23/11/2025
Frecvența și (d)efectele minciunii
Minciuna face parte din procesul de dezvoltare. Un copil învață să mintă între 2 și 5 ani și minte cel mai des atunci când își testează independența. De exemplu, să-ți minți părintele despre faptul că ai făcut sau nu ai făcut ceva, la acea vârstă, este ceva de înțeles! Dacă vorbim doar de copii, psihologii văd apariția minciunii la copiii mici ca un semn liniștitor, că dezvoltarea lor cognitivă este pe drumul cel bun. Prin urmare, minciuna este doar un efect secundar al unei abilități mentale importante. Problema este că odată ce elaborăm minciuni și vedem că acestea pot aduce beneficii, acest proces ”de dezvoltare” nu se mai oprește aproape toată viața.
Undele studii, au demonstrat că frecvența emiterii minciunii, în medie, este precum frecvența periajului dentar, de 2-3 ori pe zi! Conform studiilor efectuate de diverși cercetători, cei mai mulți dintre noi, primim aproximativ 200 minciuni pe zi. Această sumă poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de cât de dezvoltată este viața socială a fiecăruia.
Din fericire, 95% dintre minciunile primite, sunt miciuni nepericuloase, cm ar fi: ce bine îți stă cu haina asta, am întârziat pentru că traficul a fost aglomerat, îmi place poșeta ta, tunsoarea, zâmbetul etc.... asta în condițiile în care lucrurile sunt total invers și în mod voluntar le prezentăm altfel pentru a face pe cineva să se simtă bine sau orice alt beneficiu nepericulos.
Din nefericire, cele aproximativ 10 minciuni zilnice rămase, nu mai sunt atât de nepericuloare sau nevinovate. Minciuni precum: vând această mașină doar pentru că am probleme cu banii, mașina nu are nici o problemă, am fost reținut la serviciu și din acest motiv am venit acasă la 3 dimineața, investește în acțiunile societății X deoarece vei câștiga pe deal și pe vale și alte asemenea... sunt minciuni care câteodată îți pot afecta viața (familia, cariera, afacerea, siguranța) și liniștea iremediabil!
Adultul obișnuit, poate deosebi adevărul de falsitate, în proporție de 54%. Asta e doar puțin mai bine decât ghicitul aleatoriu! Putem fi încrezători în șansele de reușită cu această rată de depistare a minciunii? Nu ți se pare important acest aspect? Sunt studii care arată că cimpanzeul are o rată de depistare a minciunii chiar mai mare, deoarece la om, cea mai mare rată de depistare a minciunii se bazează pe o prejudecată anterioară despre bonitatea/onestitatea/înfățișarea/funcția/etc. emitentului! Ori, aceste prejudecăți se pot verifica în realitate tot aleator! 50/50
Prin urmare, zilnic emitem mult mai puține minciuni decât primim. Putem fi nepăsători în totalitate, cu acest aspect? Oare putem gândi că pe noi nu ne ” atinge”? Într-adevăr, este mai simplu și necomplicat să cumperi mai întâi o mașină/casâ/acțiuni/etc ”în orb”, și să vezi tu după aceea dacă ”ai avut noroc” sau ”ai intuit bine”. Sau nu! Dar, cu cât investiția (financiară, emoțională,etc) este mai mare, expunerea și echilibrul tău emoțional și financiar este mai mare, nu? Te poți baza doar pe instinctul tău cu șansă de 54%?
De multe ori, nici nu iei în considerare cea mai mare pierdere. TIMPUL! Timpul pierdut alături de cineva care te-a înșelat, te-a prejudiciat, te-a mințit, timpul pierdut pentru a munci să stângi niște bani ca mai apoi să-i pierzi prostește, timpul pierdut cu refacerea fiecărei răni, timpul pierdut pentru reabilitare s.a.m.d.
În final, mă (te) întreb: Este o pierdere de timp să fii precaut? AFLAREA ADEVĂRULUI este o cheltuială, sau o siguranță?
Viața este una singură, merită să o trăiești mințit?