-Prima atestare documentară a satului cu denumirea de Soloneț (Solonetz în germană) are loc la data de 17 Ianuarie 1517, acesta fiind sat boieresc până în 1817.
-Numele satului provine de la pârâul ce-l străbate încă din vechime- Soloneț.
-Vatra satului din secolul XIV era de partea dreaptă a Solonețului, apoi a fost strămutată pe malul pârâului Cajvana (Cașvana) pentru a fi evitate năvalele t
ătare.
-Conform unui recensământ efectuat în anul 1930, populația satului se ridica la 1273 de locuitori. Până în totalul de 100%, alte persoane s-au declarat de origine germană, mai exact 3.
-Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (96,35%), dar existau și mozaici (2,55%). Alte persoane s-au declarat romano-catolici (2 persoane), o singură persoană baptistă și 12 fără religie.
-În prezent, populația localității numără puțin peste 1400 de persoane (peste 380 de familii), aceasta fiind cea mai numeroasă dintre populațiile comunei.
-Localitatea este străbătută de calea ferată Dărmănești-Câmpulung Moldovenesc, traseu de o mare importanță atât pentru transportul de călători, cât și pentru cel de marfă dar, din cauza managementului defectuos al Regionalei CFR Iasi, tronsonul a realizat pierderi și au fost mai multe tentative de sistare a activității sau de concesionare.
-Relieful localității este unul predominat de dealuri joase (altitudinea maximă fiind una între 300 și 400 m) care favorizează practicarea într-un mod accesibil a agriculturii.
-Satul dispune de o livadă întinsă de pomi fructiferi (meri, peri, cireși, nuci), care din păcate, datorită neglijenței sătenilor și păstoritului intens în zonă, va dispărea în următorii ani.
-Obștea sătească cuprinde 3 păduri de mici dimensiuni cunoscute în zona ca „Snida", „Țiclău" și „Ghervanca".
-Bazinul hidrografic este compus din râul Soloneț și pârâuri adiacente care se varsă în acesta (exemplu- Cajvana).
-Ca obiective turistice, pe suprafața localității se află Biserica de lemn Sfântul Nicolae (construită la data de 1776- 1781 după alte date) și laleaua pestriță (plantă aflată în extravilanul acestui sat, „În Deal", denumire populară).
-Trebuie menționat faptul că localitatea dispune de un potențial turistic ridicat însă acesta este total neglijat de către instituțiile administrative și chiar de către săteni.
-Pe suprafața localității își desfășoară activitatea mai multe magazine alimentare/ mixte, baruri și o mică întreprindere de modificare a masei lemnoase, aceasta din urmă fiind cea mai importantă din punct de vedere economic, oferind mai multe locuri de muncă locuitorilor.
-Satul are parohie proprie, în anul 1998 preotul paroh având posibilitatea de a-și desfășura activitatea într-un lăcaș de cult nou și încăpător.
-În domeniul educației, atât copiii, cât și dascălii, au la dispoziție 2 clădiri care compun Școala cu clasele I-VIII "Ioan V. Rachieru" Soloneț.
-Pentru activitățile artistice, locuitorii au la dispoziție căminul cultural (casa de cultură).
-Printre personalitățile care s-au dedicat prosperității acestei comunități, cea mai cunoscută este Ioan V. Rachieru, fost director al școlii locale, sub conducerea căruia s-au construit actualele corpuri (de menționat- cu mare ajutor din partea sătenilor, fiecare contribuind la realizarea acestor obiective), acesta oferind ulterior și numele acestor instituții.
- Bineînțeles, localitatea se mai poate mândri și cu alte persoane de seamă, una dintre acestea fiind Luchian Doru, meșter în confecționarea măștilor și costumelor tradiționale și purtător al iubirii de folclor, aceasta fiind transmisă generațiilor tinere.
- Solonețul a oferit și oferă oameni de seamă țării: profesori, magistrați, aviatori, politicieni, artiști, antreprenori, cadre medicale, această enumerare nefiind una exhaustivă.
- Nume de familie reprezentative acestei vetre sătești sunt: Grigorean, Tipa, Răstoacă sau Milici.
