26/04/2022
𝕮𝖆̆𝖑𝖆̆𝖙𝖔𝖗𝖎𝖊 𝖕𝖗𝖎𝖓 𝕽𝖆̂𝖒𝖓𝖎𝖈𝖚𝖑 𝖉𝖊 𝖆𝖑𝖙𝖆̆𝖉𝖆𝖙𝖆̆. 𝕮𝖆̂𝖓𝖉 𝖘̦𝖎 𝖕𝖊 𝖚𝖓𝖉𝖊?
Dacă ați putea călători pentru 𝖔 𝖟𝖎 𝖕𝖗𝖎𝖓 𝕽𝖆̂𝖒𝖓𝖎𝖈𝖚𝖑 𝖉𝖊 𝖆𝖑𝖙𝖆̆𝖉𝖆𝖙𝖆̆ ce an ați alege? Și ce traseu ați urma?
Aș fi tentat să aleg perioada interbelică, pentru a simți cu adevărat prosperitatea și libertatea acelor vremuri. Dar pentru a fi mai aproape de Râmnicul în forma în care era în primii mei ani de viață, parcă mi-aș dori să-l văd și la începutul anilor ‘70 , când încă nu începuse febra demolărilor și centrul mai avea majoritatea clădirilor reprezentative.
În privința traseului ales pentru 𝘰 𝘱𝘭𝘪𝘮𝘣𝘢𝘳𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘴𝘤𝘶𝘳𝘵𝘢̆, 𝘱𝘦 𝘫𝘰𝘴, aș pleca din Piața Traian, kilometrul 0 de astăzi spre Piața Lahovary (Terasa) pe G-ral Praporgescu, pentru ca apoi să parcurg pătratul celebru format din str. Mihai Bravu, Calea lui Traian, porțiunea de Bulevard și înapoi pe Terasă , cu un popas în parc și la cofetăria care era cândva acolo (sau la Coana Mița, în apropiere). Întorcându-mă pe ”Lipscani” (Mihai Bravu) aș parcuge apoi dus-întors și porțiunea dintre Biserica Cuvioasa Parascheva și Piața Traian și aș reveni la Bulevard, pentru a-l vedea măcar de la statuie. Gândindu-mă la anii de școală aș reveni pe Calea lui Traian pentru a o străbate până la Liceul Lahovary , trecând pe lângă Școala cu ceas, iar apoi aș reveni pe G-ral Praporgescu până la Bulevard și apoi, pe sub parc, pe str. Radu de la Afumați și apoi pe Regina Maria și, după un popas la Piață și Hală, pe str. Știrbei Vodă aș merge sper final în Parcul Zăvoi pentru o plimbare cu barca și chiar o vizită la vechiul zoo sau serele de acolo.
Sunt totuși 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘦 𝘭𝘰𝘤𝘶𝘳𝘪 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘭𝘦-𝘢𝘴̦ 𝘷𝘦𝘥𝘦𝘢: Podul Vinerea Mare și zona din dreapta răului Râmnic/Olănești (cu Schitul Inătești, Petrișor și 1 Mai), strada Carol I (Argeș), Capela de unde se poate vedea cel mai frumos Bulevardul și întreg orașul (care, un pic mai departe în timp, avea și Foișorul și pârtia de bob), Seminarul teologic (Liceul Roaită) și Episcopia, Spitalul vechi, strada Avram Iancu, Teatrul Adreani și Cinematograful, Cazarma, podul de peste Olt, vechea gară. Cu un pic de efort mai că aș merge și urca și până la Cetățuie și aș trece și pe la Cimitirul eroilor.
Și tot ar rămâne probabil câteva fotografii știute ale acelor vremuri , dar nevăzute, de exemplu ”mocănița” care venea dinspre Ocnița, pentru care drumul ar trebui să mă ducă spre Troianu (zona de la sud de Râmnic, unde generalul Magheru și-a făcut tabăra la 1848).
Așa că ... nu e deloc ușor de făcut un traseu , fie el și virtual, prin Râmnicul de altădată, pe care să putem așeza fotografiile pe care le-am descoperit și le vom mai descoperi, împreună cu amintirile noastre!
Ce ziceți, 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙫-𝙖𝙧 𝙛𝙞 𝙖𝙡𝙚𝙜𝙚𝙧𝙚𝙖?
