Evoluţie demografică: 1777 (60 credincioşi);
1995 (315 familii; 1007 credincioşi);
2003 (320 familii; 1054 credincioşi). Organizare eclesiastică: Parohie înfiinţată în anul 1989. Biserici: Prima biserică, de lemn, s-a ridicat la sfârşitul secolului XIX, în intervalul 1894-1900. Actuala biserică, cu hramul “Sfântul Maximilian Maria K
olbe”, s-a construit din cărămidă în anul 1938. Bibliografie: Arhivele Naţionale Bacău, Colecţia Manuscrise, manuscris nr. 47 şi 48; Tezaurul Toponimic al României. Dragoş Moldovanu, Bucureşti, Editura Academiei Române, vol. Iosif Gabor, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Editura „Conexiuni”, Bacău, 1996, p. 169; Almanahul „Presa Bună”, Iaşi, 1996, p. 177; 2003, p. 302, Anton Coşa, Catolicii din Moldova în izvoarele Sfântului Scaun (secolele XVII-XVIII), Teză de Doctorat, Academia Română, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti, 2004, p. 151-243
Scurt istoric
Denumirea „Luncaşi” este folosită, pentru prima dată, în statistica anuală a Parohiei Hălăuceşti 1893 şi 1894 şi apoi – din anul 1901, în continuare fără întrerupere. Lipsa denumirii aşezării în Schematismele Misiunii 1850 şi 1874 se poate explica prin aceea că aşezarea a fost înglobată în satul Hălăuceşti, ca pe o singură localitate. De altfel, la Luncaşi nici nu a fost lăcaş de cult până la începutul sec. al XX-lea. Statistica Parohiei Hălăuceşti din anul 1894 menţionează că la Luncaşi nu este biserică. La fel şi Schematismul Episcopiei Iaşi din anul 1900, pentru ca Schematismul anului următor 1901 să arate biserică la Luncaşi, construită deci în intervalul 1894-1900. Biserica actuală din Luncaşi a fost construită, din cărămidă în anul 1932 şi din cauza crizei economice finisarea ei s-a încheiat abia după mulţi ani. După ce, din anul 1965 Luncaşi devine expozitură cu capelanie locală a Parohiei Hălăuceşti, din anul 1989 este transformată în parohie de sine stătătoare
