Comuna Vama, prin poziţia sa privilegiata în Inima Bucovinei, nu departe de Sfintele Mănăstiri Voroneţ, Moldoviţa sau Suceviţa, Pârtia de ski "Şoimul" de la Gura Humorului, Muzeul Ouălor Încondeiate, Salina Cacica, Pietrele Doamnei din Masivul Rarau ori alte obiective turistice din nordul bucovinean, pune la dispozitie structuri de calitate de primire turistica pentru petrecerea unor sarbatori tr
aditionale cm ar fi Paste 2013, Craciun 2013, Revelion 2014 si oferă variate posibilităţi de a va petrece cateva zile sau un concediu la munte. Vama - Straja munţilor Bucovinei
Dacă admitem existenţa Ocolului Câmpulungului (Moldovenesc) cu mult timp înaintea întemeierii statului Ţara Românească - Moldova, atunci satul şi comuna Vama care a făcut parte din acea formaţiune politica prestatală intră în categoria satelor vechi şi foarte vechi din spaţiul etnic românesc, deşi documentar este atestat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), la 1409, când Vama de la râul Moldoviţa este dăruită Mănăstirii Moldoviţa (Vatra Moldoviţei), ctitorie a ilustrului domnitor din 1401.
În 1411, într-un alt document se face precizarea că Mănăstirea Moldoviţa primea nu numai veniturile vămii, ci şi satul de la vamă cu hotarele care, în cea mai mare parte, există şi astăzi, după 600 ani. Sigur, numele satului vine de la instituţia de vamă, care a existat aici, însă nu s-a numit aşa de la început. Într-un alt document, din 1447, aflăm că satul de la vamă, "unde a fost jude Cârstea" era reconfirmat ca danie de fiul lui Alexandru cel Bun, voievodul Ştefan. Putem spune că de la începutul începutului, satul Vama a fost şi a rămas un sat românesc şi vechile familii întâlnite în documente sunt şi astăzi în Vama. Bineînţeles, în decursul timpului, s-au adăugat şi oameni veniţi din Maramureş şi Ardeal, dar şi alţii, străini de neamul românesc. Până în 1786, satul Vama a aparţinut Mănăstirii Moldoviţa, care percepea de la locuitori dări în produse şi în bani. Apoi, când austriecii au ocupat nord-vestul Moldovei, numit de ei Bucovina, Vama a intrat sub stăpânirea armatei şi funcţionarilor străini, până la 1918, când Bucovina, prin hotărârea Congresului general al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât unirea Bucovinei cu România. Au cunoscut războaie, pustiiri, distrugeri, dar în niciun moment nu a încetat viaţa în acest colţ de pământ românesc. Cu greu şi-au smuls pământul din pădure, cu greu, adică cu muncă îndârjită au devenit oameni gospodari, şi-au construit case, biserici şi şcoli, ajungând astăzi să fie cunoscuţi, stimaţi şi apreciaţi. Noua asociaţie turistică este chemată să valorifice potenţialul natural şi cel creat de mâna omului, viaţa spirituală şi folclorul şi să ducă mai departe faima acestei localităţi.
10 martie 2009
Ion Cernat
