01/09/2026
Un stat responsabil previne tragedia.
Femeia ucisă de la Criuleni era sub protecția statului. Statul caută acum vinovatul.
Ieri, o femeie de 42 de ani a murit împușcată de soțul ei. Apoi, bărbatul s-a sinucis. Și nu era o tragedie apărută din senin. Și primărița localității a recunoscut că soțul era problematic. În privința lui exista deja o ordonanță de protecție.
Acum Procuratura spune că verifică exact ceea ce trebuie să ne preocupe pe toți: cm a fost executată această măsură și cm a fost posibil ca agresorul să ajungă la victimă?
În decembrie 2023, Guvernul a numit-o pe Viorica Țîmbalari directoare generală a Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie. Agenția a devenit funcțională la 2 ianuarie 2024 și este în subordinea directă a Guvernului.
Cu alte cuvinte, doamna Țîmbalari conduce instituția creată special pentru ca asemenea tragedii, cm este cea din Criuleni , să fie prevenite, nu doar comentate după ce se întâmplă.
Ce trebuia să facă Agenția?
1. Să coordoneze instituțiile responsabile .
2. Să monitorizeze sistemul
3. Să identifice unde nu funcționează mecanismele de protecție și sa intervină
4. Să asigure date și evaluări.
5. Să împingă Poliția, asistența socială, autoritățile locale și celelalte instituții responsabile ( de exemplu probațiunea ) să lucreze ca un singur sistem.
Chiar directoarea ANPCV spunea în februarie 2026 că trebuie să depășim „sistemele fragmentate” și să avem un răspuns integrat, coordonat și aplicat consecvent.
Au trecut șase luni. Ce avem la moment ?
Instituții mioape care, după fiecare tragedie, își spun fiecare partea:
Poliția: „Noi am intervenit.”
Primăria: „Noi am făcut ce ținea de noi.”
Asistența socială: „Noi am referit cazul.”
Procuratura: „Noi investigăm.”
Agenția: „Noi coordonăm.”
Și, în final, rămâne încă o mamă moartă și încă niște copii care nu-și mai văd mama.
Cine răspunde pentru faptul că sistemul nu a funcționat nici de data asta ?
Am mers la statistică. Și m-am îngrozit. Cifrele oficiale nu mai permit să tratăm acest subiect ca pe un simplu accident.
În 2024, anul în care ANPCV și-a început activitatea, au fost înregistrate 926 de victime ale violenței în familie, dintre care 70,5% femei.
În 2024 au fost înregistrate 21 de cazuri de femicid generate de violența în familie.
În 2025, Comisia națională a analizat 68 de cazuri de violență cu consecințe grave sau letale, inclusiv 13 cazuri de femicid. Autoritățile recunosc că, în multe dintre aceste cazuri, existau dinainte semnale de risc: violență anterioară, conflicte repetate, alcool, izolare, vulnerabilitate economică sau agresori deja aflați în atenția autorităților.
Iar în primele trei luni ale lui 2026, Poliția a înregistrat 5.033 de adresări privind comportamentul și relațiile problematice în familie, 380 de infracțiuni de violență în familie și 393 de victime, dintre care 311 femei și 48 de copii.
Asta nu mai este statistică.
Asta sunt mame și copii.
Știu ce ne va răspunde șefa Țîmbalari: femeile au început sa raporteze , ceea ce nu făceau anterior. Ma bucur .
Dar. După aceste raportări, ce se petrece mai departe ? Femeia raportează. Și ?
Anul acesta am avut deja mai multe tragedii care ar trebui să ne oblige să punem aceeași întrebare: ce face șefa Țîmbalari , înafară de a spăla rufe of record prin studiouri?
În martie, cazul Ludmilei Vartic a ajuns să fie investigat ca violență în familie soldată cu determinare la suicid. Dacă nu exista Minodora Prisacu, care să scoată cazul în spațiul public, câte dintre aceste lucruri ar fi rămas nevăzute?
În iunie, la Cimișlia, un bărbat și-a omorât mama după un conflict în familie. Procuratura spune că victima avea 70 de ani, iar agresorul a încercat inițial să ascundă ceea ce s-a întâmplat.
Iar acum, la Criuleni, o femeie care avea o măsură de protecție împotriva soțului ei este moartă.
De câte tragedii mai avem nevoie pentru ca guvernul să recunoască faptul că mecanismul nu funcționează suficient de bine și să o demită pe Țîmbalari?
La întâlnirea cu domnul Tofan, pe atunci prim-ministru desemnat, am cerut demiterea Vioricăi Țîmbalari.
Nu pentru că îmi place să cer demisii sau nu-mi place de ea.
Dar pentru că, atunci când conduci o instituție creată special pentru prevenirea violenței și protecția femeilor, trebuie să răspunzi și pentru eficiența sistemului pe care îl coordonezi.
Domnul Tofan a ales atunci să se facă că plouă. A ales să nu audă.
Astăzi îl invit să se uite la cifre.
Să se uite la cele 21 de cazuri de femicid din 2024. La cele 68 de cazuri grave sau letale analizate pentru 2025.
La cele 393 de victime din primele trei luni ale lui 2026.
Și să se uite la Criuleni.
Poate că atunci când am cerut demiterea doamnei Țîmbalari nu era un moft. Era o necesitate totuși . Lipsa de compentența ne costa nu doar bani publici, dar și vieți . De mame. Și viitor . Al copiilor.
Domnule Tofan, dumneavoastră vorbiți des și cu mândrie despre familia dumneavoastră frumoasă. Mă bucur de dumneavoastră.
Dar, din păcate avem și de alte familii. În calitate de prim ministru, vă gândiți și la familiile pentru care guvernul cu toate instituțiile subordonate nu a fost bun să protejeze o mamă? Sau vremea oamenilor buni este doar pentru cei buni ? Ce facem cu cei vulnerabili ?
Astăzi, 1 septembrie, copiii merg la școală.Unii merg fericiți, cu flori în mâini și cu mama care îi așteaptă acasă. Dar câți copii din Moldova merg astăzi la școală fără mama lor, pentru că tatăl lor le-a ucis mama ?
Câți dintre ei nu vor mai auzi în această dimineață: “Hai, ridică-te, că întârzii la școală”?
Câți copii au rămas fără mamă pentru că un agresor a fost mai “ reactiv” decât statul?
Și câți vor mai trebui să rămână fără mamă până când instituțiile noastre vor înceta să-și paseze responsabilitatea?
Mai avem nevoie de o Minodora Calistru-Prisacu ca să scoată la lumină fiecare tragedie?
Nu.
Avem nevoie ca statul să funcționeze înainte de tragedie. De Poliție care să protejeze, de primării care să intervină.
De asistenți sociali care să vadă riscul, e justiție care să nu întârzie.
Și de o Agenție națională care să coordoneze toate aceste verigi și să spună clar:
Aici sistemul a eșuat. Aici este problema. Aici trebuie schimbat ceva.
Să începem de la cap. Că la noi în popor se zice :” peștele de la cap se strică.”
Cer repetat demisia Vioricăi Țimbalari !
Nu mai vrem explicații după moarte.
Vrem protecție înainte de tragedie.
Pentru că o mamă moartă nu mai poate fi protejată.
Iar un copil care și-a pierdut mama nu mai poate primi înapoi copilăria .
