20/02/2026
Astăzi sărbătorim Dezrobirea romilor (1855–1856).
Dar în 2026, sincer, parcă trăim o robie modernă – și pentru romi, și pentru români.
Nu mai sunt lanțuri la mâini. Sunt lanțuri făcute din: sărăcie, datorii, muncă pe nimic, plecarea din țară, drumuri praf, lipsă de apă și canalizare, servicii medicale la pământ.
Și peste toate, o batjocură: apar „salvatorii” doar înainte de alegeri, cu promisiuni, cu vorbe dulci și cu pomeni.
Aici, în Anglia, văd exact opusul: te pun să înveți, te pregătesc, te ridică, te învață să fii independent.
În România, prea des, sistemul te vrea dependent: ajutorul social folosit ca să taci, să nu mai gândești și să rămâi la mâna lor – iar la alegeri să votezi „cum trebuie”.
Ajutorul social trebuie să fie sprijin pentru cei care chiar nu pot munci. Nu o unealtă de control politic.
Noi nu cerem pomeni. Cerem normalitate: locuri de muncă, investiții, educație, drumuri, apă, canalizare, sănătate, respect.
Dezrobirea nu e doar o zi în calendar. E o luptă și azi.
Și lupta de azi se numește: demnitate.