14/01/2026
Începutul
A fost odată ca niciodată, un suflețel mic, pe care părinții şi-l doreau foarte foarte mult. Suflețelul s-a lăsat nițeluş așteptat, iar atunci când au aflat de venirea lui, bucuria resimțită de mami și tati a fost de nemăsurat. Perioada petrecută în burtică la mami a fost cu adevărat magică, suflețelul părea jucăuș, activ și creștea tot mai frumos pe zi ce trecea. Însă odată ce a cunoscut lumea din afara burticii, suflețelul nu mai părea la fel de fericit. Ceva lipsea. Adaptarea la lumină, sunete străine și rutine părea foarte grea. Timpul trecea, suflețelul se făcea din ce în ce mai mare, însă situația nu părea că devine mai simplă. Mami și tati se străduiau să fie cei mai buni ghizi pe care îi putea avea la dispoziție, însă suflețelul părea că se îndepărtează din ce în ce mai mult de ei. Nu îi plăcea să se plimbe de mânuță prin parc, își ferea privirea, părea că vrea să alerge încontinuu, nu se uita înapoi și nu răspundea când era strigat. În inimile părinților s-a strecurat un norișor întunecos de neliniște și frică. A urmat o perioadă în care au căutat răspunsuri, iar acestea erau mereu aceleași: AUTISM.
