Sorin Sergiu Chelmu

13/09/2026

Astăzi, 13 septembrie 2026, la Iana, județul Vaslui, am avut bucuria unei întâlniri dedicate satului românesc, oamenilor care au rămas acasă și românilor plecați în diaspora.

Sub tema „Viitorul satului românesc – din diaspora, acasă”, am discutat despre problemele reale ale comunităților noastre: infrastructură, educație, agricultură, locuri de muncă, investiții, sprijinirea familiilor și, mai ales, despre ce putem face pentru ca românii plecați peste hotare să aibă motive să se întoarcă acasă.

Mulțumim doamnei Ramona Lovin, deputat de diaspora și vicepreședinte AUR, pentru prezență, pentru deschiderea față de problemele ridicate și pentru implicarea în această întâlnire.

Mulțumim, de asemenea, domnului Cătălin Budeanu pentru implicare și pentru contribuția la organizarea acestui eveniment.

Un gând aparte de mulțumire se îndreaptă către reprezentanții românilor din diaspora care au fost alături de noi și care au adus în discuție experiența, problemele și așteptările celor care trăiesc și muncesc departe de țară.

Mulțumim tuturor celor care au venit astăzi la Iana și au ales să participe la această discuție.

Ne dorim ca întâlnirea de astăzi să nu rămână doar un eveniment, ci să fie începutul unor proiecte și inițiative concrete pentru comunitățile rurale și pentru românii care vor să se întoarcă acasă.

Satul românesc înseamnă rădăcinile noastre, dar trebuie să însemne și viitorul copiilor noștri.

13/09/2026

12/09/2026

Mâine, începând cu ora 12:00, în comuna Iana, județul Vaslui, voi avea plăcerea de a modera conferința-dezbatere cu tema „Renașterea satului prin memorie, familie, meșteșug și economie locală”.

Este o temă care ne obligă să privim satul românesc nu ca pe o rămășiță a trecutului, ci ca pe o resursă esențială pentru viitorul României.

Gospodăria tradițională înseamnă mai mult decât producția pentru autoconsum sau pentru piață. Înseamnă locuri de muncă în comunitate, transmiterea competențelor către tineri, păstrarea livezilor, fânețelor, grădinilor, raselor și semințelor locale. Înseamnă solidaritate între generații, sprijin pentru familie și vârstnici, dar și conservarea arhitecturii, gastronomiei, meșteșugurilor și obiceiurilor care dau identitate fiecărui sat.

Vom discuta și despre viitorul economic al micilor gospodării. Acesta nu trebuie căutat într-o competiție inegală cu agricultura industrială, ci în calitate, prospețime, origine locală, produse tradiționale și circuite scurte între producător și consumator. Valoarea creată în sat trebuie, pe cât posibil, să rămână în sat.

La fel de importantă este familia. Revitalizarea comunităților rurale nu poate exista fără familii tinere, fără copii, fără educație și fără oameni care aleg să rămână sau să se întoarcă acasă.

Școala, Biserica, dascălul, preotul, meșterul, agricultorul și ceilalți oameni ai comunității pot redeveni puncte de legătură între generații. Nu pentru a întoarce satul în trecut, ci pentru a păstra ceea ce a funcționat și a adapta acele valori realităților de astăzi.

Renașterea satului românesc nu înseamnă conservarea unei imagini de muzeu. Înseamnă comunități vii, familii puternice, gospodării productive, tradiții transmise mai departe și o economie locală capabilă să ofere oamenilor un motiv să rămână acasă.

Vă aștept mâine, de la ora 12:00, în comuna Iana, județul Vaslui, pentru o dezbatere despre ceea ce putem face concret pentru ca satul românesc să aibă nu doar trecut, ci și viitor. 🇷🇴🌾

11/09/2026

➡️Constituire OL AUR Mălușteni⬅️
🇷🇴Creștem.Credem.Învingem🇷🇴

10/09/2026

Cine negociază pentru fermierul român?

La București se vorbește despre crize politice.

La Bruxelles se decide agricultura următorilor ani.

Acolo se negociază acum viitoarea Politică Agricolă Comună. Se discută bugete, subvenții, plafonări, condiții de mediu, investiții și mecanisme de sprijin.

Cu alte cuvinte, se decide cât de competitivă va mai putea fi agricultura românească.

Și atunci întrebarea este simplă:

Care este poziția României? Cine o susține? Cine negociază pentru fermierii români?

Nu vrem răspunsuri după ce totul este deja decis.

Nu vrem explicații după ce compromisurile sunt făcute.

Vrem să știm acum.

România trebuie să apere un buget agricol puternic și predictibil.

Trebuie să sprijine fermele mici și tinerii fermieri, dar fără să penalizeze fermele performante care produc, investesc și asigură hrană pentru piață.

Trebuie să ceară reguli de mediu realiste.

Și, mai ales, trebuie să existe reciprocitate.

Nu poți obliga fermierul român să producă mai scump, după reguli tot mai stricte, iar apoi să îl pui să concureze cu produse importate care nu respectă aceleași standarde.

Asta nu este competiție.

Este dezechilibru.

Poziția României trebuie discutată cu fermierii și prezentată public înainte de luarea deciziilor.

Pentru că agricultura nu poate fi pusă pe pauză.

Bruxelles-ul negociază acum. România trebuie să fie acolo, cu o voce clară și cu interesele fermierilor români pe masă.

Altfel, ceea ce nu apărăm astăzi vom pierde mâine.

09/09/2026

Astăzi, de la ora 18:15, voi fi prezent la Vaslui TV, unde vom discuta despre situația actuală, despre problemele care îi preocupă pe oameni și despre subiectele importante pentru județul Vaslui.

Vă invit să urmăriți emisiunea și să fim împreună într-o discuție deschisă despre realitățile de astăzi și despre ceea ce putem face mai bine pentru viitor.

09/09/2026

Agricultura românească nu poate fi condusă prin cifre care se schimbă de la o săptămână la alta.

Când fermierilor li se vorbește despre un sprijin de 100 de lei/hectar, iar în proiectele oficiale apare un cuantum de până la 523 lei/hectar, statul are obligația să explice clar de unde vin aceste diferențe și cm este calculat sprijinul.

Eu susțin un lucru simplu: fermierii trebuie să știe exact pe ce se pot baza.

Care este suprafața eligibilă? Câți beneficiari sunt? Ce fonduri europene există? Cât contribuie statul român? Care este formula de calcul pentru fiecare hectar calamitat?

Aceste informații trebuie prezentate public și transparent.

Documentele schemei indică o alocare europeană de aproximativ 14,8 milioane de euro și un buget total de aproximativ 233 de milioane de lei. În același timp, costurile estimate ajung la peste 6.300 lei/hectar pentru porumb și peste 6.800 lei/hectar pentru floarea-soarelui.

În acest context, orice sprijin acordat trebuie să aibă o justificare economică reală.

Statul nu poate acoperi fiecare pierdere provocată de secetă, dar nici nu poate crea scheme care există doar pe hârtie și care nu ajută efectiv fermele să continue.

Eu susțin utilizarea integrală și transparentă a fondurilor disponibile și, acolo unde este posibil, completarea lor de la bugetul național.

Dar agricultura românească are nevoie de mai mult decât ajutoare după fiecare criză.

Urmează negocieri importante privind Politica Agricolă Comună, bugetul european, acordurile comerciale și fluxurile agricole provenite din afara Uniunii Europene.

Fermierii români trebuie consultați înainte ca deciziile să fie luate, nu după.

Și susțin un principiu pe care România trebuie să îl apere ferm:

Agricultura românească nu trebuie să devină moneda de schimb pentru alte interese politice, economice sau geopolitice.

Fermierilor li se cer investiții, tehnologizare, standarde tot mai stricte și competitivitate.

În schimb, statul trebuie să le ofere ceea ce astăzi lipsește prea des: predictibilitate, reguli stabile, concurență corectă și respect.

Agricultura nu are nevoie de promisiuni schimbătoare.

Are nevoie de o politică de stat.

08/09/2026

Vă așteptăm astăzi, 8 septembrie, de la ora 21.00, la o nouă ediție despre oameni, adevăr, experiențe și lucruri care trebuie spuse.

Prof. univ. Sorin Chelmu, fost ministru, în guvernul României, vine în direct la NAȘUL TV, într-o întâlnire în care vorbim deschis despre ceea ce contează, despre România, de astăzi, despre oameni și despre realitățile pe care nu le putem ignora.

Pentru că fiecare experiență poate fi un plus pentru binele oamenilor.

Pentru că fiecare voce contează.

Și pentru că uneori, adevărul începe cu o simplă întrebare:
TU CE AI DE SPUS?

Gabriela Cosmina Calitescu te așteaptă marți, 8 septembrie, la ora 21.00, pentru că TE PRIVEȘTE!

08/09/2026

7 septembrie – Pământul României și destinul fermierului român

La 7 septembrie 1913, Ion I.C. Brătianu publica scrisoarea-program prin care cerea reforma agrară și, acolo unde era necesar, intervenția statului pentru „creșterea proprietății țărănești”.

Au trecut 113 ani.

Atunci, una dintre marile preocupări ale României era cm să ofere țăranului acces la pământ și cm să întărească proprietatea agricolă românească.

Astăzi, problema arată diferit, dar este la fel de importantă.

România are milioane de hectare de teren fertil și una dintre cele mai importante agriculturi ale Europei. Dar în spatele acestor cifre există un dezechilibru care ar trebui să ne dea de gândit.

90,2% dintre exploatațiile agricole din România au mai puțin de 5 hectare. În același timp, doar 1% dintre exploatații, cele de peste 50 de hectare, lucrează 53,1% din întreaga suprafață agricolă utilizată.

Problema nu este existența fermelor mari.

România are nevoie și de ferme mari, performante și competitive.

Problema este dacă fermierul mic și mijlociu român mai are posibilitatea reală să crească.

Astăzi, nu mai este suficient să știi să produci.

Trebuie să ai capital.
Trebuie să ai acces la finanțare.
Trebuie să poți depozita și procesa.
Trebuie să ai putere de negociere.
Și, poate cel mai important, trebuie să poți ajunge la consumator fără ca aproape toată valoarea muncii tale să rămână pe traseu.

Aici apare marea contradicție.

Acum 113 ani, oameni politici pe care partidele de astăzi îi revendică drept parte a propriei tradiții vorbeau despre intervenția statului pentru întărirea proprietății țărănești.

Astăzi ar trebui să ne întrebăm:

Ce face statul român pentru ca fermierul român să poată deveni mai puternic?

Nu avem nevoie de un război între ferme mari și ferme mici.

Avem nevoie de ferme românești puternice, indiferent de dimensiune.

Avem nevoie de cooperative care chiar să funcționeze.
De procesare făcută în România.
De acces real la finanțare.
De irigații și infrastructură.
De o relație mai echilibrată între producător, procesator și marile rețele comerciale.

Și, mai ales, trebuie să renunțăm la ideea că fermierul mic este condamnat să rămână mic.

Un fermier trebuie să poată crește. Să investească. Să cumpere pământ. Să se capitalizeze. Să devină mai productiv și mai greu de împins în afara pieței.

Pentru că pământul agricol nu este doar un activ contabil. Este o resursă strategică a României.

Iar securitatea alimentară nu înseamnă doar să ai pământ fertil.

Înseamnă să ai oameni care încă își permit să îl lucreze.

La 7 septembrie 1913, România vorbea despre creșterea proprietății țărănești.

La 7 septembrie 2026, întrebarea este dacă mai avem voința să construim o agricultură în care fermierul român să fie suficient de puternic economic încât să rămână stăpân pe munca, pământul și viitorul său.

113 ani mai târziu, problema pământului românesc nu a dispărut.
Doar și-a schimbat forma.

07/09/2026

2026. Începe un nou an școlar.

Avem școli cu WC-ul în curte.
Avem școli fără apă potabilă.
Avem unități fără toate avizele de funcționare.
Avem peste 150.000 de elevi fără manuale.

Dar stați liniștiți.

Careul festiv este pregătit.

Primarul vine. Ministrul vine. Politicianul vine. Se ține discursul. Se fac pozele. Copiii stau frumos aliniați și ascultă.

Exact ca acum 50 de ani, când mergeam eu în prima zi de școală.

Și atunci mă întreb: ce îi învățăm, de fapt, încă din prima zi?

Să stea drepți.
Să asculte.
Să aplaude.
Să nu deranjeze.
Să fie docili.

Înainte să-i învățăm să gândească liber, îi învățăm să stea în careu și să asculte discursurile celor care, de prea multe ori, nu au reușit să le asigure nici măcar condițiile normale pentru a învăța.

Poate că anul școlar ar trebui să înceapă altfel.

Cu apă în școli.
Cu toalete decente.
Cu manuale pe bănci.
Cu clădiri sigure.

Și abia după aceea cu discursuri.

Au trecut 50 de ani.

Politicienii s-au schimbat.
Discursurile s-au schimbat.
Pozele sunt acum făcute cu telefonul.

Dar careul a rămas.

Și, din păcate, prea multe dintre probleme au rămas și ele.

Nimic nu s-a schimbat.