”

Am strigat atât de tare, încât nici eu nu știu de unde am avut puterea. Ei au fugit.

Am rămas eu, cu o frică enormă, cu un om care se zbătea la pământ și cu telefonul la 112, raportând tot ce se întâmplase.

Dar cel mai important…

Dragi părinți, dacă citiți această postare, vă rog din suflet să vă puneți o întrebare:

Unde ne sunt copiii la ora 2:30 noaptea? Ce fac? Cu cine sunt?
Vă vorbesc ca mamă.

Da, educația se face și în școală. Dar începe acasă. Cu întrebări simple, puse în fiecare zi. Cu interes pentru anturajul copiilor noștri. Cu grija de a ști unde sunt și ce fac.

Nu scriu această postare ca să judec pe cineva. O scriu cu speranța că măcar un părinte își va suna copilul în această seară sau îl va îmbrățișa și îl va întreba: „Unde ești? Cu cine ești? Ești bine?”

30/07/2026

Astăzi scriu în semn de solidaritate cu Marcela Adam. Și scriu pentru că mă doare.

Mă doare să văd că, deși avansăm în legi și reforme, uneori regresăm în ceea ce privește respectul, demnitatea, nediscriminarea și dreptul fiecărui om de a alege. Valori care ar trebui să fie fundamentale într o societate democratică.

Ce am văzut în Parlament nu este o simplă dispută politică. Când un deputat alege să stigmatizeze, să răspândească prejudecăți și să transforme totul în batjocură, nu lovește doar într o colegă. Lovește în valorile pe care vrem să construim această țară.

Și cel mai trist este că toate acestea se întâmplă în Parlament, instituția care ar trebui să fie un model de respect și responsabilitate.

P.S. Sincer, în multe sate și chiar la Piața Centrală am întâlnit mai mult respect și mai mult bun simț decât am văzut în aceste zile în Parlament.

Refuz să accept că misoginia, homofobia, discriminarea și discursul de ură pot deveni normalitate. Dacă tăcem, acceptăm. Iar eu nu vreau să accept asta.

Marcela, îți mulțumesc că ai ales să răspunzi prin lege și prin instituțiile statului. Eu aleg să fiu de partea respectului, a demnității și a unei Moldove în care nimeni nu este umilit pentru ceea ce este.

23/07/2026

Avem adolescenți care sunt ! 💜

Doar câteva fraze pe care mi le-au spus adolescenții astăzi, la Vadul lui Vodă. Le las aici, așa cm au fost rostite, ca să reflectăm cu toții.

• „Faptul că sunt afișe despre bullying în școală nu înseamnă că înțeleg cu adevărat ce este bullyingul.”

• „I-am spus profesoarei prin ce trec, dar mi-a zis că este și vina mea.” 😞

• „Am vorbit cu psihologul școlii, dar după aceea a discutat cu profesorii și mi-am pierdut încrederea.”

• „Unii cred că, dacă un copil este obraznic, trebuie bătut ca să se schimbe.” 😞

• „Cred că ar trebui să existe camere video în toate clasele, ca să fim mai în siguranță.”

• „După ce i-am spus profesoarei ce s-a întâmplat, m-a scos în fața clasei și m-a pus să povestesc totul în fața colegilor.”

Nu sunt doar replici. Sunt semnale. Iar responsabilitatea noastră, ca adulți, este să le ascultăm și să construim școli în care fiecare copil se simte în siguranță.

21/07/2026

Astăzi m-am întâlnit cu un bun prieten și, în discuție, mi-a spus ceva ce m-a făcut să mă opresc pentru câteva clipe și să reflectez.

Mi-a zis că, de cele mai multe ori, oamenii care muncesc cu adevărat cu dedicație într-un domeniu sunt cei care au trecut, într-un fel sau altul, prin provocările acelui domeniu. Pentru că doar atunci când cunoști, când ai văzut cu ochii tăi și când ai simțit pe pielea ta, direct sau indirect poți înțelege cu adevărat o problemă și poți găsi soluții reale.

M-am regăsit în aceste cuvinte.

Cred că schimbările importante nu se fac prin forță. Se fac cu răbdare, diplomație, perseverență și foarte multă muncă. Uneori ușa se deschide imediat. Alteori nu. Atunci încerci pe altă cale. Mai vorbești cu un om, mai explici o dată, mai convingi încă o instituție. Iar dacă nu reușești astăzi, continui mâine. Important este să nu renunți atunci când știi că acel lucru trebuie schimbat.

Astăzi am avut acest sentiment urmărind ședința Parlamentului și aprobarea noului Program de guvernare.

M-am bucurat să văd că, alături de dezvoltarea economică și integrarea europeană, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie, egalitatea între femei și bărbați, consolidarea echipelor multidisciplinare, dezvoltarea VioData, specializarea sistemului de justiție, prevenirea prin educație și dezvoltarea locuințelor tranzitorii pentru supraviețuitoarele violenței au devenit angajamente asumate la nivel de stat.

Pentru mine, acestea nu sunt doar puncte într-un document. Sunt ani de muncă, sute de discuții, mii de kilometri parcurși prin țară, întâlniri cu profesioniști, cu femei, cu copii și cu oameni care, în fiecare zi, încearcă să schimbe ceva.

Sunt recunoscătoare tuturor colegilor din Agenție, ministere, Parlament, organizațiile societății civile și partenerilor de dezvoltare care au crezut în aceste schimbări și au contribuit la ele. Astfel de rezultate nu apar niciodată datorită unui singur om. Sunt rezultatul unei munci de echipă.

Am spus-o de multe ori și o repet cu aceeași convingere: putem vorbi despre economie, infrastructură sau politică. Toate sunt importante. Dar o societate în care violența este tolerată nu poate fi cu adevărat prosperă.

Îmi doresc ca tot mai puțini copii să crească în frică, ca tot mai puține femei să fie nevoite să aleagă între violență și lipsa unui acoperiș deasupra capului și ca fiecare persoană să știe că statul este de partea ei.

Astăzi este un pas important. De mâine continuăm munca. Pentru că schimbările adevărate nu se măsoară în programe aprobate, ci în viețile oamenilor care ajung să fie mai sigure, mai demne și mai libere.